5,788 matches
-
oamenilor li se puneau pernuțe și scăunele chiar pe scenă, să fie mai aproape de actori. Înnebuneam. Nu puteai să miști în front, era prăpăd dacă te simțeau figuranții. După trei sferturi de oră, îți lua foc fundul. Mă foiam discret, invizibil. Actorii tropoteau într-o veselie, ridicând praful de pe scânduri; balerinilor li se murdăreau ciorapii. Lumea privea respectuos, cu ochii cât cepele; unul nu mișca un deget. Mie îmi venea să întind mâna și să-l trag pe erou de cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
romancier român în viață.“ „Cel mai mare romancier, dar nu și cel mai mare scriitor.“, am observat. „Noi îl căutăm pe cel mai mare scriitor român în viață.“ „Da.“, a insistat tânărul Lupu. „Are conferință astăzi, la 12.“ „Deci omul invizibil, care scrie romane necunoscute și de care doar un matematician și-un avocat au auzit (adică voi doi), ține-o conferință-n fața juriștilor din toată țara, iarna, în mijlocul lui noiembrie, tocmai la Neptun. Ce poate fi mai firesc de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
insectar viermuitor de texte și vieți. Ne spionam unii pe alții, în căutarea datelor de identificare. Cine era cine? Pe cine puteai conta? Cui îți vindeai amintirile? Până și eroii de roman sufereau, urmăriți pe sute de pagini de informatori invizibili: sursa „Marinarul“ fusese detașată din dispozitiv, să poarte discuții cu obiectivul „Sanda“ și să-l aducă pe calea cea bună, în cadrul operațiunii „Sifonul“. „Va fi folosită și pe mai departe sursa «Marinarul», în scopul de a culege informații despre activitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
multă intensitate din fragmentele de poveste din care erau desfăcute. Îmi simțeam sexul izbindu-se de pantalon doar când mă gândeam la ele. Durerea și satisfacția se-amestecau răutăcios, voluptatea pulsa în creier ca și cum chiar aș fi ajuns acolo, spectator invizibil, dar activ, al evenimentelor. O descopeream pe Maria așezată în patru labe pe covor, pătrunsă de sexul potrivit de mare al unui tânăr suplu, în tricou, în timp ce prietena lui îi privea absentă de pe canapea. Din când în când, fata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
gândeai întâi la râuri, după aia la lucruri secrete, primejdioase. Riveranii adunau copiii neascultători, care întârziau la masa de prânz sau rămâneau seara la joacă după ora șapte. După alte variante, ei s-ar fi înrudit cu niște căpcăuni îngrozitori, invizibili, ce pătrundeau pe furiș în cartier și-ți furau amintirile: Economiștii. Noaptea, Riveranii și Economiștii adulmecau împreună scările blocurilor, în căutarea nefericiților rătăciți sau a ferestrelor uitate deschise. Prin Pajura mai trecea și mașina-fantomă: autobuzul 110, al cărui traseu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu-mi voi pierde timpul aflându-i dezlegarea dincolo de zidurile groase. L-am lăsat deci pe Mihnea în pace și m-am întors spre obiectul care îmi provocase căderea. Merita puțină atenție, chiar dacă se ascundea în beznă, lângă bordură. Obstacolul invizibil nu fusese un câine vagabond sau vreo ladă de cărți uitată de cine știe ce Anticar neglijent. Nici una din echipele de tarabagii din zonă nu și-ar fi părăsit marfa, abandonând-o peste noapte: nu degeaba Pif-urile și Vaillant-urile cu emblema Partidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stropită cu lichid de frână, portierele zgâriate cu cheia sau, încă mai umilitor, parbrizul împroșcat cu bulion sau ulei încins de la etaj. (Personal, am optat pentru un amestec de oțet, apă și ulei: turnat cu grijă de pe balcon, e aproape invizibil și nu mai iese decât cu soluție degresantă; în plus, cu cât încerci să-l clătești sau să-l cureți cu ștergătoarele, cu-atât se întinde mai tare). Cutuma „căprăriei“ le amintește poate unora de mai ’68, din maldărele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Scrisoarea 1. 12.01.1997 Direcția operativă, serviciul corespondență Anul 1997 a-nceput pentru mine într-un mod nu tocmai obișnuit: cu un pumn în gură. Stăteam ca prostul în iarna bucureșteană, cu brațul negriciosului încremenit în aer pe traiectoria invizibilă dintre obrajii mei și umărul lui. Ar fi trebuit să prind aici semnul destinului batjocoritor. Între falangele piticotului descheiat la șliț și mutra mea stâlcită, pe cerul spoit cu bere și-urină, rula-n premieră filmul Anului Nou. Avortonul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pentru nimic din lume. Mergeam înainte ca la 14-15 ani, sportiv și iresponsabil, cu tricouri, adidași, blugi și nelipsitele col-roulé-uri (studenții râdeau tot timpul de mine: în fiecare semestru, defilam la catedră cu două-trei noi). Mă simțeam bine, comod și invizibil. Cezar și-a întins picioarele fără jenă: cu unul mă împingea; pe celălalt, încălțat în bocanc, îl rezema de calorifer. Se uita voios, când la mine, când la Mihnea, fericit că ne are pe amândoi. Sprâncenele urcau și coborau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dar nici unul nu se nimerea. Colecții întregi, telefoane la foști colegi de școală generală, alte ponturi, vizite la mamaie în miez de seară, programări la BCS și la Arhivele Ministerului Învățământului. Nimic. Tipul nu apărea. Parcă mă uitam după Omul Invizibil. Știam și ce caut, dar asta nu se putea spune cu voce tare. Era un episod acolo, în numărul 172, imprimat cu o mică diferență față de toate celelalte numere din aceeași săptămână. O diferență care, pentru un colecționar, făcea toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Centrale Universitare și crucile de la sala „Dalles“ (pe care studenții mei o confundau voios cu lumea fraților Ewing, zicându-i mereu „Dallas“) nu-și găseau cauza, nu le puteai racorda la nimic concret: adversarul fusese rapid, necruțător, și, mai ales, invizibil. O mie și ceva de oameni muriseră în 72 de ore, și nimeni nu știa de ce. După 16 ani, același lucru: tot nimic. Era ca și cum trăiai bine-mersi cu un picior tăiat, fără să-l vadă careva. Prin cercurile computeriștilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nu văd nimic. N-are intrare sau cum?“ Schottenpoint-ul (sau Schottenbühel, cum îi mai spuneau localnicii, cu un accent imposibil de reprodus) ascundea o înfățișare ciudată și-o istorie pe măsura ei. „Punctul scoțienilor“ sau „Colina scoțienilor“ era o construcție invizibilă, încastrată în două corpuri mai mari. Dacă treceai de fațadă și străbăteai un gang ordinar, nu dădeai într-o curte interioară, cum te-ai fi așteptat, ci într-o clădire de epocă, zidită milimetric între zidurile celorlalte. Abia aici apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încrucișând linia de tramvai sau lăsând mici podețe metalice suspendate în dreapta, cu balustradele curățate de gheață și niturile proaspăt vopsite în verde pal. Începuse să ningă, dar nu găseai un fulg, zăpada dispărea prin porii trotuarelor, parcă trasă de mâini invizibile. Acolo unde se formau mici șiroaie de apă, unghiurile străzii le ghidau direct în locurile de evacuare: cădeau toate sub bordură, în cascadă, prin grătarele aerisite. Canalizarea mirosea frumos, a hazna și șampon cu vanilie. M-am uitat împrejur, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Timișoara. Nici un impozit pe ele, nici un control, nici o înscriere-n cartea funciară! Nimeni nu poate afla ce-i acolo, ce s-a construit și pe ce suprafață. E ca și cum ți-ai face o vilă tip Santa Barbara pe-un hectar invizibil. Nu mai vorbesc de destinația clădirilor respective: nu le găsești, nu știi cine și cum le folosește. Doar Bloteriștii cunosc adevărul.“ „E-adevărat ce-am auzit cu-angajații lor?“, m-am interesat. „Faza cu-asigurările de viață?“ „Aia, și povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
râs și Maria. Mihnea ne privea condescendent. „Altceva?“, l-am expediat. „Doi. Paul nu există. Neexistând, nu poate fi găsit. Ca Omul Negru de la Torino.“ „Care Om Negru?“, s-a interesat Maria. „Doctorul ascuns al echipei Austriei de la Jocurile Olimpice. Omul invizibil, medicul numărul doi, specialistul în transfuzii imposibil de probat. Intra noaptea pe geam și pleca după două ore, ca Moș Nicolae. Îl căutau toți carabinierii italieni. Se zice c-aducea pachețele cu sânge oxigenat, tras pe munte, la mare altitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
piața de consum cerebral. Dom’ profesor a reușit ceea ce nici Volvo n-a putut să realizeze: câștiguri colosale, din intersecții de probabilități.“ „De-aia ne-ai adus la Viena?“, a izbucnit din nou Maria, „Ca să-ți desfaci tu nu știu ce marfă invizibilă? Ești jalnic!“ „Sunteți paranoici!“, m-am apărat. „Nimeni n-ar putea face combinațiile astea elucubrante de care vorbește Mihnea. Ar rămâne urme, s-ar găsi drumul până la inițiator.“ „Exact.“, a revenit Mihnea. S-a scărpinat în barbă, după care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
hartă a depozitelor memoriei, pe nivele, capacitate, intensitate și categorii de interes. Odată depistată, marfa putea fi termoreglată, focalizată sonor sau ajustată iconic; într-un cuvânt, menținută la parametrii doriți. Interesant, nu?“ „Asta făceau nanobacteriile?“, am simulat neîncrederea. „Da. Organismele invizibile ale ciberneticii. Tot așa a luat naștere și transmisia fotocainei prin taste. Puneai mâna să scrii un text, și te umpleai de mii de nanobacterii. Le găseai instalate în grupuri, de la un anumit moment încolo, nici nu mai era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rezultat nu trebuia divulgat până la sfârșit. Unde să-i fi căutat sfârșitul? Cum arăta finalul unei competiții fără reguli, granițe și participanți? Am încercat să-mi aduc aminte de discuția cu Mihnea de la hotel. Bănuia că umblam după o hartă invizibilă, mereu actualizată, ca pe Navi Systems. Un document stocat pe suport neuronal și păstrat pentru posteritate, ca un martor tăcut al trecerii prin epoci. O cartogramă a tranziției. Maria ne ajutase și ea să-i dăm de cap, poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cea după care venisem, de fapt. În colțul din dreapta, înainte de ultimul rând de imagini, apărea o căsuță obișnuită, creionată subțire în alb-negru. Tușul curgea pe linia unei puști de lemn fără baionetă, dar cu încărcător metalic, țintind un avion. Linia invizibilă ce lega glonțul de aripile duble ale Fokker-ului fusese parcursă, distanțele scurtate, iar impactul făcut vizibil, într-o explozie de metal și cioburi lovind casca pilotului. Dedesubt, la sol, lângă umărul care ținea pușca, se încorda un soldat - englez, australian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
capitolele viitoare, discursul jurnalistic și funcționarea acestuia. I.2 Textul discursului Termenul text se delimitează prin raportare la context. Dacă acest din urmă concept vizează universul discursului și condițiile de producere ale acestuia (componente care, de cele mai multe ori, sunt determinantele invizibile ale situației), textul poate fi definit ca orice producție vizibilă rezultată în urma unui act de comunicare. Extensional, textul este "discursul fixat prin scriitură"19, însă putem extinde această definiție introducând și fixarea prin oralitate, prin suport radio, prin televiziune. Astfel
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
unei libertăți individuale similare a celorlalți. Statul este, în această accepțiune, unul minimal, responsabil de asigurarea ordinii sociale și de respectarea drepturilor individuale. Cele două sfere nu erau privite ca intrând în contradicție. Societatea era un tot armonios, metafora "mâinii invizibile" care ar guverna comunitatea, aparținând lui Adam Smith, fiind extrem de elocventă. Sfârșitul secolului al XIX-lea aduce primele transformări de substanță ale acestei doctrine. Problemele educației, sănătății, infrastructurii, protecției sociale modifică permanent raportul dintre public și privat. Marile crize economice
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
supun"100. Manipularea, în această accepțiune, se bazează pe o strategie centrală, prin care se încearcă reducția maximală a libertății auditoriului în ceea ce privește posibilitatea de a discuta sau de a rezista la ceea ce i se propune. Această strategie trebuie să fie invizibilă, întrucât, în caz contrar, influența nu mai este posibilă. În actul de manipulare, mesajul este conceput pentru a înșela, a induce în eroare, a face să se creadă ceva ce nu există. Este, așadar, un mesaj mincinos. Ca efect al
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
definirea manipulării ca intervenție în contextul comunicării, având intenția de a schimba opinii, atitudini și comportamente prin mijloace ilegitime disimulate. Astfel, "adevărata artă a manipulării și deci a influențării și a persuasiunii constă, așadar, într-un travaliu mascat asupra componentelor invizibile ale situației (norme, relații, identități, spațiu, timp)"101. Cu toate asemănările dintre manipulare și persuasiune, conceptele diferă prin câteva caracteristici importante. Manipularea presupune disimularea intenției, pe când, în persuasiune, intenția este explicită și neechivocă. Manipularea presupune încercarea de a induce un
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
metaforizarea nu este proprietatea exclusivă a operelor literare. La rândul lor, științele sociale capitalizează conceptual metafore și analogii, utilizând aceste procedee literare nu ca figuri de stil cu efecte estetice, ci ca dispozitive euristice cu efecte epistemice. Faimoase sunt "mâna invizibilă" a pieței pentru care a militat atât de ardent A. Smith, "cușca de fier" a birocrației asupra căreia a avertizat M. Weber, profeția necropolară făcută de K. Marx cum că proletariatul va fi "groparul burgheziei" al cărei pandant stalinist este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu minuni monastice îi aprovizionează destul cu materialele de care au nevoie pentru a o construi. Filosofii trasează planul și, după obiceiul lor, îl modifică sau îl abandonează. Numai Sfântă Romă deține acolo provincii înfloritoare; cele două coroane ale tărâmului invizibil susțin o a treia că pe o diadema fragilă a maiestuozității sale terestre; iar cheile ce deschid porțile celeilalte lumi deschid, în același timp, si seifurile lumii acesteia 31. Împotriva insistentei generale asupra "intelectualismului temperamental" al filosofului, (trăsătură care, propune
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]