4,922 matches
-
tradiționale cu acelea moderne, dozându-și atent și cu respect argumentele. Rețin atenția conexiunile pe care le face cu proza lui Mihail Sadoveanu (asemănări și deosebiri) axată pe tema vânătorii și pescuitului, cu poezia tradiționalistă a lui Ion Pillat, cu lirica de inspirație religioasă aparținând lui Nichifor Crainic și Adrian Maniu, sau cu poezia lui Lucian Blaga străbătută de fiorul cosmic și de contemplație metafizică. Ion N. Oprea aduce în sprijinul afirmațiilor sale opinii critice ale cunoscuților G. Călinescu, Tudor Vianu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Moshe Idel, născut la Tg. Neamț în 1947 și emigrat în Israel la 16 ani, în 1963, a păstrat în suflet amintirea baștinei. Pe plan literar, memoria lui a fost influențată, poate chiar structurată și în orice caz ajutată, de lirica lui Bacovia și în genere de marea literatură română; printr-un fel de tandră ironie a istoriei, Moshe i-a descoperit abia după aceea, așa cum povestește și în paginile care urmează, pe scriitorii evrei de limbă română care ne-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
echivaleze omul imaginar cu omul real. Or se știe că și eroul romanesc, și „eroul liric” sunt proiecții imaginare de o anume generalitate, ce pot include, în mod indirect, elemente de experiență 18 individuală. Însă a explica accentele pesimiste din lirica erotică a lui Eminescu doar prin infidelitatea partenerei înseamnă a privi lucrurile la fel de simplist ca, spre exemplu, analfabetul Tase Lumânăraru din Patul lui Procust: poetul George Demetru Ladima ar fi atît de patetic în jurnalistică deoarece „nu-i dus la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cascadă de metafore, stropite când cu „apă vie”, când cu „apă moartă”, ca să cităm din bogata „recuzită” stilistică a 168 autoarei. Între visul ce nu vindecă (totuși!) și solia trimisă către tărâmuri himerice se află „a treia cale”: tăcerea, „soluție” lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni pe teme eminesciene sau bacoviene și suave sonorități
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
echivaleze omul imaginar cu omul real. Or se știe că și eroul romanesc, și „eroul liric” sunt proiecții imaginare de o anume generalitate, ce pot include, în mod indirect, elemente de experiență 18 individuală. Însă a explica accentele pesimiste din lirica erotică a lui Eminescu doar prin infidelitatea partenerei înseamnă a privi lucrurile la fel de simplist ca, spre exemplu, analfabetul Tase Lumânăraru din Patul lui Procust: poetul George Demetru Ladima ar fi atît de patetic în jurnalistică deoarece „nu-i dus la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cascadă de metafore, stropite când cu „apă vie”, când cu „apă moartă”, ca să cităm din bogata „recuzită” stilistică a 168 autoarei. Între visul ce nu vindecă (totuși!) și solia trimisă către tărâmuri himerice se află „a treia cale”: tăcerea, „soluție” lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni pe teme eminesciene sau bacoviene și suave sonorități
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se mizează ca impact prin modelul respectiv. * * * Ca infrastructură intelectuală, nici o carte nu m-a ajutat atât de mult să mă dezvolt, în adolescență și în prima mea tinerețe, precum Structurile antropologice ale imaginarului de Gilbert Durand și, apoi, Structura liricii moderne de Hugo Friedrich: prin intermediul acestor cărți am priceput rețelele de neuroni din cultură. Am înțeles felul de a aborda o creație în sens oarecum fenomenologic. Astăzi nu mai cred neapărat în modele culturale, nici în indivizi-cheie pentru o cultură
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
realist-socialist al epocii, cu stupida maculatură în care se proslăveau naționalizarea, cooperativizarea, stabilizarea monetară, îndeplinirea cifrelor de plan și se lichidau, în efigie, periculoșii dușmani de clasă, Nichita Stănescu modulează - cu concesiile de rigoare - un joc secund, mai pur: o lirică romantică în fond și neomodernistă în realizare. Poetul „șaizecist“, un excepțional versificator, recuperează și reinterpretează modalități lirice anterioare, din interbelic și mult înapoi, până la preromantici. Ion Barbu, dar și Eminescu; Eminescu, dar și Văcăreștii. El restituie astfel poeziei de după al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Anna, Tănase Scatiu etc. În sfârșit, Eugenia Ianculescu de Reuss evocă în romanele sale, cu un relief curios, tipuri din România. Teatrul Teatrul nu este forma de artă care-i atrage cel mai mult pe scriitorii români, prea personali, prea lirici ca să se exteriorizeze în caractere fictive și străine de starea lor de suflet reală. După Aristia, Asachi, C. Negruzzi, M. Millo, Ion-Creangă (1837-1889) au venit Th. Aslan, îndrăgostit de Sofocle și Euripide, Constantin Bacalbașa, veselul autor al comediei Petecul lui
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pe birou să o aibă la îndemână. Trase încet ușa în urma lui, apoi se așeză pe scaunul încălzit de razele soarelui arzător. Luă iarăși cartea în mână și o deschise la întâmplare. Pe o pagină citi o scurtă poezie din lirica veche japoneză. Răsfoi mai departe și se opri îndelung asupra altor versuri, și al altora, ce-i dezvăluiau pentru prima oară sensuri noi, nebănuite... Când își ridică în sfârșit ochii, soarele scăpăra spre apus. Își privi mirată ceasul: timpul trecuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
scenică a unui fragment de text literar ori a întregului text literar, realizarea unui (video)clip, realizarea în power point a unui proiect ce constă în asocierea dintre imaginea sugestivă și text literar (de exemplu, în discutarea motivului cosmic în lirica eminesciană se pot utiliza ca fundal pentru versurile selectate, emblematice pentru viziunea eminesciană asupra cosmogoniei ori apocatastazei, imagini pictură aparținând lui Sabin Balașa ș.a.) etc. Se poate, de asemenea, realiza o dezbatere / un studiu de caz ce și propune să
Literatura şi celelalte arte. Aspecte intercurriculare. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
din operă. Dacă îmbraci haina mezzosopranei sumbre și cu prune în gură, adio și-un praz verde! — Adalgisa din Norma? — Grea, dar o iubeam foarte tare, pentru că mă scotea din repertoriul meu curent. Trebuie să o gândești ca pe o lirică. În duete e aceeași țesătură cu Norma: Sol-Sol Do tiritiriram, trebuie să urci și să cobori exact cum face Norma! Dacă vii cu o voce de Ulrica, nu iese. Rămâneam o mezzosoprană pură, dar cu altă culoare, altă luminozitate. Frumusețea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
o nostalgie cu totul specială cu privire la spectacolele de la Scala. Între 1971 și 1980, mezzosoprana româncă a apărut pe sacrosancta scenă milaneză în cele mai ambițioase titluri. Dâra de legendă a Scalei, teatrul atâtor creații mondiale, templul celor două preotese ale liricii care au schimbat fața operei la jumătatea secolului trecut ăCallas și Tebaldi), Acropola celor mai mari dirijori și regizori, a prins-o pe Viorica în cea mai bună formă a ei. și viceversa. Am cunoscut-o pe Viorica în anii
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și ea era la Gorlinsky, ne vedeam mereu. Apoi a dat-o și ea pe roluri de mezzo. Cu Anna Tomowa Sintow, în schimb, am cântat Bal mascat la Barcelona. Raina Kabaivanska a fost doar unul dintre marile nume ale liricii pe care le-am adus în această carte, cele mai multe în premieră pentru România, să vorbească despre Viorica Cortez. Câteva dintre marile bucurii ale punerii în operă a acestei cărți ănumiți-le triumfuri personale, fără falsă modestie) se leagă de răspunsurile prompte
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
să constate asta niște ani mai târziu, în 1988, când ați cântat împreună în celebra producție de Gio conda "a celor trei mezzosoprane", la Gran Teatre del Liceu din Barcelona: Grace Bumbry, Fiorenza Cossotto, Viorica Cortez. Epoca "celor trei" în lirică a început cu Dvs... Atunci pot spune că am cunoscut-o cu adevărat bine pe Viorica, iar asta s-a datorat atât perioadei de repetiții, care a fost lungă, cât și faptului că eram oarecum departe de teatrele noastre "de
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Elena și care personifică, în viziunea lui Goethe, „sufletul poetului“. În 1947, i se conferă „Premiul scriitorilor tineri“ al Editurii Fundațiilor Regale pentru volumul în manuscris Poeți români (precedat de o Teorie a poeziei și încheiat cu o antologie a liricii românești, ambele manuscrise, deocamdată dispărute în pivnițele Securității). Este bibliotecar la Institutul Medico-Farmaceutic și la filiala clujeană a Academiei (1948-1952). În 1956, revine în publicistica literară, dar în 1958 este acuzat de estetism și „demascat“ în Scânteia pentru tentativa de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
actual într-o operă anume, cât ceea ce a rămas potențial și poate fi recuperat, în mod miraculos, prin rescrierea sa cu mijloacele, intuiția și harul creator al exegetului. Iată de ce el sondează nu nivelul „neptunic“, ci pe cel „plutonic“ al liricii eminesciene. Cum s-a remarcat însă, I. Negoițescu este într-adevăr călinescian prin arta și plăcerea de a cita, prin comparatismul lui insolit, printr-un anume histrionism și, îndeosebi, prin „voința de a modifica harta valorilor, adică ierarhia și geografia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sclipitor de inteligent, dar cu o replică adeseori usturătoare. A fost adulat de tineri, idol al femeilor, citit pe ascuns de adolescenți, iubit de însuși împăratul și mai ales de nepoata sa, Iulia Minor. A dat naștere unor comori de lirică, precum Heroidele, Metamorfoze și Medeea, a putut scrie fantastica Artă de a iubi, ceea ce era prea mult pentru o vedetă a acelor vremuri. Toate acestea se întâmplau pe vremea când Marcus Aurelius a ajuns la putere, când a devenit imperator
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
învățământului universitar bucureștean. Pretext pentru desăvârșirea acestei rațiuni s-a găsit nu în competența sa științifică superioară, ci în acea parte a creației sale literare în care a slăvit oportunist ordinea de stat a dictaturii proletare. Pentru această parte a liricii sale, M. Beniuc era trecut în rândul activiștilor, a oamenilor pentru care sistemul acorda privilegii. Era deci firesc ca, în instanța următoare, același sistem să-și revendice dreptul de a-și impune interesele, să pretindă răsplată. În acest caz interesul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
teatrului romanesc 1977 februarie, Iași, Galeria de artă Cupola Expoziția Incursiune În ateliere Prezintă compoziții cu temă istorică, reprezentând evenimentele din 1877 și 1907. iulie, Constanța, Galeriile de Artă Expoziția artiștilor ieșeni octombrie, Iași, Galeria de artă Cupola Inspirații din lirica eminesciană decembrie, Iași, Sala Victoria Anuala 77 - Pictură, sculptură, grafică Iași, Muzeul de Artă Expoziția Noul În peisajul patriei 1978 Iași, Sala de expoziții Cronica A zecea expoziție personală, Notații de vacanță Etalează 35 de lucrări reprezentând peisaje din zona
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
externe, gazetarul depune aceeași vervă polemică, același angajament retoric, salvând textele de ariditatea expunerii monotone a informațiilor și impunând un stil original, care individualizează jurnalistica eminesciană în tabloul publicistic al veacului al XIX-lea. Inserțiile pamfletare, paragrafele ironice amintesc de lirica satirică eminesciană și conferă plasticitate paginilor de ziar. Într-un material consacrat mijloacelor de realizare a pamfletului eminescian, Cornel Munteanu precizează: "Repartizate după ipostaza polemismului, pamfletele eminesciene pot fi grupate în pamflete ad-personam, uzând de portretul satiric colectiv ori individual
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Labiș folosește cu egală suplețe și măestrie versul alb sau versul clasic rimat. Poezia lui Labiș e expresia directă și nu doar expresia deghizată a unui destin personal, se naște din capacitatea de a se lăsa tulburat de omenescul existenței. Lirica lui începe prin a fi expresia unui stil de viață și sfârșește prin a-l determina. Confesiunea are un aspect abrupt uneori, violentând cursul cuminte al versului clasic. Traversarea abisului devine un drum firesc al purificării; boala, păcatul, eroarea nu
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
neguroasa cale Am descifrat misterul otravelor de crin.” Labiș aduce în poezie suflul marilor probleme morale, universul interior al omului, dilemele lui, fără prejudecata temătoare că ele vor suna neobișnuit, prozaic sau discursiv. Legătura cu „omenescul” autorizează acest tip de lirică reflexivă. Timbrul particular al poetului se definește treptat și prin raportare la valorile scrisului: Eminescu, Sadoveanu, Rebreanu. Eminescian este sentimentul integrării în mijlocul naturii feerice în care existența sa se ritualizează devenind un spectacol ciclic, viziunile cosmice de o sobră măreție
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
evidentă în Creion : „Am mers ca doi tovarași alături, alături și pereche... Azi, fără șovăire ne dezlegăm și mândri, Precum atunci când fost-am alături și pereche.” Una din pulsațiile poeziei lui Labiș e reprezentată de nesupunere, nesubordonare. Ea face din lirica sa o mândră expresie a libertății, o replică dată spiritului de supunere oarbă. Balada Meșterul ar fi o liniștită reluare a motivului mitic de nu s-ar simți în ea această pulsație. Replica nesupunerii se dă numai în cazuri de
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
floare albă”. În poezia lui Labiș există o permanentă încercare de a oferi o viziune proprie atât asupra realității înconjurătoare cât și asupra unor creații preexistente: opera lui Eminescu, Sadoveanu, Rebreanu sau asupra literaturii populare: Meșterul, Miorița. O constantă a liricii lui Labiș este reprezentată de saturația narativ-concretă, un adevărat act de curaj literar. În poeziile sale se întâmplă ceva, se înscenează acțiuni. Un poem apare sub forma unui șir de observații directe, care desemnează o realitate fără adaos de îndrăzneală
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]