10,420 matches
-
Ta vrere. Colbu-i supărat n-are cin să-l scurme Amintiri se-aștern peste a lui urme Se mai scriu dureri, uneori pe ceas, Ticăie algebric, asta i-a rămas... În livadă vișini au crengi aplecate, Mâinile bătrâne, rar sunt mângâiate Graurii mănâncă fără pic de teamă, Cei mai importanți nu îi iau în seamă. În biserici albe sunt icoane vii, Care țin Canonul și chiar Liturghii De veghe în strană șade busuiocul Să coboare Sfinții să trecem și hopul. Ne-
DE VEGHE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357738_a_359067]
-
te-ndură, că ai tot timpu-apoi să mă iubești. Calypso Frumoasă, bună, zveltă, nimfa Calypso vrea să-i dea lui Odyseus nemurirea numai dacă eroul îi dă în schimb iubirea și jură să rămână lângă ea. Ulyse îi zâmbește, o mângâie cu drag și o sărută plin de pasiune, dar măcinat de doruri, necontenit îi spune că vrea să moară în al său meleag. Ce are Penelopa de nu vrei să rămâi? De ce refuzi să fii fără de moarte? Zâmbind bărbatul spuse
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357732_a_359061]
-
și prelung De pasăre ce-și cată o aripă; Pe dunga-n care adăsta o clipă Un clopot cântă denii în amurg. Cum plânge ceru-n câmpul de trifoi De dragul macilor însângerați, Să-i vindece pe cei însingurați, Să-i mângâie pe cei de suflet goi!... Pecinginea-i o-ntinsă pădure adormită, Nu-s incantații mistice să te trezești... Epidemie neagră de viață veștejită Să-nece nebunia instinctelor lumești... Se umplu cupele de flori cu rouă; Cu mii de îngeri trebuie
CHEMĂRI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357751_a_359080]
-
și minte. Desaga cu bucurii este în inima fiecăruia. Dumnezeu nu are nevoie de oameni încruntați și veșnic nemulțumiți. Dincolo de momentele mele de povestit cu Dumnezeu, mă bucură mult scrisul, mă împlinește. Am cochetat și cu pictura, cu fotografia. Mă mângâie artele într-un fel aparte. Aștern gânduri, mă joc cu rimele, sau cu versul alb. Îmi ascult glasul interior și scriu cu colțul inimii. Adeseori mă simt doar un scrib... - Care a fost cel mai important sfat primit vreodată? - Am
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
din nou viață, iar stejarul gemea sub frunzișul bogat, învăluit în parfumul teilor din jur...Pașii ei călcau pe vechile urme încrustate pe cărare, obrazu-i înfierbântat se lipea tandru de scoarța magicului stejar, cu un sărut plin de candoare. Îi mângâia scoarța-i aspră, ridicând ochii spre Cer, destăinuindu-i dorința-n șoaptă. Ea știe că, de-i dorință curată va ajunge Sus, iar Curcubeul visu-i va împlini. O mână tandră și catifelată îi mângâie obrazul încins de dor. Cu ochii
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
un sărut plin de candoare. Îi mângâia scoarța-i aspră, ridicând ochii spre Cer, destăinuindu-i dorința-n șoaptă. Ea știe că, de-i dorință curată va ajunge Sus, iar Curcubeul visu-i va împlini. O mână tandră și catifelată îi mângâie obrazul încins de dor. Cu ochii-nchiși tresare când simte, lin și delicat, pe buze un sărut suav, proaspăt ca roua dimineții. Tresare, deschide ochii, și constată că nu-i decât vântul care a atins-o, în treacăt, cu dulcile
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
poemul intitulat: “tzarank”, în care vede femeia “cu brazde pe trup /e soră cu pământul datinile / și Dumnezeu / are miros de pâine și de sare / diminețile grijulii / nopți cât fulgerele / oftatul sănătos / pasul iute și drept / mâna ei toarce descântă / mângâie crește vindecă / de boală sărăcie și / iubire din inimă îi zboară / buburuze / în restul vieții / poartă o basma legată / sub bărbie să-și curme / lacrimile”. Universul liric al Ottiliei Ardeleanu este impregnat de spiritualitate, de sensibilitate și iubire care se
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
dragii bunicii”. Unele poeme sunt meditative ilustrând realitatea văzută prin ochii autoarei.”au apus copacii: stau strânși unul în celălalt de parcă ar presimți o iarnă / de parcă singuratea s-ar hrăni cu rădăcini / multe crengi foarte multe / se apleacă și-mi mângâie obrajii / liniștea poartă pe umeri tot felul de zvonuri / despre noaptea care a prins luna în colivie / copacii tremură trunchiurile lor mă strivesc uneori țipă / ca păsările”. Mirela Orban relatează o “Poveste despre o altfel de primăvară”. Poemele au titluri
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
autoironie. Și punctul de forță, care se află, de obicei, la final. Adică, exact ingredientele necesare Poeziei. „vând ieftin fără intermediar: persoană fizică vând vilă / cu vise ridicate de la parter la etaj / terasa are vedere la mare / unde briza îți mângâie diminețile / în aburul blând al cafelei / are all inclusive designul ambiental / al unei iubiri abandonate / la mijlocul construcției / se vinde cu sufletul rămas prin moloz”. “Din orice lucru se poate face Poezie” - scria Geo Dumitrescu. Și e adevărat. De asemenea, se
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
cu trunchiul plin de noduri. tac prea mult cred. ziua răsucesc sub tălpi podeaua casei. întorc mișcarea între uși și ferestre, până la saturație... aleg cu privirea un tei. încep spovedania tăcută. un câine se așează sub palma mea. instictiv, îl mângâi. îi simt trupul răsturnat pe picioarele mele. adoarme. nu am uitat hârtiile și pixul. refuz să mai pierd "piesele de șah". din ele crește poezie. de câte ori pierd un text, moare în mine un copil. scriu... închei spovedania. câinele se trezește
SPOVEDANIE TĂCUTĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358597_a_359926]
-
de viață. lui nu îi este frică. a urcat o treaptă roasă de ploi cu inima deschisă. îi aud gândurile... Dane, ai scris asta acum un an. ai mai scris? - da. se încruntă. din buzunarul bluzei scoate un șervețel. citește... mângâi mâna prietenului meu în ritmul în care poezia lui dansează între pereții salonului. după un an, verbele lui dau fugii alt sens... coboară în adâncul pământului, aruncă de pereți mărăcinii, lasă inimii galopul viu. la final, răsuflu ca un armăsar
SPITAL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358600_a_359929]
-
Visare > DE-AȘ FI... Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 493 din 07 mai 2012 Toate Articolele Autorului Luna de-aș fi pe cer și raze-aș înfășa, la geamul tău, cu grijă, toate le-aș revărsa. să îți mângâie fața, așa cum mâna mea te-ar alinta cu vrajă, de-aș fi stăpâna ta. De -aș fi eu vântul, m-aș furișa prin noapte, și somnul cel duce ți l-aș trezi cu șoapte. Cuvinte nerostite, ce vieții dau aromă
DE-AŞ FI... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358622_a_359951]
-
de cocori Cerul desenează în tuș Aripi lângă nori. Așteptând cocori Bolta se înalță lin Cerul e înflorit. Pe prispa casei Bunica toarce din fus Se aud cocori. Cocorii în stol Visele mele în zbor Spre inima ta. Soarele vesel mângâie pământul ud - brazda respiră . Șoșoni scâlciați de la ultimul polei fără umbră ta. De ziua muncii- prin berarii se-aduna muncitori cheflii. Ruine în parc, copacii desfrunziți, iarnă bezmetică. Oglinda verii, cerul reflectă senin aripi de păsări. Noapte magică, scapără cerul
HAIKU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358643_a_359972]
-
a Bisericii Ortodoxe Române - care l-a admirat și evocat „pentru cuvântul cald și îndemnurile Prea Sfinției Sale, pentru bogatele învățături de credință, împărtășite cu o convingere și o limpezime inconfundabile, ce au zidit pretutindeni lăcașuri duhovnicești, totodată a alinat, a mângâiat, a întărit și deschis noi orizonturi spirituale, a mișcat multe conștiințe, a luminat calea mântuirii, a trezit voințele multora, cu un cuvânt a statornicit dragostea și atașamentul credincioșilor neamului românesc, acordând o grijă deosebită înnoirii sfintelor noastre biserici, precum și întreținerii
PREA SFINŢIA SA DR. VASILE COMAN – EPISCOPUL ORADIEI (1910 – 1992)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358615_a_359944]
-
leșinat? Pe un scaun strâmb, care scârțâia din toate încheieturile, un bărbat la vreo 60 de ani(avea să afle că avea mult mai mulți ani), în halat alb, cu o privire blândă și cu un glas de înger îi mângâia obrazul încercând să îi ștergă, mai mult simbolic, lacrimile...unde se afla oare? în Rai? O fi ajuns în Împărăția cerurilor lăngă Dumnezeu.Da,asta trebuie să fie! Stătea de vorbă cu Dumnezeu; o pace binefăcătoare coborî peste sufletul ei
LACRIMA DE SUB ZĂPEZI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358651_a_359980]
-
umflase ușor nările și un răsuflet prelung i se urcase, ca un oftat, din adâncul pieptului. Câți ani să aibă calul ăsta? îl întrebasem, stăruind în uimire, pe vizitiul ce-mi urmărea cu privirea lui injectată mișcările, căci începusem să mângâi ușor coama rărită a mândrului exemplar cabalin de altădată. Nu se știe, domnule, îmi spusese vizitiul, a trecut prin multe mâini până să ajungă la mine. Da' nici eu nu mai am de gând să-l țin, fiindcă abia aduce
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
itinerariul ecoturistic se bifurcă: o potecă șerpuind spre platoul Cazanelor Mari, de unde azi vezi apele liniștite ale bătrânului Danubius, odinioară clocotind, datorită reliefului stâncos, ca într-un cazan, iar o altă potecă te duce direct la nivelul apei, de unde poți mângâia în tihnă liniștea Dunării. În Cazanele Mari, Dunărea atinge cea mai mare adâncime de pe tot parcursul ei (circa 100 m). Acest itinerariu se derulează prin Rezervația complexă Cazanele Mari și Cazanele Mici. Este una dintre primele rezervații din România. Alexandru
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
atâtea strune, dorul Și te-aș mai strânge-odată, deși e lună nouă; Atinge-mă, iubite, să simt din nou fiorul O clipă, doar și-apoi mi-oi rupe visu-n două... Cu ploile pe umeri mă voi ascunde-n mine, Voi mângâia furtuna din drumul tău, să-ți fie Doar, albe legăminte, pe negrele ruine Ale iubirii noastre uitate-n veșnicie... Referință Bibliografică: Să nu m-atingi! / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 499, Anul II, 13 mai 2012. Drepturi
SĂ NU M-ATINGI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358659_a_359988]
-
când în când „ni se pare” că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină... Agățându-ne de liane fragile, spinoase - răspundem chemării... ... Odată ajunși la suprafață, „ni se cere” doar un lucru minor, și anume, - cu mâinile încă sângerând - să „mângâiem” noul nume al prădătorului... Să fim noi... „alegătorii”?! Valentina BECART Mai 2012 Referință Bibliografică: În cursa pentru „vârful lanțului trofic“... (o specie temută de „prădători” ... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 517, Anul II, 31 mai 2012. Drepturi
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“... (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI” ... ) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358723_a_360052]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > MI-E DOR...(POEZIE SIMPLA) Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 517 din 31 mai 2012 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de parfumul ce iese din trupul curat precum roua, pe care, odată, îl mângâiam. Mi-e dor de văpaia ce iese din ochii mai mari decât luna pe care, odată , îi adoram. Mi-e dor s-aud râsul ce iese năvalnic din sufletul verde pe care, odata, îl iubeam. Mi-e dor de o
MI-E DOR...(POEZIE SIMPLA) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358727_a_360056]
-
de Tucson. Peste tot am cerut mâncăruri specifice lor, dar cu carnea cea dulce de șarpe n-am mai fost serviți, spre regretul nostru. Capelă din stâncă Ne-am despărțit cu multă părere de rău de Sedona. La plecare ne mângâiam cu gândul că în drumul de rămas bun mai aveam de văzut una din minunățiile aflate pe acest pământ, Capelă Sfintei Cruci, o altă importantă atracție turistică din imediata apripiere a Sedonei. Am ajuns și la această deosebită capelă romano-catolică
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
trudise toată ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat lângă el în pat. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună să o ajute
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
în joc. A dispărut toleranța, sentimentele nobile, decența, a dispărut morala după care s-au ghidat străbunii noștri atâtea veacuri! Cuvintele, gesturile nu mai sunt spiritualizate, în așa fel ca să-l facă pe cel de lângă noi să înțeleagă, să-l mângâie, să-l alinte... Nu ne mai apropiem unii de alții prin acel sentiment de iubire, nu mai suntem înamorați de bine, de înalt... Am avut o colegă de facultate care înjura printre dinți când nu-i convenea ceva și multe
DECENŢĂ SAU VULGARITATE? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344574_a_345903]
-
câmpurile să fie, De belșug, grele, Cum e oceanul de valuri Și cerul de stele. Doamne Dumnezeule, Iisuse Christoase, Lumea aceasta a sărbătoare Și a sufletul Tău miroase ! Tu ține-o, Doamne, în palmă, Cum ai ține o vietate, Și mângâi-o, Doamne, pe creștet, Cu bunătate ! Suflă peste ea, Atâta duh, Cât albastru Ai pus în văzduh ! RUGĂCIUNE PENTRU SORA MEA ! De ieri Sora mea s-a îmbolnăvit Și tatăl nostru, E tare mâhnit ! Doamne Dumnezeule, Tu care ești un
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]
-
De ieri Sora mea s-a îmbolnăvit Și tatăl nostru, E tare mâhnit ! Doamne Dumnezeule, Tu care ești un munte de bunătate, Tu care le poți, În lumea aceasta pe toate, Coboară palma Ta, De lumină și de dulceață Și mângâi-o pe sora mea, Pe față ! Și dă-o de-a dura, Să-i piară, Doamne, Temperatura ! Fă-o zâmbitoare, Și voioasă, Cum era ea când, Era sănătoasă ! Și când îi stătea, Atât de bine, În genunchi mă rog, Doamne
POEZIA PSIHOTERAPEUTICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344584_a_345913]