15,723 matches
-
Macedon Rotaru ține conferința Despre procesul materiilor în corpul omenesc. În ședințele publice, la care puteau participa și intelectuali din oraș, se recită poezii patriotice de Vasile Alecsandri și Andrei Mureșanu, se execută piese corale (Deșteaptă-te, române, Cântecul gintei latine ș.a.), dansuri populare în costume tradiționale românești. Societatea primea ajutoare din partea unor orașe transilvănene (Deva, Gherla, Năsăud, Zalău, Sibiu, Brașov, Câmpeni, Bistrița, Prundu Bârgăului, Gilău) și din România. Presa acorda atenția cuvenită societății, oglindind diferitele ei manifestări. „Albina”, bunăoară, scria
SOCIETATEA DE LECTURA „IULIA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289750_a_291079]
-
ecou puternic a avut Războiul pentru Independență purtat de România în 1877. La aflarea veștii că puterile europene au recunoscut independența României se va organiza o adunare festivă cu un program artistic compus din piesele corale Steaua României, Cântecul gintei latine și Deșteaptă-te, române. În decembrie 1884 autoritățile maghiare din Cluj, împreună cu Senatul Universității, apreciază activitatea desfășurată de societate drept „vătămătoare” și hotărăsc desființarea ei. Pentru susținerea deciziei se afirmă că în ședințele literare „Horea, Cloșca, Iancu și Balint sunt
SOCIETATEA DE LECTURA „IULIA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289750_a_291079]
-
iar aceasta e agentul prin care se realizează interdependența. Vorbind insistent de tendința unificatoare a epocii moderne, Lovinescu folosește complementar și sinonimic noțiunea de spirit al veacului, sau saeculum, cum îi place lui să spună cu un cuvânt al istoricului latin Tacit, pe care l-a admirat cu deosebire și l-a tradus excepțional. S. trebuie înțeles ca un proces de „globalizare” - în limbajul actual - care se desfășoară prin imitație, în condițiile unei interdependențe generalizate sau printr-un spirit al veacului
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
arc era viteaz bun”, veritabilul erou, fiindcă îl va ucide pe Ahile) - într-un text (copie, probabil, din secolul al XVIII-lea) în care Hermes este numit „pre latinește”, iar zeițele apelează și la seria onomastică grecească și la cea latină -, povestindu-le „visul lui Paris” cuprinzând faimoasa „judecată”. Istorisește un Paris om de gust, dispus să-și asume anumite riscuri (cele ce decurgeau din poziția Herei), în stare să renunțe la avantaje considerabile (plata Athenei) și să facă un act
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că nu le-a „simțit” și ale sale): „Virtuș poșt funera vivit” (p. 58)610, „Morș non eșt ultima linea rerum” (p. 59), „Școla cruțiș, școală luțiș” (p. 61). Ioan Zaba se uita categoric pe un text scris cu caractere latine (și acesta nu era Biblia maghiară, Vizsoly 1590 - a cărei consultare a fost admisă de cecetători -, căci zicerile în chestiune nu aveau ce căuta acolo) și îl citea potrivit deprinderilor pe care le agonisise... Ioan Zoba nu scrie omilii circumstanțiate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fixa în scris versuri românești (1620-1623), Cele dintâi versuri românești în metru antic. Tot Nicolae Sulică traduce, după intermediar, Prințul de Rabindranath Tagore. Apar, de asemenea, versiuni din proza lui Giovanni Papini, August Strindberg, Jean Montaigne. Se tălmăcesc în limba latină poezii de Mihai Eminescu, George Coșbuc, Octavian Goga, Grigore Alexandrescu, St. O. Iosif. Este reprodus un fragment din Istoria românilor în chipuri și icoane de N. Iorga. Revista mai cuprinde recenzii, traduceri în limba franceză, versuri populare, chiuituri din Ardeal
SOIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289776_a_291105]
-
Aderența la sămănătorism și admirația pentru liderul orientării sunt mărturisite de încercarea de monografie Nicolae Iorga (1931). A tradus Faust de Goethe și, în colaborare, Golem de Gustav Meyrink și Viața omului de Leonid Andreev, dar și fragmente din literatura latină clasică (din Tristele lui Ovidiu și Satirele lui Iuvenal, împreună cu G. Frunză, din Epistolele lui Horațiu ș.a.), numeroase fragmente din poeții maghiari, din Alessandro Manzoni, din R. Burns și H. W. Longfellow și din poezia germană. A lăsat în manuscris
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
durata desfășurării acțiunii, ca factor de control sau de cenzură a acțiunii respective; - după Încheierea Îndeplinirii acțiunii respective, prin evaluarea consecințelor acesteia, sau a modului În care acțiunea respectivă a fost Îndeplinită. Toate aceste aspecte sunt exprimate concentrat În dictonul latin: Quidquid agis prudenter agas et respice finem. Ce este responsabilitatea? Este răspunderea morală sau prudența În acțiune, dar concomitent și o asumare a riscului, a consecințelor acțiunii Întreprinse. Ea este atitudinea care se opune șovăielii, Îndoielii sau neîncrederii. Implică curaj
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acte sub presiune. Semnificația pervertirii Pervertirea este caracteristica principală, definitorie, a conștiinței morale, viciate, a relei conștiințe. Este necesar, prin urmare, pentru a putea fi Înțeleasă conștiința perversă, să precizăm care este semnificația pervertirii. Termenul de perversiune este de origină latină: perversus = răsturnat, stricat, strâmb, neregulat, corupt (I. Nădejdeă. În literatura de specialitate, termenul circulă cu semnificații nuanțate. Littré definește perversiunea ca pe „o stare a sufletului Întoarsă către rău. Schimbarea binelui În rău. Pervertirea moravurilor”. O definiție mai largă este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dintre persoane, le dezvoltă și le consolidează În timp. Existențialismul nu a văzut acest aspect. Intimitatea Intimitatea continuă Întâlnirea și o completează. Ea este relația strict personală, de reciprocitate dintre un Eu și un Tu. Termenul de intimitate, de origine latină (inimusă, desemnează ceea ce se află Îndeaproape, prietenie (Unus ex meis, M.T. Ciceroă. Littré Îi dă următoarea definiție: „Cel care este interior și esențial”, sau „Ceea ce este În adâncul sufletului. Sentimentul intim al conștiinței sau, pur și simplu, simțul intern”, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și echilibrul (metriotes kai symetriaă, dar și ordinea exprimată prin bine și frumos (kalos kai agathosă. Este tipul creator artistic și intelectual prin excelență, cel care a creat ordinea spirituală și morală. El reunește două tipuri: apolinicul și dionisiacul. Tipul latin Caracteristice pentru acest tip uman sunt atitudinea de deschidere, inteligența superioară, expansivitatea și creativitatea. Raționalist, iubește ordinea și gândirea clară, exactă. Manifestă o mare nevoie de libertate, de dominanță, iubește puterea, este activ și caută să impună celorlalți propriile sale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
legi. Esența acestui tip a fost surprinsă de către Virgiliu, În următoarele versuri celebre (Eneida, VI, 851-853Ă: Tu regere imperio populos, Romane, mememto; Hae tibi erunt artes, pacisque imponere morem, Parcere subjectis et debellare superbos. Tipul german Spre deosebire de tipurile grec și latin (tipuri sudiceă, tipul german este un tip nordic. Tipurile grec și latin sunt tipuri prin excelență deschise, clare, extraverte, În configurația cărora componenta emoțional-afectivă are un rol important, ca formă de manifestare, dublând componenta rațională. Tipul german este, prin natura
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
celebre (Eneida, VI, 851-853Ă: Tu regere imperio populos, Romane, mememto; Hae tibi erunt artes, pacisque imponere morem, Parcere subjectis et debellare superbos. Tipul german Spre deosebire de tipurile grec și latin (tipuri sudiceă, tipul german este un tip nordic. Tipurile grec și latin sunt tipuri prin excelență deschise, clare, extraverte, În configurația cărora componenta emoțional-afectivă are un rol important, ca formă de manifestare, dublând componenta rațională. Tipul german este, prin natura sa, un model uman introvert și sobru. Neliniștit interior, compensează această tensiune
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o atitudine reflexivă de tip idealist. Nevoia de expansiune, de autodepășire, de ieșire din realitate o sublimează prin metafizică, drept formă a trancendenței gândirii. Tipul german neliniștit și rațional iubește În primul rând ordinea și disciplina, spre deosebire de tipurile grec și latin care aspiră către libertate. Tipul slav Tipul slav are o complexitate particulară, se apropie de tipul german, dar este opus acestuia ca sistem de valori. Acest tip uman este tenebros, pasional, sfâșiat de patimi, cultivând suferința ca pe o condiție
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tipul slav cultivă pasiunile abisale ale inconștientului, asemenea lui Raskolnikov al lui Dostoievski. Cele două tipuri se află Într-o situație de „echilibru opozițional”. Tipul central Acest tip uman și model de existență se situează Între tipurile sudice (grec și latină și tipurile nordice (german și slavă, În peisajul etnogeografic european. Tipul central este măsurat și prudent, fiind prin aceste calități un tip echilibrat. El este profund atașat de origini, cultivând sentimentul cultural și afectiv al nosologiei. Acest sentiment este caracterizat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Non civium ardor prava jubentium, Non vultus, instantes tyranni Mente quatit solida, neque Auster, Dux inquieti turbidus Adriae, Nec fulminantia magna manus Jovis; Si factur illabatur orbis, Impavidum ferient ruinae* 24 ACȚIUNEA PSIHOLOGICĂ Cadrul problemei Termenul acțiune, activitate, de origine latină, este utilizat În mai multe sensuri: agere = a acționa, a face; activitas = exercitarea unei puteri de a acționa. Se impune să ne oprim asupra unor diferențe de nuanțe care apar Între „a acționa” și „a face” sau Între „agere” și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca ceva obscur, independent de voința și de posibilitățile de Înțelegere ale omului, ca ceva care-i este impus acestuia din afara lui, și căruia, datorită imposibilității de a acționa, trebuie să i se supună. Ce se Înțelege prin destin? Pentru latini, destinul era fatum, o putere misterioasă care fixa, Într-un mod irevocabil, cursul evenimentelor vieții individului, dar și pe cel al lumii, o predeterminare asupra căreia nu se putea reveni, pe care nimeni și nimic nu o mai putea schimba
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fost Vasilica și Petre Ștefureac, țărani. Face școala primară în satul natal, urmează gimnaziul la Cernăuți, absolvit în 1868, înscriindu-se apoi la Facultatea de Filosofie din Viena. După obținerea licenței se întoarce în Bucovina, unde e profesor de greacă, latină și română la gimnaziul din Suceava (1874-1893). Desfășoară o rodnică activitate, contribuind la înființarea Societății Școala Română și alcătuind cărți de citire, în care dovedește gust artistic, precum și o orientare literară înrudită cu aceea a Junimii. De altfel, și colaborează
STEFUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289914_a_291243]
-
de Grey și Lafont (La présence française, p. 197 n. 162) - că la acea vreme, la fereastra unei clădiri din centru exista o cutie În care oricine putea depune o plângere - cheia cutiei o avea doar Avitabile. 142. Această formulă latină (secularizată violent și definitiv) ne Împiedică să știm mai multe despre raporturile autorului cu Avitabile. Este interesant de știut și faptul că expresia e comentată de doctorul Gomoiu, căruia un „Ionnesco din categoria Teodor”, chirurgul, profesorul și fratele lui Take
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
E, În plus, un fenomen care explică o bună parte din evoluția hinduismului În India modernă și contemporană, mai ales Înainte de 1947, dar și foarte recent. W. Heckel și J. Yardley au arătat că menționarea ritualului apare deja la autorii latini din pragul erei creștine, cf. „Roman writers and the Indian practice of suttee”, Philologos 125, 1981, pp. 305-311. Dintre sintezele recente care i-au fost consacrate, trebuie menționate John Stratton Hawley (ed.), Sati, the Blessing and the Curse. The Burning
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
El se prezintă ca un dicționar botanic În care Honigberger așază alfabetic Întregul catalog al plantelor culese de-a lungul peregrinărilor sale asiatice, și constituie complementul observațiilor medicale și botanice pe care le face În primul volum. Sunt indicate numele latine ale acestor plante, denumirea În engleză, varietățile (câteodată) și sensul lor terapeutic, cu trimiteri Încrucișate care Îl transformă, pentru erudiți - de altfel, așa cum intenționa autorul -, Într-un veritabil Honigberger Dispensatory cu un imens farmec revolut. A fost continuat de J.L.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1873, În lista operelor care urmau să fie premiate, dintr-un fond donat Academiei, cu „Marele premiu Năsturel-Herăscu”, apar, la a șaptea poziție din nouă, și „dicționare limbistice În limba românească, mai ales pentru limbile antice și orientale, adică limba latină, elenă, sanscrită, ebraică, arabă, turcă, slavonă veche și altele”3. „Descopeream o bibliotecă de savant indianist care, prin imensitatea și varietatea ei, ar fi făcut gelos pe un Roth, Jacobi sau Sylvain Lévi.”4 Hermann Jacobi (n. 1850), un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
acord cu flora asiatică, vădeau deja o conștientizare a faptului că soliditatea bazelor botanicii științifice depindea de progresele secolului al XVIII-lea. A. Etienne, medic oficial al minelor aurifere din Zlatna și apoi doctor la Cluj, este autorul unei lucrări latine cuprinzând elemente ale chimiei metalurgice (Cluj, 1794) În care se arată un prim difuzor și apărător al ideilor lui Lavoisier În Transilvania 1. Luând mai demult ca exemplu 23 de disertații doctorale de științe naturale susținute la Uppsala În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
uneori să realizeze o anume poezie a lucrurilor, care reverberează dincolo de marginile și înțelesurile lor firești, știe să valorizeze un limbaj colorat, viu, caracterizant pentru mediu și personaje. Cu o scriitură mai sigură, mai eliberată de verbiajul liricoid, culegerea Ginta latină (1936) conține câteva zeci de „momente”, schițe, mici povestiri cu personaje rurale sau de suburbie, pe care autorul le privește cu umor, ironie sau chiar le caricaturizează. Sunt de reținut capacitatea prozatorului de a înregistra amănunte de oarecare expresivitate plastică
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
București, 1900; Culise cernite, București, 1904; Comedia adolescenții, București, 1922; Stafiile dragostei (în colaborare cu Alexis Nour, Doctorul Ygrec, Alexandru Bilciurescu), București, 1929; Feciorul lui nenea Tache vameșul, I-III, București, 1932-1943; Trilogia dragostei, București, 1933; Relief, București, 1935; Ginta latină, București, 1936; Meduza, București, 1938. Repere bibliografice: [E. Lovinescu], „Comedia adolescenții”, SBR, 1921, 14; I. Valerian, Un roman cu patru autori, VL, 1929, 101; Izabela Sadoveanu, „Stafiile dragostei”, ALA, 1929, 448; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., IV, 286-287; Sebastian, Eseuri
SARMANUL KLOPSTOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]