4,807 matches
-
creată la insistențele Italiei. Însă o generație mai târziu, cheltuielile regionale (sub formă de subvenții În bani lichizi, ajutor direct, credite și alte facilități pentru investitori) erau principala sursă de expansiune bugetară la Bruxelles și constituiau de departe cea mai influentă pârghie de care dispunea Comunitatea. Motivul era confluența dintre politica regionalistă din interiorul diferitelor state membre și diferențele economice crescânde dintre acestea. În primii ani postbelici, statele europene erau Încă unitare: guvernarea de la centru se preocupa prea puțin de diversitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Glucksmann, nu conține nimic ce cititorul francez n-ar fi putut găsi În Omul revoltat de Albert Camus. Dacă eseul lui Camus fusese desființat de Sartre atunci când a apărut, În 1951, cărțile lui Glucksmann și Lévy au devenit bestselleruri influente. Vremurile se schimbaseră. Acest cutremur intelectual local are un evident caracter paricid. Aparent, ținta lui era dezastruosul filon marxist din gândirea occidentală, dar artileria viza cu precădere acele figuri dominante ale vieții intelectuale postbelice, din Franța și din alte părți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acolo și atunci, să facă acest lucru. Pe aceeași Înțelegere a sumbrelor realități se baza insistența opoziției asupra nonviolenței - nu numai În Cehoslovacia, unde pasivitatea față de autoritate avea o istorie Îndelungată, sau În RDG, unde Biserica Luterană era tot mai influentă În rândurile opoziției, dar chiar și În Polonia, unde, pentru Michnik și alți opozanți, ea funcționa ca o frână atât pragmatică, dar și etică Împotriva unor „aventuri” periculoase și fără sens. Realizările noii opoziții erau de altă natură. În Est
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marțiale În Polonia) că, așa cum germanii renunțaseră la dezideratul unității naționale de dragul păcii, polonezii ar trebui să renunțe la aspirațiile lor de libertate În numele aceleiași „priorități absolute”. Cinci ani mai târziu, vorbind la un simpozion al Partidului Social-Democrat despre „Mitteleuropa”, influentul scriitor Peter Bender accentua cu mândrie că, „În dorința de destindere, avem mai multe În comun cu Belgradul și Stockholmul, cu Varșovia și Berlinul de Est șsublinierea Îmi aparțineț, decât cu Londra și Parisul”. Ulterior, a ieșit la lumină faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reprezenta, simplu și inechivoc, normalitatea și traiul modern. Comunismul nu mai era viitorul - atu pe care Îl fluturase timp de 60 de ani -, ci trecutul. Firește, existau diferențe. Naționaliștii și unii conservatori politici și religioși - mulți dintre ei activi și influenți În 1989 - preferau să se gândească la „Polonia” și „Ungaria”, nu la Europa. Iar unora dintre ei le păsa mai puțin de libertate și drepturi civile. Prioritățile imediate ale maselor variau și ele - ideea Întoarcerii În Europa a mobilizat sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de stat, a avut inteligența politică de a se reinventa ca politician rus: remarcându-se mai Întâi ca deputat reprezentând Federația Rusă după alegerile din martie 1990 și apoi ca președinte al Sovietului Suprem rus (Parlamentul rus). De pe această poziție influentă și vizibilă, Elțîn a devenit primul reformist al țării, părăsind demonstrativ Partidul Comunist În iulie 1990 și folosindu-se de baza sa electorală din Moscova rusă pentru a-i ataca pe foștii camarazi din Moscova sovietică. Prima țintă a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un lider popular (Havel): comunismul luase sfârșit, iar Havel era acum președintele republicii, mai presus de disputele politice. Între membri s-au ivit diferende politice: adepții pieței libere, conduși de ministrul de finanțe Václav Klaus (autodescris ca thatcherian) erau din ce În ce mai influenți. În aprilie 1991, după aprobarea În parlament a unui proiect de lege privind privatizarea Întreprinderilor de stat, Forumul Cetățenesc s-a scindat, iar facțiunea lui Klaus (dominantă) a devenit Partidul Democrat Civic. Klaus era hotărât să conducă țara cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din motive diferite, dar complementare - nu aveau nimic Împotriva separării. Președintele federației era acum, ca formă constituțională și prin persoana lui, singurul simbol al idealului unei Cehoslovacii unite, federale. Dar Václav Havel nu mai era la fel de popular - și, prin urmare, influent - cum fusese cu numai doi ani Înainte. În prima sa călătorie oficială ca președinte, el nu a mers la Bratislava, ci În Germania - o mișcare logică, dacă ne gândim la vechea animozitate ceho-germană și la nevoia Cehoslovaciei de a Încheia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asemenea, erau complet nepregătiți pentru prăbușirea spectaculoasă a statutului public al intelectualității În general, pe măsură ce preferințele cititorilor s-au schimbat și generația mai tânără s-a Îndepărtat de sursele tradiționale de informare și opinie. La mijlocul anilor ’90, unele periodice odinioară influente ale vechii generații de intelectuali deveniseră, din păcate, marginale. Revista literară Zeszyty Literackie, editat la Paris de Barbara Toruñczyk (o exilată poloneză din generația ’68) și mult admirat Înainte de 1989, jucase un rol major În dialogul cultural din Polonia. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
68) și mult admirat Înainte de 1989, jucase un rol major În dialogul cultural din Polonia. Acum, după ce revenise triumfal În capitala patriei eliberate, se lupta să-și păstreze cei 10.000 de cititori. Literární noviny, cel mai vechi și mai influent săptămânal de cultură ceh, o ducea cam la fel, ajungând În 1994 la un tiraj de mai puțin de 15.000 de exemplare. Redactorii revistelor și periodicelor literare din Occident ar fi fost destul de mulțumiți cu astfel de cifre, raportate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țări ca Spania și Polonia (cea din urmă prezentă la Întâlnire cu statut de observator) au Încercat să Își maximizeze viitoarea pondere În Consiliu vânzându-și sprijinul În funcție de cele mai bune oferte. Gâlceava rușinoasă de la Nisa, unde șefi de stat influenți precum Tony Blair, Jacques Chirac și Gerhard Schroeder au făcut nopți albe certându-se pentru prestigiu și influență În casa lor europeană comună, era o consecință a faptului că, În trecut, finețurile constituționale fuseseră neglijate. După dezastrul de la Nisa a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vedeau În Europa - În valorile, instituțiile, piețele și carierele europene - singurul viitor posibil pentru ei și pentru țara lor situată ambivalent. Scopul lor era limpede: să evadeze din istorie și să intre În „Europa”. Mai mult, acesta era și obiectivul influentului corp ofițeresc, care se identifica fără preget cu statul secular al lui Atatürk și nu Își ascundea iritarea față de islamizarea treptată a vieții publice din țară. Europa - sau cel puțin Bruxelles-ul - șovăia Însă serios: dosarul de aderare al Turciei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
biserică și atunci În medie doar o dată pe lună. În Scandinavia și Marea Britanie, cifrele erau și mai scăzute. Creștinismul era În declin chiar și În Polonia, unde cetățenii erau din ce În ce mai surzi la perceptele morale ale ierarhiei catolice cândva atât de influentă. La sfârșitul secolului, mai mult de jumătate din polonezi (și un procent mult mai mare dintre cei sub 30 de ani) erau În favoarea legalizării avortului. Creștea În schimb popularitatea Islamului - pentru mulți tineri, el a devenit o sursă a identității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
antisemitismul se accentua În Europa. Văzut de peste Atlantic, antisemitismul din Franța, Belgia sau Germania a devenit un laitmotiv În discursul politicienilor eurofobi și al experților neoconservatori, fiind echivalat spontan cu o Întoarcere la trecutul sumbru al continentului. În mai 2002, influentul editorialist George Will scria În Washingon Post că recrudescența sentimentelor antievreiești În Europa e „a doua - și ultima? - fază a luptei pentru o «soluție finală la chestiunea evreiască»”. Ambasadorul american la UE, Rockwell Schnabel, afirma În fața Comitetului Evreiesc American reunit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din nou, sau Pascal Bruckner - refuzau să condamne Washingtonul, pe de o parte, pentru a nu crea impresia unui antiamericanism orb, pe de altă parte, din simpatie pentru poziția Statelor Unite Împotriva „islamismului radical”. Ei au trecut practic neobservați. Figuri cândva influente ca Michnik și Glucksmann și-au Îndemnat cititorii să sprijine politica irakiană a Washingtonului, argumentând pe baza propriilor scrieri anterioare despre comunism că principiile generale justificau politica de „intervenționism liberal” În apărare drepturilor omului de oriunde și că America era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intelectuală și culturală a Europei, primat care nu mai fusese atât de limpede de pe timpul celui de-al Doilea Imperiu francez. Grație eforturilor lui Charles de Gaulle de a readuce țara pe coridoarele puterii internaționale, Franța era și cel mai influent stat din Europa de Vest continentală. Franța (oamenii de stat, instituțiile și interesele franceze) era cea care ducea Înainte, În termeni francezi, proiectul unui continent unit. Până când ea a reușit să-și Înfrunte trecutul, peste noua Europă a planat umbra minciunii. Problema
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1942 a negociat personal cu autoritățile germane predarea evreilor, ar fi dat Franței ocazia să accepte adevărul istoric cu privire la Vichy. și nu numai la Vichy: Bousquet trăise nevătămat timp de zeci de ani În Franța postbelică, protejat de prieteni influenți - inclusiv de Mitterrand. Dar, Înainte de a fi adus În fața tribunalului, Bousquet a fost asasinat În chip convenabil (de un „nebun”) În 1993. După condamnarea lui Touvier și În absența lui Bousquet, justiția franceză și-a făcut În sfârșit curaj (după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
culturale era nevoia, larg răspândită la Începutul secolului XXI, de a repune pe tapet chestiunea suferinței germanilor, după ce ani de zile atenția publică fusese dedicată victimelor evreiești. Artiștii și criticii - printre care Martin Walser, contemporan cu Habermas și o voce influentă În viața literară din RFG - Începeau acum să discute despre alt „trecut ignorat”: nu era vorba despre exterminarea evreilor, ci despre cealaltă latură, prea puțin abordată, a istoriei germane recente. De ce, Întrebau ei, n-ar trebui să vorbim, după toți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urbană 358-360; primirea refugiaților 43; privatizarea sectorului public 509-512; produsul intern brut (În 1970) 420-421; puterea colonială - vezi colonialism; rata mortalității infantile 307; reforma agrară 84-85; reforme liberale 349-350; relațiile lui Gorbaciov 551, 554; rolul femeii În politică 451; romane influente 352; schimbări politice (În anii ’50) 238-256; schimbări politice (În anii ’60) 362-388; schimbări politice (În anii ’70) 445-462; schimbări violente 427; sindicate 308-309; sisteme sociale 81; sistemul universitar 364; stabilitatea politică 226; stagflația 420; Statele Unite 22; statistici ale emigrării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
417-418 Institutul Național Italian pentru Orfani de Război 336 Institutul Național pentru Asistență Socială (INAS) 240 Institutul pentru Arme Atomice de la Aldermaston 238 Institutul pentru Reconstrucție Industrială (IRI) 240, 510 insuficiență a hranei 34-35, 92 intelectuali; caracteristici 189-190; cei mai influenți 189-190; decesul 714-715; declinul 634; flatarea de către comuniști 191; În Europa de Est 190; În Europa de Vest 189-190; În Franța 199-205, 514-519; În Paris 199-205, 514-519; liberali 206; soarta Europei de Est 193; starea În Europa de Vest 193-199; vezi și mișcare disidentă intelectuali de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
jumătate de secol mai târziu societățile de acest gen depășeau cifra de 8000. John D. Rockefeller, pe atunci cel mai bogat om din lume, a creat în 1895 The anti-saloon league, care a devenit rapid un grup de presiune extrem de influent pe lângă administrația federală și Congresul american. Pe 18 decembrie 1917, în plin Război Mondial, Congresul trimite spre ratificare Statelor Unite, amendamentul 18 al Constituției: Fabricarea, vânzarea, transportul băuturilor alcoolice, importul și exportul lor sunt interzise pe teritoriul Statelor Unite timp de un
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
să tăgăduiești că posedă, cel puțin în marile mituri, pasaje de "invenție" și "ficțiune", dar care rămân în primul rând opere filozofice. Această concepție despre literatură este descriptivă 51 ea nu se referă la valoarea operelor. Unei opere mari și influente nu-i aducem nici un prejudiciu încadrând-o în domeniul retoricii, filozofiei, pamfletului politic, deoarece în toate aceste domenii se pot pune probleme de analiză estetică, de stilistică și de compoziție, asemănătoare sau identice cu cele ce se pun în literatură
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
de artă francezi, disocierile radicale de "partea blestemată", decadentismul. O mise en abîme a unei selecții de gust simbolisto-decadent, mai pronunțat decadent având în vedere "selecționerul" se regăsește în romanul lui Huysmans, la rândul său critic de artă avizat și influent. Selecția sensibilității decadente a lui Des Esseintes scoate în evidență pictura "simbolistă", iar această selecție adoptă criterii și un stil care configurează estetica decadentă. Gustave Moreau, Bresdin, Odilon Redon se află la loc de cinste în pinacoteca colecționarului decadent, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ecuație statistică, pentru a subsuma întreaga creație a lui Loghi în opinia unor critici avizați precum Petre Oprea. Începuturile sunt însă relevante atât pentru devenirea ulterioară a artistului, cât și pentru câștigarea independenței sale artistice, pornind de la protecția unor persoane influente, pentru care arta portretului avea o relevanță istorică și deopotrivă simbolică, dar nu și simbolistă. Corespondența lui Kimon Loghi scrisoarea este datată 29 decembrie 1900 cu succesorul lui Ion Brătianu, liderul liberal D.A. Sturdza, se realizează în jurul portretului pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
români fac cunoștință în Franța și Germania, mediile predilecte de formație artistică, cu diferitele secesionisme. Există o întreagă mișcare caracteristică sfârșitului de secol, a desprinderii unor facțiuni, grupuri artistice, din cadrul patronal al artei oficiale, facțiuni care devin extrem de puternice, de influente, mai ales prin deschiderea către noutate și experiment în pictura venită în special dinspre Franța, Germania și Anglia. Dincolo de accepțiile riguros estetice, putem vorbi de un Zeitgeist, reprezentat de spiritul secesionist, caracteristic pentru fin de siècle, nu numai în țări
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]