4,696 matches
-
fulgul în brațele lui Emanoil Petruț. Dar nu mai pot să țin cu Mihai. în conformitate cu viziunea comunistă asupra istoriei și a oamenilor care o scriu, el e prezentat nu ca un individ care iese din rînd și face un lucru măreț, ci ca o expresie a voinței colective a romînilor, care oricum e menită să triumfe. Nu e un personaj istoric, e însăși forța invincibilă a istoriei. Problema cu forțele astea impersonale este că n-ai cum să ții cu ele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și să se întrebe : Am curajul de a-mi fi credincios mie însumi, de a mi urma adevărata chemare ? . Azucena nu adună niciodată curajul ăsta, dar adevărata lui chemare rămîne clară și vibrantă pînă la capăt și există un moment măreț, în ultima parte, cu Valentin Teodosiu în rolul unui pește cu apucături de fiară (chiar face : Grrr ! ), călărit de trei fete deodată. Sînt cinci ani de cînd mi-am jurat să nu mai spun nu nici unui film romînesc și în timpul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lucrînd ca secretară, iar el ar avea timp să-și caute vocația. Inițial, el marșează la planul ei, dar e înfricoșat : atît timp cît nu încearcă, nu riscă să rateze, poate continua să creadă că a fost făcut pentru lucruri mărețe pe care numai circumstanțele l-au împiedicat să le realizeze. Or, iată că, acum, soția lui îl împinge de la spate să încerce, să facă saltul într-un gol care ar putea să se dovedească a fi unul și același lucru
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Externe și Armata Roșie": Dacă Basarabia va fi propagandistic pregătită pentru unirea cu Republică Socialistă Sovietică Moldoveneasca Autonomă și dacă se va depune efortul necesar ocuparea acestei provincii de către Armata Roșie poate fi realizată cu rapiditate." Acestea erau, așadar, cauzele mărețe ale Partidului Comunist din România și ale membrilor săi, printre care se numărau Alexandru și Eftimie Iliescu. Și aceasta constituie, totodată, zestrea istorică a unei cauze căreia i se va dedică și adolescentul Ion Iliescu, imediat după ocuparea României de către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
strugurii stafidiți vor îndulci mesele gospodarilor, care au fost prevăzători și au pus la păstrare roadele anului scurs. Iar Săndel mergând pe lângă căruță se gândea la poezia cu drapelul, Surorile și ceilalți frați ai lui îi spuneau că-i ceva măreț. Acum versurile rostite de Gheorghiță ca și poeziile recitate de el azi, la culesul viei, parcă îi deschideau noi înțelesuri de dragoste, de ceva măreț. Deci aceasta se cheamă România. Capitolul XIV Cerințele vieții sunt fără margini „Doamne, dăne sănătate
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la poezia cu drapelul, Surorile și ceilalți frați ai lui îi spuneau că-i ceva măreț. Acum versurile rostite de Gheorghiță ca și poeziile recitate de el azi, la culesul viei, parcă îi deschideau noi înțelesuri de dragoste, de ceva măreț. Deci aceasta se cheamă România. Capitolul XIV Cerințele vieții sunt fără margini „Doamne, dăne sănătate că mă apăr eu de toate” rostise odată Costache după ce se înzdrăvenise în urma bătăii ce o primise în ogorul de ovăz de la „dragii” lui nepoți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care mă aflam urcau spornic niște nori albi ca de vată. Acei nori s-au masat în jurul meu și al celor din jur și urcau tot mai sus. În acești nori de vată, care ne împresurau, stau și privesc un măreț și neuitat apus de soare în munți! Mă aflam atunci ca un Dumnezeu printre nori, cu fruntea în văzduh, în timp ce soarele scăpăta tot mai mult spre apus și își trimitea spre noi ultimele raze de lumină. Impresionat la maximum, într-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de seacă eram? De ce eram așa? De ce să dau vina pe emoții sau impresiile transmise? Mi-am propus să nu văd nimic și să nu ascult nimic despre cei care au evoluat înaintea mea. Pentru a nu mă considera măreață față de cei care n-au reușit sau măruntă față de cei ce-mi sunt superiori. Comportamentul meu a fost hilar pentru ziua de azi. Roxi mă asculta și râdea punându-și plapuma peste față. Dar de ce n-am reușit totuși să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cam paradoxal ceea ce afirm, dar de vreme ce regele, faraonul, oricât ar fi fost de cunoscut, era introdus în inima piramidei și nu mai exista cale pentru nimeni de-a mai ajunge la el, cât ar fi fost construcția de la suprafață, de măreață, ea nu se deosebea cu nimic de cea construită cu scopul de a-l înghiți pe alt faraon - nu țin la această idee, e o observație de moment și recunosc subiectivă). Însă observația cu privire la muzeu este reală, la fel de reală și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
parcă mărturie spuselor mele. Am încercat să scriu despre senzațiile avute, deoarece, dacă m-aș apuca să comentez obiectele văzute aș face-o diletant. Și, oricum, încă eram abulici. Presimțeam chiar și în muzeu că nu sunt în fața celor mai mărețe mărturii, care urmau să ne primească în zilele următoare, după kilometri parcurși prin deșert sau pe Nil. Oricum, tot ce-am văzut a rămas întipărit și cine știe când va ieși la suprafață și cărei experiențe de viață i se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
3 autoturisme ale ambasadei R.D. Vietnam, care își închisese porțile după septembrie 1973 și ni le lăsaseră nouă "în custodie" . În curte am remarcat portocalii și lămâii, o minunată magnolie și un arbore cam de 10 metri înălțime, un dafin măreț, jumulit de frunze de fiecare curier și delegație venită din țară. La un capăt al terenului de tenis se aflau două garaje și deasupra lor o bucătărie mare, iar la celălalt capăt o mică construcție cu două camere ca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unei păduri virgine, populată de arbori uriași, specii originare din Chile, "coihues", "raulies", "araucarias", dar și stejari și conifere. Citisem într-un volum de poezii ale lui Pablo Neruda, locuitor cândva pe aceste meleaguri, un poem, "Pădurea chiliană", închinat acestui măreț dar al lui Dumnezeu, minunata pădure, poem ce se încheia cu vorbele: Cine nu cunoaște pădurea chiliană, nu cunoaște această planetă"! Și avea dreptate! Pădurea chiliană nu e o pădure pur și simplu, ca atâtea altele. Este, prin spectaculos, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de ani drumul pe jos până la Roma cu o desagă plină cu cărțile neamului! Nil desperandum! Să nu-ți pierzi speranța! Am învățat asta citind Odele lui Horațiu și mi-a prins bine toată viața. De ce dispuneam eu în îndeplinirea măreței sarcini de "promovare a istoriei, culturii și științei naționale"? În primul rând de mine, adeptul lui Pico della Mirandola, umanistul italian care "știa tot ce se poate ști și multe lucruri în plus". Eram departe de a fi o "enciclopedie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
redacția, un susținător neîntrecut, un militant neobosit pentru promovarea frumoaselor idei și rezultate obținute de știință și practică agronomică din Moldovaă În urmă rămâne o armată de susținători ai publicației, de oameni care vor munci având mereu în memorie exemplul măreț al dr.ing. Victor Costin. CRIHAN, ANTON (1893-1993ă ECONOMIST, POLITICIAN Personalitate cu o însemnată contribuție în sectoarele politicii ale Sfatului Țării în perioada Unirii Basarabiei cu țara, prin pregătirea sa solidă de economist, autoritate politică și consecvență în lupta pentru Unire
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
Oedipe-ul din noi“. Ideile vizuale luau formă cu repeziciune, dezvoltându-se În machetă conform dorinței comune de a recrea prin Oedipe o istorie care să amintească de evenimentele trăite recent. Nu ne interesa În nici un chip să readucem pe scenă măreața Tebă, cu scuturile ei falnice, oricum nici nu mai avea rost să repetăm același decor În care maestrul Ohanesian fusese atât de convingător odinioară, cu togă și coroana de lauri pe cap. Doream să văd În ce fel puteam lega
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vrea să recunoască. Pentru a da lovitura finală, Îi servesc cel mai frumos citat din Enescu: „Menirea sfântă a muzicii este să stingă urile, să potolească patimile și să apropie inimile Într-o caldă-nfrățire, așa precum a-nțeles-o măreața Antichitate, creând mitul lui Orfeu“. „Sunteți pentru un asemenea mesaj care se ridică În afara politicului?“ Știam că l-am cucerit. „Să fie anunțat Ministerul Culturii că sunt favorabil continuării proiectului!“ De acum era clar că proiectul era susținut la nivel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
se putea să nu fi fost afectat În felul lui propriu de nostalgia mamei și de patriotismul tatălui. Ca urmare, acea Întoarcere În Rusia, prima mea Întoarcere conștientă, mi se pare acum, după șaizeci de ani, o repetiție - nu a măreței Întoarceri acasă, care nu va avea loc niciodată -, ci a faptului că am visat-o permanent În lungii mei ani de exil. În vara anului 1905, petrecută la Vira, nu apăruseră Încă lepidopterele. Învățătorul din sat ne lua la plimbări
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
oglinzile incastrate, veiozele pentru citit În formă de lalea și alte detalii Înnebunitoare. Ferestre spațioase alternau cu altele mai Înguste, simple sau duble și câteva erau din sticlă brumată. În câteva compartimente, paturile erau făcute. Nord-expresul, pe atunci un tren măreț și strălucitor (n-a mai fost niciodată la fel după Primul Război Mondial când eleganta sa culoare maron s-a transformat Într-un albastru nouveau-riche), incluzând numai asemenea vagoane internaționale și circulând doar de două ori pe săptămână, lega St
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
copacii se clătinaseră și se smuciseră, a fost redusă dintr-odată la niște linii oblice aurii și tăcute, ce se izbeau, când scurte când lungi, de fundalul tot mai domoalei agitații vegetale. Vârtejuri de albastru voluptuos se desfășurau Între nori măreți - grămadă peste grămadă de alb pur și cenușiu purpuriu, lepota („frumusețe maiestuoasă“, În rusa veche), mituri mișcătoare, guașă și guano, În ale căror unduiri puteai desluși o aluzie mamară sau masca mortuară a unui poet. Terenul de tenis era o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
venirea iernii, neînfricata noastră idilă s-a transferat În mohorâtul St. Petersburg. Ne-am dat seama că ne lipsește Îngrozitor siguranța silvestră cu care ne obișnuiserăm. Hoteluri Îndeajuns de neonorabile ca să ne primească se aflau dincolo de limitele cutezanței noastre și măreața epocă a amorurilor consumate În parcuri era Încă departe. Tăinuirea, atât de plăcută la țară, devenea acum o povară și totuși nici unul din noi nu putea accepta ideea unor Întâlniri cu martori acasă la ea sau la mine. Drept urmare, am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unde copilul nostru a descoperit pentru prima oară o broască vie, pătrundeau Într-un labirint de gard viu, artistic tuns, și tu ai spus că o să plouă. Într-o etapă mai Îndepărtată, sub alte ceruri mai puțin plumburii, era o măreață paradă de mici văi cu trandafiri și cu alei pe sub crengi Împletite, grătare de lemn care-și legănau plantele agățătoare, gata să se transforme În vița cățărătoare a pergolelor cu coloane, dacă li s-ar fi oferit prilejul sau, În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
frumos din lume - o frunză verde (În fr. În orig.). . Plângea În hohote, așezat pe o stâncă (În fr. În orig.). . Se sorb din priviri... A murit În februarie sărmana Colinette... Soarele mai strălucea, eu am vrut să revăd codrii măreți (În fr. În orig.). . Zbătându-se (În fr. În orig.). . Ca un rug de frunze În tonuri care ard (În fr. În orig.). . Aerul pur se Înalță din câmpie (În fr. În orig.). . Un stol de turturele brăzdează cerul blând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bibliotecii Universității Oxford, reamenajată de Sir Thmoas Bodley (1545-1613), diplomat și erudit englez. . Nu sunt decât fluturi de zarzavat! (În fr. În orig.). . Un fluture de aur În zborul lui ușor / Străbate Înmiresmate câmpuri (Salcia). . Înghețată În albastru, cu aripa mărețului Sylvan (În fr. În orig.). . Omletă cu dulceață de fragi (În fr. În orig.). . Terenuri de vânzare (În fr. În orig.) . Arahide (În fr. În orig.) . Cine iubește cu foc pedepsește cu foc (În fr. În orig.). . Amestec de obiecte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sunt declanșate pentru setea nepotolită de "a avea" mai mult!... și mai mult!! Oare când va afla omenirea idealul de viață în "a fi"? Nu va fi pace pe pământ, până nu va fi dreptate. Pentru literatură, faptul istoric, chiar măreț, bătălia cea mai cumplită, nu are valoare în sine, decât dacă are o semnificație, dacă se reflectă asupra vieții oamenilor determinând destine, născând idei, declanșând drame, sentimente, conflicte: dramaticul și comicul faptului istoric. Și, nu în ultimul rând, în ce măsură trecutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în culmea exaltării. Să vină! Să vină! Vom lupta! Ard de nerăbdare! Îl vom arde cu "focul grecesc", dar, mai cu seamă, cu "focul inimii mele"! Și-apoi, Europa nu va sta cu brațele încrucișate. Ne vom aduna într-o măreață cruciadă! Turcii vor fi izgoniți în pustiurile Anatoliei! Unchiule, continuă el cu trufie, fanatic, eu n-am pierdut nădejdea că într-o zi Constantinopolul a doua Romă, Bizanțul, Împărăția se va înălța în slava vremurilor de odinioară! O, Hellas, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]