6,119 matches
-
lui O. Ducrot să trateze problema polifoniei discursive. Unii cecetători consideră locutorul ca fiind subiectul vorbitor responsabil de actul de vorbire, dar este exterior lui și se opune subiectului care receptează actul de vorbire, fiind și el exterior, reprezentat de interlocutor, receptor sau alocutor. Pornind de la faptul că unele discursuri pornesc de la partide, sindicate sau alte grupuri organizate, în lingvistica franceză s-a propus denumirea locutor colectiv, pentru "individul social general", autor al unei opere discursive. Se pornește în acest caz
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opere discursive. Se pornește în acest caz de la ideea existenței colectivului plecînd de la manifestările extralingvistice, fără a se verifica însă dacă acest caracter colectiv este autentic și din punctul de vedere al înțelesului cuvîntului colectiv. V. dialogism, emițător, enunțare, enunțător, interlocutor, polifonie, receptor, subiect, subiectivitate. DUBOIS 1973; GREIMAS - CURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN LOGICĂ ȘI DISCURS. Avînd ca obiect identificarea și analiza structurilor gîndirii, logica are, prin firea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este, pe de o parte, o logică a subiectului, căci acesta intră într-o relație de natură dialogică, și, pe de altă parte, o logică a obiectelor, fiindcă activitatea discursivă alcătuiește obiecte ale gîndirii ce servesc drept referenți comuni pentru interlocutori. Noțiunea centrală a logicii naturale este "schematizarea", definită ca o reprezentare discursivă a ceea ce se întîmplă, iar pentru a releva existența organizărilor raționale, ea folosește conceptul "expunere", care reprezintă funcția discursivă constînd, pentru un segment de discurs dat, din acreditarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
textualității și istoriei. Coeziunea textuală este, de altfel, în mod fundamental legată de memorie prin recursul la anaforă, conectori, indicatori temporali, presupoziții etc. și, de aceea, prin denumirea memorie discursivă se face referire la implicarea progresivă a cunoașterii asumate de interlocutori în cursul unui schimb. De altfel, potrivit unor teorii actuale, contextul nu este ceva exterior, ci o realitate cognitivă, deoarece contextul lingvistic, situația extralingvistică, cunoștințele generale etc. au o reprezentare internă în forma unor elemente de memorie și, de aceea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sinecdocă, trop. GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN MICROUNIVERS. Noțiunea "microunivers" desemnează o realitate lingvistică pe care locutorul o concepe și căreia îi atribuie o dublă orientare: de a corespunde intenției interlocutorului și de a obține un anumit rezultat. Această realitate, prin excelență, discursivă, trimite către o argumentare bazată pe alegerile și pe reprezentările utilizate de locutor pentru a descrie o situație sau un obiect din sfera de cunoștințe a interlocutorului. Ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
intenției interlocutorului și de a obține un anumit rezultat. Această realitate, prin excelență, discursivă, trimite către o argumentare bazată pe alegerile și pe reprezentările utilizate de locutor pentru a descrie o situație sau un obiect din sfera de cunoștințe a interlocutorului. Ca atare, în conturarea microuniversului se reflectă doar o parte dintre aspectele specifice categoriilor constituente. În cadrul dezvoltat al logicii naturale, conceptul de "microunivers" este asociat "schematizării". Teoria schematizării a fost dezvoltată de J.-B. Grize (în 1996), care propune un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în 1996), care propune un model diferit de comunicare, de interacțiune verbală, o nouă alternativă pentru schemele de comunicare existente în lingvistică. El formulează o serie de postulate de bază, plecînd de la recunoașterea imaginilor și reprezentărilor pre-construite în relația dintre interlocutori. În semantică, microuniversul este perceput drept un ansamblu semantic ce generează diferite discursuri în care se materializează sintagmatic prin izotopie. În organizarea semantică a discursului, microuniversul nu admite decît intertextualitate și sincretism semiotic, spre deosebire de "universul discursului" care vizează constituirea unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
structura discursului. Există însă și opinii care privesc modalitatea numai în legătură cu discursul, între care cea care vizează implicarea vorbitorului în enunț, prin atitudinea față de conținutul celor prezentate. Potrivit lui P. Charaudeau, în teoria enunțării, modalitatea redă poziția locutorului prin raportare la interlocutor, la sine însuși și la cele enunțate, astfel încît rezultă modalități alocutive (locutorul prezintă intenția sau poziția proprie), modalități elocutive (locutorul ia atitudine față de cele enunțate) și modalități delocutive (locutorul exprimă o opinie în legătură cu mesajul). În lingvistică, modalitatea a fost
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui: discurs descriptiv (sau descriere), în care se prezintă scene sau personaje, discurs narativ (sau narațiune), în care se relatează întîmplări sau incidente, discurs persuasiv (sau persuasiune), folosit cu intenția de a convinge, discurs dialogal (sau dialog), alcătuit din replicile interlocutorilor, și discurs poetic, format prin folosirea trăsăturilor estetice sau artistice ale limbii. V. act de vorbire, apreciere, polifonie. BALLY 1932 ; DUCROT - SCHAEFFER 1972; FLEW 1984; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN MODALIZARE. Modalizarea este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
drept una dintre dimensiunile enunțării care le integrează pe celelalte, în particular dimensiunea referențială. Pentru P. Charaudeau, de exemplu, modalizarea nu este decît o parte a fenomenului enunțării, dar ea constituie pivotul în măsură să expliciteze poziția subiectului vorbitor în raport cu interlocutorul său, cu el însuși și cu enunțarea sa. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, modalizarea și termenii înrudiți semantic au o importanță centrală, căci analiza discursului, prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursului, prin definiție, este centrată pe enunțuri prin care locutorii instituie o relație anume cu alți subiecți vorbitori și cu propriul lor discurs. Modalizarea poate fi explicitată prin mărci particulare, dar ea este întotdeauna prezentă indicînd atitudinea subiectului vorbitor cu privire la interlocutorul său, la el însuși și la propriul enunț. Foarte dificil de investigat este problema modalizării în situații de eterogenitate enunțiativă sau de polifonie - situații în care, în limitele aceluiași enunț se amalgamează modalități diferite, cu o mare diversitate a modurilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
general scurte, spre deosebire de monologurile dramatice care pot fi de forma unor lungi tirade. Existența monologului trebuie admisă și în cazul unui discurs (lung) al unei persoane, adresat altor persoane, dar care nu inițiază o alternanță între mai mulți participanți, fiindcă interlocutorii nu au posibilitatea de a replica. V. cadru participativ, dialog. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN MONOLOGAL. Trăsătura "monologal" se atribuie unui gen de discurs sau unui text care realizează într-o formă lipsită de dialog de înlănțuirea unor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
d i s c u r s u l u i și mai ales în analiza conversației, acest termen desemnează atît un proces, cît și un mod particular de interacțiune. Negocierea conversațională se realizează atunci cînd apare un diferend între interlocutori în ceea ce privește interacțiunea și cînd se urmărește depășirea lui. Acesta se poate ivi în numeroase contexte și poate privi diferite obiecte, schema generală a schimbului fiind alternanța luărilor de cuvînt pe diferite teme, cu antrenarea semnelor a căror valoare semantică și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este un fapt de structură care impune atribuirea referinței unei unități lingvistice prin întrebuințarea ei în discurs. Totuși, în orice dialog, locutorul, care se prezintă ca eu în cadrul luării de cuvînt, își pierde rolul central în sistem cînd cedează locul interlocutorului său. Non-persoana, care are poziție delocutivă, permite să se vorbească și despre obiecte, despre noțiuni și nu numai despre ființe umane, pentru că marca lingvistică a persoanei se referă întotdeauna la oameni și, de aceea, folosirea persoanei pentru referirea la un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
studiu pe terenul mai multor discipline umaniste, persuasiunea este abordabilă și din din perspectiva actelor de vorbire, fiind integrabilă temelor pragmaticii. Activitatea persuasivă constă în principiu din antrenarea de către enunțător (sau emițător) a tuturor mijloacelor pentru a-l determina pe interlocutor (receptor) să accepte o relație enunțiativă, astfel încît comunicarea să devină eficientă. Persuasiunea are două moduri de a se concretiza: ca un act cognitiv (cînd este un proces semiotic ce constă în realizarea unui act credibil, producînd o fundamentare ontologică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atacă o țintă și pune în serviciul acestui obiectiv dominant tot arsenalul procedeelor retorice și argumentative. P. Charaudeau propune rezervarea însușirii de polemic (în construcții precum strategie polemică, atitudine discursivă polemică, raporturi polemice etc.) pentru cazul în care locutorul implică interlocutorul în enunțarea sa, utilizînd argumentele ce-l vizează chiar pe el, nu numai ca persoană, ci ca subiect apărînd o poziție, angajat la aceasta și astfel responsabil de ceea ce este contestat de locutor. P. Charaudeau distinge, de aceea, simplul schimb
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
opus se află fața negativă, care urmărește păstrarea teritoriului propriu, acest teritoriu putînd fi corporal, spațial, temporal sau al bunurilor. Cele două fețe pot fi amenințate de către acte ale partenerilor, iar, din dorința ca fețele negative și cele pozitive ale interlocutorilor să fie menținute și prejudiciile aduse să fie minime, au fost elaborate strategii ale politeții negative (satisfacerea feței negative) și ale politeții pozitive (orientată spre satisfacerea feței pozitive). Caracterul vulnerabil al imaginilor interlocutorilor este mutual recunoscut, iar, din dorința de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca fețele negative și cele pozitive ale interlocutorilor să fie menținute și prejudiciile aduse să fie minime, au fost elaborate strategii ale politeții negative (satisfacerea feței negative) și ale politeții pozitive (orientată spre satisfacerea feței pozitive). Caracterul vulnerabil al imaginilor interlocutorilor este mutual recunoscut, iar, din dorința de a menaja ambele fețe ale celuilalt și pe cît posibil ale fețelor proprii, se obține cooperarea interlocutorilor, prin aplicarea diferitelor strategii ale politeții. Strategiile pentru performarea actelor amenințătoare sînt organizate în mod descrescător
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
satisfacerea feței negative) și ale politeții pozitive (orientată spre satisfacerea feței pozitive). Caracterul vulnerabil al imaginilor interlocutorilor este mutual recunoscut, iar, din dorința de a menaja ambele fețe ale celuilalt și pe cît posibil ale fețelor proprii, se obține cooperarea interlocutorilor, prin aplicarea diferitelor strategii ale politeții. Strategiile pentru performarea actelor amenințătoare sînt organizate în mod descrescător în funcție de potențialul lor agresiv, astfel că exprimarea neambiguă fără acțiuni redresive reprezintă cel mai direct mod de adresare, accentul punîndu-se pe eficacitatea și pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reprezentînd modul politicos de adresare. Principalele strategii ale politeții negative, în opinia lui Brown și Levinson, presupun utilizarea actelor de vorbire indirecte, prin înlocuirea imperativelor cu interogativul ( Închide ușa! devine Vrei să închizi ușa?), reducerea presupunerilor despre credințele și dorințele interlocutorilor, prin folosirea formulelor evazive sau atenuatoare (probabil, bănuiesc, cred), reducerea constrîngerii receptorului prin exprimarea pesimismului în legătură cu gradul de adecvare a unui act ce urmează a fi performat, prin utilizarea condiționalului (Ați putea să deschideți ferestra?), utilizarea modalităților de minimizare prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
situații de comunicare, însă majoritatea analiștilor le consideră a fi un cod al bunelor maniere. Doar în situații ideale nerespectarea acestor maxime constituie comportamente non-cooperative, conflictuale, iar încălcarea voită a maximelor duce la apariția implicaturilor conversaționale, plecînd de la ipoteza că interlocutorii cunosc normele. Acest principiu de cooperare, în accepțiunea dată de H. P. Grice, nu trebuie văzut ca unul idealist și normativ, întrucît aceste maxime nu reprezintă principii care impun participanților la o conversație să se comporte într-o anume manieră
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teoria cooperării fiind de fapt o teorie a interpretării enunțurilor, nu un prospect tehnic. Problematica principiului de cooperare a fost intens studiată în ultima parte a secolului al XX-lea, deoarece a fost observată existența unor reguli tacit acceptate de către interlocutori pentru a asigura reușita interacțiunii verbale. Aceste reguli, numite maxime de către H. P. Grice, au fost identificate și de către Oswald Ducrot, care le-a numit legi ale discursului. D. Sperber și D. Wilson, plecînd de la exigența de pertinență exprimată de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
contract de comunicare, care, asemenea principiului de cooperare, presupune existența unor norme ale comunicării, a unor roluri recunoscute ale participanților, prin încadrarea interacțiunilor în genurile discursive. Contractul presupune încadrarea într-un gen discursiv și respectarea regulilor cunoscute și acceptate de către interlocutori, corespunzătoare genului respectiv. Un vorbitor își asumă contractul implicat de genul discursiv, iar, prin respectarea normelor acestuia, îndeplinește așteptările interlocutorului legate de acel gen. V. comunicare, maximă conversațională, lege a discursului, politețe. GRICE 1975; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin încadrarea interacțiunilor în genurile discursive. Contractul presupune încadrarea într-un gen discursiv și respectarea regulilor cunoscute și acceptate de către interlocutori, corespunzătoare genului respectiv. Un vorbitor își asumă contractul implicat de genul discursiv, iar, prin respectarea normelor acestuia, îndeplinește așteptările interlocutorului legate de acel gen. V. comunicare, maximă conversațională, lege a discursului, politețe. GRICE 1975; MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AN PROBĂ. Expunerea științifică, demonstrația și dezbaterea pe bază de argumente sînt orientate în mod obișnuit spre prezentarea probelor care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
proxemice variază de la o cultură la alta, sau, în cadrul aceleiași culturi, de la o persoană la alta sau de la o situație la alta. În acest mod, fiecare individ este centrul unei serii de sfere concentrice caracterizate prin distanțele care separă pe interlocutori și sînt preferate potrivit tipului de interacțiune urmărit. Există însă diferențe de la o cultură la alta în ceea ce privește normele proxemice uzuale, dar, și în interiorul aceleiași culturi, se constată variații legate de statutul celor care interacționează, de structura lor psihologică și de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]