6,722 matches
-
o privi o secundă, apoi o puse la loc în buzunarul interior și căzu pe gânduri. — Da, așa cu tata... Nu-l condamn. A copilărit pe vremea războiului, ambii lui părinți au sfârșit la Auschwitz... A fost crescut de o mătușă, în lipsuri și greutăți inimaginabile. În fine... Nu știu dacă crezi în karma sau, cum spunem noi evreii, Tikune Atzmi, cu alte cuvinte, în ideea că totul este circumscris unui sistem de interacțiuni care conturează activ trecutul, prezentul și viitorul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
hahaha Oh, my God! <victor37>: să cădem pe spate țipă s-a făcut mai ceva ca parpalacul... <maya>: lol <victor37>: da, așa a fost <victor37>: ne-a povestit ea mai pe urma. <victor37>: venise în Canada în vizită la o mătușa, cu gindul să se mărite <victor37>: treceau zilele și trebuia să se întoarcă acasă <victor37>: în disperare de cauză, mătușa a invitat un vecin <maya>: da, uritul <victor37>: cînd a văzut-o, a cerut-o pe loc de nevastă <victor37
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
da, așa a fost <victor37>: ne-a povestit ea mai pe urma. <victor37>: venise în Canada în vizită la o mătușa, cu gindul să se mărite <victor37>: treceau zilele și trebuia să se întoarcă acasă <victor37>: în disperare de cauză, mătușa a invitat un vecin <maya>: da, uritul <victor37>: cînd a văzut-o, a cerut-o pe loc de nevastă <victor37>: s-a dus țipă în altă cameră și a plins pînă nu a mai putut. <victor37>: Apoi a venit și
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
o femeie, mama fiului sau menajera. Ori o altă bunicuță a urmașului. „Familia Wilkinson?“ „Bert, dă muzica mai Încet! N-auzi?... Da, domnule, scuze...“ „Cu fiica dumneavoastră, vă rog, cu Berta...“ „Nu e Berta, ci Bert, băiat, iar eu sînt mătușa...“ Thomas a Închis. Era destul. Pentru a fi sigur că nu este vorba de un alt bărbat din casă, amestecase Bert Berta. Profitase de situație, nu mai fusese nevoie de povestea cu interviul, Cryos, explicații, totul Începea bine. Bert. S-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lui Victor. nu știu cum se constituise această certitudine difuză, dar toți vedeam în existența lui Victor un dar divin, o formă de generozitate din partea naturii, un cadou al destinului. toată familia noastră, altfel spus bunicii, cei trei unchi și cele patru mătuși, ca și nenumărații verișori, împărtășeau același sentiment : și anume că Victor venise pe lume cu o misiune. Iată de ce existența întregului nostru clan dobîndea un sens superior : toți eram făcuți să-l ajutăm, să-l susținem, să-l împingem înainte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
s-au pronunțat, la masă, în prezența, dar și în absența lui Victor, aceste cuvinte magice ! în privința viitoarelor studii pe care urma să le facă Victor toată lumea a avut dreptul să-și dea cu părerea, și bunicii și unchii și mătușile și verișorii și chiar și vecinii. Cercetare... Iată un alt cuvînt care, de la vîrsta de 12 ani, mi s-a înfipt ca un cui în creier. Fratele meu mai mare era făcut să fie cercetător, cel puțin așa pretindea sora
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de liniștiți și calmi stau. nu se mai zbat, nu mai au ambiții, nu se mai înjură unii pe alții... Plimbările mele prin cimitir cu tanti masek au fost primele mele lecții de descoperire reală a resorturilor filozofice ale vieții. mătușa masek, sora cea mare a mamei, era de fapt și singura persoană din familie care avea unele rezerve față de Victor. De fapt, îl considera prea viu, sau prea vital. ori, doamnei masek nu-i plăceau ființele vii, ci ființele moarte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prea mult. Dar mă lăsau totuși să merg cu „biata” tanti masek în aceste vizite de curtoazie memorială întrucît, spunea tata, „în felul ăsta n-o să mai vorbească singură”. Personal mi-ar fi plăcut să fiu invizibil undeva în preajma acestei mătuși iubitoare de morți, și să aud toate conversațiile sale cu ei. Pentru că tanti masek chiar vorbea cu morții, sau mai bine zis îi interpela fără nicio reținere. — salut, Guță. Ce faci, dragule ? Hai să te plivesc puțin. te-ai mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un mister pentru mine. Pentru că în zilele în care nu mergea la cimitir, tanti masek nu vedea practic pe nimeni, stătea la televizor sau își recitea cărțile din bibliotecă. De fiecare dată cînd mama mă trimitea să-i spun bună ziua mătușii mele preferate și o găseam citind, ea ținea să-mi precizeze acest lucru : „recitesc și eu Cei trei mușchetari, ce să fac ? Frază din care nu putea fi dedus decît un lucru, și anume că tanti masek citise absolut totul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lucru, și anume că tanti masek citise absolut totul, iar acum nu făcea decît să recitească sutele de cărți adunate în decursul anilor. — De ce mor oamenii, tanti masek ? nu-mi mai amintesc la ce vîrstă i-am pus această întrebare mătușii mele, dar știu că mai tîrziu m-a lăudat în fața părinților mei pentru „inteligența” mea. — oamenilor le place să se imite unii pe alții, mi-a răspuns atunci sora mai mare a mamei. Fraza mi-a rămas în minte și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe ceilalți oameni din jurul lui, care au început să-l imite. tanti masek pronunțase, fără să-și dea seama, una din acele fraze care devin instrumente de construcție teoretică. între celebra aserțiune a lui Descartes „cuget deci exist” și aserțiunea mătușii mele („oamenii mor întrucît se imită unii pe alții”) nu era nicio diferență de natură. ambele erau făcute să fie puse la temelia unei construcții explicative. oare nu se imită oamenii unii pe alții tot timpul ? Cînd un copil începe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Victor, nimeni nu-mi cerea nicio părere legată de opțiunile fratelui meu. Dar aș fi putut să le vorbesc tuturor pe larg despre limbajul folosit de Victor cînd evoca raporturile sale cu america. Pentru că unele subtilități le scăpau adulților (cu excepția mătușii masek care spunea „a văzut prea multe filme”). De exemplu, adulții nu sesizau vastitatea de intenții ascunse în spatele unor pluraluri folosite de Victor. Pentru că fratele meu nu spunea „mă interesează universitatea americană ...”. Și nici nu dădea vreun nume precis, nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
intra în gară (nu mai știu dacă trenul era tras de o locomotivă cu aburi). Femeia (destul de plinuță) coborî să-mi dea documentația, dar în secvența următoare m-am trezit eu însumi în vagon împreună cu părinții mei, cu bunicii, cu mătușile, cu sora și cu frații mei mai mari. toată familia, poate vreo 15 persoane, urma să plece pentru acest stagiu la Bayonne. în tren mai erau însă și alte persoane cunoscute mie, toate purtînd valize și pachete, așteptînd plecarea. era
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ce vîrstă am conștientizat acest lucru, și anume că menținerea relației noastre la aceeași intensitate implica și un anume efort din partea mea. „Uite ce frumos se joacă singur !” exclama uneori mama privindu-mă pe furiș împreună cu tata sau cu vreo mătușă sau cu vreo vecină venită la noi în vizită. Un imens val de căldură mă inunda cînd auzeam asemenea comentarii, deși nu-mi exteriorizam bucuria în niciun fel. Ceea ce nu știa însă mama era faptul că eu mă jucam așteptînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ingrați”). Și refuza categoric să-mi viziteze micuța grădină de legume întrucît se temea de trandafirii albaștri („nu vreau să mi se împlinească toate dorințele”). În primul weekend al fiecărei luni, cu precizia unui metronom, pleca să-și vadă o mătușă undeva în normandia („e singura mamă pe care o mai am”). Uneori îmi și povestea lucruri vagi despre această doamnă Warnotte care locuia, s-ar părea, singură într-o vilă pe malul mării, undeva la trouville sau Deauville. Cînd pleca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nou rămînea practic doar timp de 24 de ore expus pe standurile cu mare vizibilitate, fiind apoi eclipsat, mai precis izgonit de următorul val de cărți. Cum era început de lună, Domnișoara ri trebuia să-și efectueze pelerinajul obișnuit la mătușa din normandia, la mătușa cu nume ciudat, Warnotte. acea mătușă despre care nu știam nimic și despre care oricum nu o întrebam nimic. nevoia ei de a-și conserva unele plaje de mister era viscerală, iar eu nu doream în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
timp de 24 de ore expus pe standurile cu mare vizibilitate, fiind apoi eclipsat, mai precis izgonit de următorul val de cărți. Cum era început de lună, Domnișoara ri trebuia să-și efectueze pelerinajul obișnuit la mătușa din normandia, la mătușa cu nume ciudat, Warnotte. acea mătușă despre care nu știam nimic și despre care oricum nu o întrebam nimic. nevoia ei de a-și conserva unele plaje de mister era viscerală, iar eu nu doream în niciun caz să pășesc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe standurile cu mare vizibilitate, fiind apoi eclipsat, mai precis izgonit de următorul val de cărți. Cum era început de lună, Domnișoara ri trebuia să-și efectueze pelerinajul obișnuit la mătușa din normandia, la mătușa cu nume ciudat, Warnotte. acea mătușă despre care nu știam nimic și despre care oricum nu o întrebam nimic. nevoia ei de a-și conserva unele plaje de mister era viscerală, iar eu nu doream în niciun caz să pășesc pe teritoriile pe care nu mă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
verdeață pentru că mai mulți copii își făcură apariția cu baloane, iar un anume domn Bruno, cel mai subtil măcelar din cartier, începu să instaleze un grătar. mă înșelam eu, sau alături de el se afla, cu un sac de cărbune, chiar mătușa mea masek, în timp ce un individ după toate aparențele străin de cartier trecea de la un locatar la altul și se prezenta scurt : Kariatide, zis și motamo, ha, ha... Cel puțin patru sau cinci locatari cu care aveam vagi relații îmi examinau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
adîncă plină cu alune din care ciuguleau cu poftă toți cei adunați în jurul lui. — sunt ingrediente de ciorbă, tipic românești, explica bărbatul cu voce de bariton. La noi este inimaginabilă o ciorbiță de legume fără lobodă și leuștean. între timp mătușa masek și domnul Bruno reușiră să aprindă cărbunii pentru grătar, iar o anumită doamnă Warnotte îmi ceru cu infinită delicatețe să-i dau voie să culeagă din grădina mea și cîteva roșii. — nu știu cum se face, dar sunt la fel de parfumate ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
celor doi un număr din Universul, în care se citea la coloana anunțurilor mortuare această compunere patetică: De-a pururi sfâșiați sufletește, plini de revoltă în contra cerului nemilos: Stănică si Olimpia Rațiu, părinți; Simion și Aglae Tulea, bunici; Aurica Tulea, mătușă; precum și familiile înrudite: Giurgiuveanu, Mărculescu, Sima au nemărginita durere de a vă anunța ridicarea la ceruri a unicului lor fiu AUREL RAȚIU (Relișor) în vârstă de două luni răpus de o îngrozitoare boală, care a istovit trupușorul lui mic, lăsând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ne-am topit în beția sfântă a cărnii. Apoi am vrut să ne sinucidem amândoi. Ne-am închis în casă și-am dat drumul la gaz. Fata s-a speriat la sfârșit și a țipat, și atunci a venit o mătușă a ei cu vecinii și au spart ușa. - Și de ce ați vrut să vă sinucideți? - De ce am vrut să ne sinucidem? șopti tainic și grav Weissmann. Tu nu cunoști durerea cărnii, desperarea de a fi ajuns pe culmile beției, de unde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe care el nu ar voi să le facă. Weissmann nu păru deloc contrariat și se porni pe confesiuni fără nici o umbră de rușine: - Trăiesc ca un câine, ca un desperat. Am pe capul meu trei surori mici și o mătușă bătrână, pe care trebuie să le întrețin eu, și stăm cu toții într-o odaie mizerabilă, un fel de cameră de vizitii, deasupra unui grajd, unde ne suim pe o scară de lemn mobilă. Eu trebuie să plătesc chirie, eu trebuie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
capul. Felix nu-i împărtășea nici o idee, dar era încîntat de frenezia lui ideologică, așa de absentă la alții. - Am să mai stau un an, doi în România, unde nu pot săgîndesc liber, până îmi mărit surorile și plasez pe mătușa la vreun cumnat, și apoi mă expatriez. Mă duc în Franța. Felix îi mărturisi că și el avea de gând să plece la Paris, pentru a-și desăvârși studiile, dar că simțea ca o datorie de onoare să se întoarcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
săraca. Știi că le e cam rudă dumnealor! Ai dracului oameni! G. Călinescu Să-ți fie rudă, și s-o faci servitoare. Și nici nu-ți închipui în câte familii bune, mă-nțelegi, există porcăria asta! O soră nemăritată, o mătușă, așa puțin mai cretină, spală rufele celorlalți gratis. Să zic că Marina nu prea face cine știe ce treabă, dar, oricum gratis, e o afacere. Eu aș lua-o bucuros, s-o scap din mizeria asta, dar te lasă dumnealor? Culmea, nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]