5,029 matches
-
încercări extreme, care nu îi aduce în apropierea vreunui pământ sau a vreunei corăbii. După patru luni de pregrinări pe mare, când orice speranță era pierdută, pluta ajunge la gura de vărsare a Amazonului, iar puținii supraviețuitori sunt salvați de localnici. Romanul este scris sub forma unui jurnal ținut de unul dintre călători, J. R. Kazallon. Prin urmare, titlurile capitolelor marchează ziua fiecărei însemnări, întocmai ca în cazul unui jurnal. Când a terminat romanul, Jules Verne și-a anunțat editorul: "Vă
Cancelarul (roman) () [Corola-website/Science/305108_a_306437]
-
m, versanți puternici înclinați, ale căror altitudini coboară treptat în sensul curgerii rîului care le încadrează , aici, rîul Prut . Baza economică a satului o constituie agricultura, specializată în culturile cerealiere (grâu, porumb, orz) și tehnice (floarea-soarelui, vița de vie). Majoritatea localnicilor dețin loturi de pământ, și se ocupă cu grădinăritul în sere. Comuna mai dispune de un oficiu medical, mai multe magazine, pentru măcinarea grâului etc. Un loc simbolic îl reprezintă monumentul dedicat soldaților căzuți în cel de-al doilea război
Văleni, Cahul () [Corola-website/Science/305144_a_306473]
-
în timp și tot datorită acestora există și până în prezent. Piatra de temelie a bisericii din Colonița a fost pusă în anul 1909, această dată fiind inscripționată pe pristolul, care se află în subsolul bisericii, dar este menționată și de localnicii care își aduc aminte de perioada când aceasta a fost construită. Chiar dacă temelia a fost pusă, așa cum am menționat în 1909, pregătirea documentelor necesare pentru ridicarea acesteia a fost începută cu mai mulți ani în urmă, iar de acest proces
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
Cele 2 tumuluri din partea de nord-vest și cele 2 dinspre sud-vest rămîn a fi confirmarea urgiilor îndurate de strămoșii cotiujenenilor. Pină nu demult ele aveau înălțimea de 1,5-2 m și diametrul de 15-20 m. Locurile acestea sînt numite de localnici Podul lui Manole și Cîmpul Bașin. Movilele acum se ară, dispărînd cu încetul. Si e păcat, deoarece ele sînt argumente vii despre fostele invazii. O sursă veche, în care întîlnim denumirea Cotiujeni, este un document de la Iași din 15 apr
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
sat. De la început și până la anul 1817 teritorial-administrativ satul a fost în componența Ocolului Nistrean de jos al Ținutului Orhei. Ulterior localitatea Cobusca Veche împreună cu alte sate a fost transferată în Ținutul Tighina (mai târziu - județ). Conform informațiilor particulare la localnicii satului în anul 1783 au construit biserica din lemn, reconstruită în 1868. Mai târziu, în anul 1908, a fost zidită din piatră biserica, care funcționează și în prezent. Conform primului recensământ din Basarabia în anul 1819, populația satului Cobusca Veche
Cobusca Veche, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305130_a_306459]
-
predilecție către portul național, tipic moldovenilor, tineri nu au nici o tendință spre acest fel de vestimentație în prezent. Biserica are rolul unei școli ce ține de educația spirituală a fiecărui om, deci ocupă un loc deosebit în viața cotidiană a localnicilor. Localnicii sunt persoane credincioase și merg atât în fiecare duminică cât și în zile de sărbătoare la Casa Domnului pentru a aprinde o lumânare și a se ruga pentru sine și cei apropiați. În comunitate ea are un rol important
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
către portul național, tipic moldovenilor, tineri nu au nici o tendință spre acest fel de vestimentație în prezent. Biserica are rolul unei școli ce ține de educația spirituală a fiecărui om, deci ocupă un loc deosebit în viața cotidiană a localnicilor. Localnicii sunt persoane credincioase și merg atât în fiecare duminică cât și în zile de sărbătoare la Casa Domnului pentru a aprinde o lumânare și a se ruga pentru sine și cei apropiați. În comunitate ea are un rol important intrucît
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
stânci apa și vântul au creat câteva peșteri. De asemena, pe malul drept al Lopatnicului, chiar la marginea nordică a satului, este amplasată "Stânca Țiglău", formațiune ocrotită a cărei existență este amenințată în prezent de faptul că de două decenii localnicii sapă la temelia acesteia pentru a extrage material de construcție. Nivelul fondului gamma (determinat în principal de conținutul în sol al radionuclizilor naturali), variază de la 12 până la 14 μR/oră. Râul Lopatnic (Lopatinca) traversează comuna de la nord spre sud pe
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
peste hotare - poetul Grigore Vieru și maestrul de muzică Dumitru Blajinu. De fapt, cei doi tineri veniți din satul vecin Pererîta, anume aici, la Școala din Corjeuți, și-au început cariera. Principala ocupație a corjeuțenilor o constituie agricultura: însă mulți localnici se află plecați peste hotarele țării. Peste 2000 de corjeuțeni lucrează în Paris și în împrejurimile sale. În 2011, gospodăriile agricole dispuneau de 630 de tractoare și peste 300 de mașini de mare tonaj. Inițial o bună parte din agricultori
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
și pe harta lui Dimitrie Cantemir de la începutul secolului XVIII. Conform unei legende, în lunca Prutului s-au așezat oieri din Munteni cu familiile sale. Oierii au format o stână și o brânzărie. Datorită calității bune, brânza era cumpărată de localnicii din regiune. De aici ar fi provenit denumirea satului. În 1803 este edificată Biserica Sf. Arhanghel Mihail din piatră în locul uneia mai vechi din lemn. Satul este menționat în raportul rotmistrului Gripari din octombrie 1811 având 28 de suflete de
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
băieți, predarea era efectuată de preotului Vasile Lupu. Conforma statisticilor din 1878 populația satului constituia 593 de oameni, activau: școală public, 8 mori de vânt și tracțiune de cai, o cârciumă. Fondul funciar includea 2076 de desetine de teren arabil. Localnicii dețineau 140 de cai, 180 de vite, 445 de vite. În 1890 se deschide o școală mixtă, pentru băieți și fete, în care au predat Antip Bragagiu, Nicolae Nitcu, Gheorghe Chirade, Gheorghe Bostan, Vasile Banu. La primul recensământ care a
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
518 bărbați și 483 femei). În 1904 țăranii posedau 1250 desetine; au grădini și vii; cai 146, vite mari 202, oi 400; numărul caselor 94; populația 988 persoane. Îndemnați de preotul Ignatie Mocrițchi și și starostele Ioane Antohi, în 1914 localnicii au pus temelia unei noi biserici mai spațioase. În 1915 școală era frecventată deja de 100 de copii cu vârsta -11 ani. În 1918 are loc unirea Basarabiei cu Românie. În scurt timp 249 de săteni au fost împroprietăriți cu
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
membri, 7 - nouă membri, 4 gospodării cu pste 10 membri. Mărimea medie a unei gospodării constituie 3,6 membri. Baza economică a satului o constituie agricultura, specializată în culturile cerealiere (grâu, porumb, orz) și tehnice (floarea-soarelui, vița de vie). Majoritatea localnicilor dețin loturi de pământ, și se ocupă cu grădinăritul în sere. O importanță deosebită pentru locuitorii comunei o are fabrica de vinuri „Prut”, oferind locuri de muncă și posibilitatea de realizare a strugurilor. Această fabrică, alături de altele din raiona, este
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
din adâncul văii Larga și se varsă în râul Prut. Râul Larga a rămas cunoscut în istorie mai ales prin bătălia cu turcii de la 7 iulie 1770, în care au învins armatele rusești, conduse de P. Rumeanțev. După retragerea tătarilor localnicii și-au continuat ocupațiile în conformitate cu modul lor de trai, cu tradițiile strămoșești: prelucrarea pământului, pescuitul, oieritul, vânătoarea, creșterea vitelor. Despre acest fapt vorbesc multe nume de familie statornicite aici: Mocanu (cioban, crescător de oi), Pascaru (care se îndeletnicește cu pescuitul
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
era familia boierului Sicarda. Cele mai răspândite nume erau Timciuc, Calancea, Ivanov. Rămâne de studiat documentul de la 10 octombrie prin care Mihai Racoviță domn al Moldovei întărește lui Iordache Roset satul Bălăbănești din vecinătate. Așa apare satul Malîi Tohatin căruia localnicii neputânduse obișnui cu denumirea rusă au zis simplu malu (astăzi Mălăiești). Pe aceași moșie Bălăbănești apare și cătunul Coada Malului, pe care îl aflăm în 1825 cu denumirea de Bălăbănești din același ținut al Lapușnei, astăzi din raionul Nisporeni. În
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]
-
prăpastie. După urma lui unul după altul toți dușamnii, găsindu-și sfârșitul în pragurile pietroase ale Răutului. Cu prilejul vieții a scăpat satul de la perire Uță Mașcu, care de atunci se numește Mașcăuți. Argument în favoarea acestei legende vin din spusele localnicilor care povestesc despre acest viteaz Uță Maciciul. Primul document care menționează moșia în cauză datează din 17 iulie 1436, este vorba de un hrisov emis de cancelaria domnilor Țării Moldovei, Ilie și Ștefan, către logofătul Oncea, căruia i se întărea
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
și centru de comună în raionul Criuleni, Republica Moldova. Satul este situat în zona de centru a Moldovei, pe partea stângă a traseului Chișinău-Dubăsari M-21, în valea largă numită "„Valea Zăicanilor”", prin care curge un mic râuleț, numit "Iana" de către localnici, fiind afluient de stînga al Ichelului. Satul se află la o depărtare de 18 km nord-est de Chișinău, 21 km vest de centrul raional, Criuleni și 22 km depărtare de Dubăsari. Satul Zăicana este situat pe regiune de colină în
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
componente: Pocrișeni, Balta, Corniș, Șăbana, Delniță, Boieresc, Stîncă și Jăvreni. Din 1847 stăpâni ai moșiei Mășcăuți și Jăvreni au devenit moșierii Gheorghe și Ion Sârbu, cel din urmă cunoscutul fabulist din Basarabia. Pe parcursul primului război mondial au căzut luptând voinicește localnicii Petru Andrei Lisnic, Nicolae Alexandru Sârbu, Efrem Petru Negru, Anton Petru Negru, Iacob Spiridon Chetreanu, frații Iacob și Ion Racu, Panteleimon Dumitru Burdilă, Gheorghe Spiridon Soltan, Alexandru Panfile, Ion Spiridon Brînză, Leonte Andrei Lisnic și alții. Gazeta „Rabocii puti” nr.
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
Negru, Anton Petru Negru, Iacob Spiridon Chetreanu, frații Iacob și Ion Racu, Panteleimon Dumitru Burdilă, Gheorghe Spiridon Soltan, Alexandru Panfile, Ion Spiridon Brînză, Leonte Andrei Lisnic și alții. Gazeta „Rabocii puti” nr.16 din 21 septembrie 1917 comunica despre includerea localnicilor în vâltoarea evenimentelor istorice: „Țăranii din satul Jăvreni l-au arestat pe ajutorul șefului de sector al poliției, care sosise în sat, i-au confiscat corespondența oficială și i-au interzis să mai vină în sat.” În 1918 după reîntregirea
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
renumita brînză de oaie din regiunea de sud. Din păcate, în sat nu există centre de prelucrare a laptelui, însă există centre de colectare, care reprezintă o sursă de venit pentru populație. Pe lîngă creșterea ovinelor, caprinelor, porcinelor și bovinelor localnicii mai cresc în gospodărie și animale de tracțiune: cai, măgari, numărul acestora din urmă fiind mai mare, deoarece necesită o cantitate mai mică de furaje. Prezența unui spectru divers de specii de plante ierboase cu flori bogate în nectare, cît
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
furnizează miere, care este un aliment foarte hrănitor, ele mai ajută și la polenizarea florilor, contribuind astfel la sporirea producției agricole. O altă activitate îndrăgită de locuitorii Colibașului, activitate ce este practicată doar de bărbați și care este cunoscută de localnici din cele mai vechi timpuri este pescuitul. Dacă în trecut buneii și străbuneii noștri veneau de la pescuit cu căruțele pline cu pește, astăzi, însă, nu mai este ca pe vremea lor. În prezent se pescuiesc cantități mici de pește, cauza
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
ferată. La moment are loc gazificarea satului, mai mult de jumătate din sat fiind deja gazificat. Acest lucru s-a dorit încă în anii din timpul colhozului, și iată în prezent s-a ajuns să se îndeplinească acestă dorință a localnicilor. În ultimii 4-5 ani Internetul a ajuns în sfîrșit și în unele din casele colibășenilor, cei drept a celor mai înstăriți, însă nu aceasta este important, ci însăși faptul că acesta există în sat. Deasemeni s-au instalat cabluri TV
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
Aceasta fiind unica particularitate pozitivă creată de criza economică acută. În scopul rezolvării acestor probleme, populația împreună cu autoritățile au luat cîteva măsuri în acest sens, și anume: Au împădurit unii versanți; Încearcă o îmbinare corectă și rotație a culturilor agricole; Localnicii sînt conștienți de faptul dacă nu vor întreprinde nimic în acest scop urmașii lor riscă să sufere foarte mult. Resursele climatice, și anume regimul termic, durata dezvoltării culturilor agricole, favorizează dezvoltarea diferitor culturi. Factorul negativ climatic este cantitatea insuficientă a
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
luate cele mai drastice măsuri împotriva celor care încalcă legea. Astfel, la ora actuală starea pădurilor Colibașului este cît de cît satisfăcătoare. Deosebit de important este faptul că în anul 2002 - 2003 a fost împădurit lunca Prutului. Deja de trei ani localnicilor le este interzis pășunatul aici, astfel plopii care au fost plantați și plantele tipic de stepă sînt aproape ca odinioară. Problemele legate de braconaj sînt foarte mult simțite în ceia ce privește pescuitul și vînatul păsărilor acvatice din bazinul rîului
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
venit capul familiei si pentru a-si lucra pământurile a chemat oameni din alte părți. Curtea ei era situata în mahalaua veche de astăzi. În jurul curții au început a se construi case, a se largi suprafețele populate. După decesul Smarandei, localnicii au hotărât sa dea denumirea acestei așezări in numele moșieresei lor Smaranda, adică Smărăndeni. Cu timpul aceasta denumirea s-a modificat ajungând denumirea de astăzi Mărăndeni. Localitatea a fost menționată în scris la 8 august 1847. Primele familii care au
Mărăndeni, Fălești () [Corola-website/Science/305168_a_306497]