4,492 matches
-
Însă cred că putem depăși cu relativă ușurință impasul. În fond, cu ce este mai bună ignoranța care ne Învăluie dintotdeauna existența? Sau, ca să revenim la Începutul dialogului, cu ce ne-ar Încânta certitudinea că succedem pe scara evoluției unor maimuțe antropoide ori că suntem creația lui Dumnezeu? De ce ar fi preferabil Dumnezeu unui om de știință la fel de puternic și de atotștiutor? Roger Howard glisa confuz În retorică. O făcea intenționat, ca să-mi ofere răgazul ingurgitării șocului, sau chiar credea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
care se scaldă fericiți Împart apa strălucitoare a mării - cu făpturi care nu sunt tu Însuți, care ți se alătură, Împinși de șuvoiul comun al timpului, un mediu total diferit de lumea spațială, pe care nu numai omul, dar și maimuțele, și fluturii o pot percepe. În acea clipă, am devenit extrem de conștient că ființa de douăzeci și șapte de ani, Înveșmântată În alb și roz, care mă ținea de mâna stângă, era mama și că ființa de treizeci și trei de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Vedeam jerseul și fusta maimuțicii chele, zgarda, rosătura de pe gât, lanțul pe care Îl smucea ori de câte ori omul trăgea de el, provocându-i dureri și câțiva servitori stând În jurul lor, căscând gura, rânjind - oameni simpli care se amuzau teribil de „giumbușlucurile“ maimuței. Chiar zilele trecute, În apropierea locului unde consemnez aceste Întâmplări, am Întâlnit un fermier Împreună cu fiul lui (genul de copil vioi și sănătos pe care-l vedeți În reclamele cu alimente pentru micul dejun), amuzându-se În mod similar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din nou. Dacă vreodată a existat, a murit de frică, sau de rușine, văzîndu-mă. Aproape o lună mai tîrziu, bătrînul căpitan povesti, Într-o discuție Îndelungată și cam incoerentă, despre viața din Galicia natală, despre superstițiile poporului său și uriașa maimuță albă care-i Însoțea adeseori pe pescarii și marinatii din Aldan cînd se Îndreptau, În zori, spre bărcile lor. De asemenea, Își aduse aminte, fără să reușească să-l localizeze cu precizie În timp, de unchiul său Santiago, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
îi va învăța să fie mândri, nu vor cunoaște niciodată ce este gândul smerit și multe alte lucruri de care are nevoie sufletul. Dându-le doar cele ce spui tu, care virtute vom căuta să vedem la copiii noștri? Și maimuțele pot cânta la pian, iar papagalii pot învăța să vorbească, dar să se poarte după legea lui Dumnezeu pot numai fiii și fiicele oamenilor. Copiii trebuie să învețe, în primul rând, ceea ce este mai important, fiindcă ceea ce se învață în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
șotron." La urma urmelor, n-o să li se întîmple nimic rău. Câteva ore dezagreabile, cel mult..." ― Da, da, repetă Dascălu, să fiți cuminți. Eu o să vă pun note la purtare, o să vă spun poezii... Behăi înveselit. Găsise pe bufet o maimuță de fetru și îi mângâia delicat urechile gălbui. Ioniță Dragu arunca priviri furișe. S-ar fi dus la toaletă, emoțiile îl încercau întotdeauna în același fel, dar nu îndrăznea. Frica îi înțepenise un nod în gât. Avea o singură dorință
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dascălu se zgâia încîntat la panourile albe cu ornamentații de aur care îmbrăcau pereții. Fără să-și dea seama, devenise sfios, încerca să nu atingă obiectele. Puse degetul pe un fotoliu Ludovic al XIV-lea îmbrăcat într-o tapiserie gobelin. Maimuțe delicate, brodate în nuanțe de brun și ocru, își făceau de cap într-un decor paradisiac. ― Stăteau pe ăsta? ― Așa-mi închipui. ― Ce de maimuțe! Și pe scaune, și pe covor... Să stai pe maimuțe! Erau țicniți, nu? Inginerul zâmbi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obiectele. Puse degetul pe un fotoliu Ludovic al XIV-lea îmbrăcat într-o tapiserie gobelin. Maimuțe delicate, brodate în nuanțe de brun și ocru, își făceau de cap într-un decor paradisiac. ― Stăteau pe ăsta? ― Așa-mi închipui. ― Ce de maimuțe! Și pe scaune, și pe covor... Să stai pe maimuțe! Erau țicniți, nu? Inginerul zâmbi. ― E o copie excepțională. Originalul se află la Versailles. Salonul maimuțelor. Haidem! Pătrunseră într-un hol rotund, pardosit cu marmură. O scară splendidă ducea la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îmbrăcat într-o tapiserie gobelin. Maimuțe delicate, brodate în nuanțe de brun și ocru, își făceau de cap într-un decor paradisiac. ― Stăteau pe ăsta? ― Așa-mi închipui. ― Ce de maimuțe! Și pe scaune, și pe covor... Să stai pe maimuțe! Erau țicniți, nu? Inginerul zâmbi. ― E o copie excepțională. Originalul se află la Versailles. Salonul maimuțelor. Haidem! Pătrunseră într-un hol rotund, pardosit cu marmură. O scară splendidă ducea la etajul superior. Treptele se deschideau într-o spirală îndrăzneață, amintind
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de cap într-un decor paradisiac. ― Stăteau pe ăsta? ― Așa-mi închipui. ― Ce de maimuțe! Și pe scaune, și pe covor... Să stai pe maimuțe! Erau țicniți, nu? Inginerul zâmbi. ― E o copie excepțională. Originalul se află la Versailles. Salonul maimuțelor. Haidem! Pătrunseră într-un hol rotund, pardosit cu marmură. O scară splendidă ducea la etajul superior. Treptele se deschideau într-o spirală îndrăzneață, amintind grația sinuoasă a fustelor spaniole surprinse în mijlocul unei piruete. Raul Ionescu clătină din cap admirativ. ― Fantastic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceasul: 4. Se simți dintr-o dată neliniștit, o neliniște de esență specială, fizică. Avea impresia că se sufocă, voia cer deasupra și nu tavanul cu lustră scânteietoare din care picurau stropi de cristal, nu mai suporta figurile livide ale bătrânilor, maimuța spânzurată în mijlocul odăii, fără un ochi, cadavrul de alături, chipul tumefiat al căruntului. ― Ce ai? întrebă Scarlat încercînd să-și îndrepte trupul între pernele canapelei. Pari agitat. ― Trebuie să plecăm! ― E prea devreme. Abia 4. ― N-are importanță. Dascălu își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am. Panaitescu n-a fost un comunicativ, iar eu -râse scurt ― nu sânt din cale afară de curios. Când trăiești ca noi, e de ajuns că te suporți. Mărunt, boțit la față, ceva mai înalt decât un băiețel, semăna cu o maimuță cocoțată pe un balansoar. Maiorul căută din ochi scrumiera. ― Mulțumesc... E aici. Așadar, sânt foarte mulți ani de când locuiți în comun. Cum de nu ați găsit până acum nici o soluție? ― Hm! Nici n-am căutat-o. Chestiunea m-ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ultima sânt sute. Le leagă cu elastic, bagă într-o servietă o sticlă în așa fel încît să se vadă gâtul astupat cu un ciocălău, vin de țară adică, și pleacă la vânătoare prin Consignația. Întâlnești acolo tot felul de maimuțe. Ochește una care-i place, și-i cere sfatul. Cică e inginer din provincie, vrea să aleagă un cadou pentru logodnică. Îi flutură prin fața nasului purcoiul de bani și aia pică în fund. Crede că a dat lovitura. Mă înțelegeți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
réalisme mystique dans la littérature de Nagarjun. Nu va mai da curs niciodată acestei orientări spirituale. Se dedică boemei, poeziei, traducerilor din literatura franceză și fragmentului, până la finele anului 2004, când emigrează în Franța. A publicat volumele de versuri Psalmii Maimuței, 1998, Metafizica Bambara, 2001, Frica de a trăi din nou, 2004, Jurnalul unui crocodil ratat, 2006, Neantul îndrăgostit, 2009, toate la Editura Vinea. Agnostica trândăvie - Editura Pandora-M, 2003 - și Nevroza metafizică - Editura Bastion, Timișoara, 2008 - sunt fructul unor meditații
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
recunoaște onestitatea ultimă prin care au avut curajul să se expună. Căutăm perverși „adevărul“, idealul lașității noastre abstracte, în timp ce lașul... Dar viața nu ne acceptă decât dacă adoptăm în noi o fidelitate deplină față de existență. * Hristos, Omul apărut pe planeta maimuțelor. * Dinăuntru nimic nu ne mai pălmuiește. Întunericul nostru doarme. Dumnezeu s-a oprit din citit. III. Un mort viu - iată un mort fericit Visez la un templu din care să mă excomunic singur. Brunschwig Nevoia maniacă de glorie este singura
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
formulă de manifestare a gândirii va fi la îndemâna tuturor, când toți vom fi cuprinși de această manie intelectuală? Cine va mai fi atât de stupid încât să țină cont de ce spun ceilalți? Toate vor mai avea un sens doar dacă maimuțele, câinii sau alte animale vor învăța să citească, numai pentru ele ne va mai rămâne să scriem, să producem... Fiindcă nu are nici un sens să o faci, dacă nu scrii pentru făpturile mai puțin instruite din acest punct de vedere
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
conforma codului tacit de la Hotel Rivington - la patru ace. Purta o rochie lungă, gri deschis, cu volănașe și cu mici buline albe, marca Tuleh. Pe umeri avea un fel de jachetă minusculă, făcută din doar câțiva centrimetri de blană de maimuță obținută ilegal. Ochii erau conturați de gene false și de linii trasate cu creionul kohl, iar părul Îi cădea În valuri nepieptănate În jurul umerilor. În contrast, eu eram Îmbrăcată cu una dintre cele mai cuminți dintre rochiile lui Thack, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și alții. Acestea ar fi doar expresiile extreme ale unei diversități de rosturi ale unui „muzeu al comunismului”, diversitate din care am putea - și ar trebui - să alegem varianta potrivită dacă am ști ce vrem. Dar știm ce vrem ?... Procesul maimuțelor, recurs în anulare ? Prietenul meu A. tocmai îmi povestea despre o emisiune la televizor și despre o profesoară de biologie care declara foarte serioasă cu această ocazie că nici ea nu crede în ipoteza lui Darwin. Ne întrebam cam cum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a infiltrat în rîndurile guvernului (devenit astfel implicit... de dreapta). De fapt, etichetarea de „stîngist” era mai mult o înjurătură. Dar ce înseamnă de fapt înjurătura și la ce slujește ea ? Rădăcinile - ca și funcțiile ei sociale - se întind de la maimuță la Dumnezeu, trecînd (cum altfel ?) prin limbă. Astfel, etologia umană ne atrage atenția că, la primate, masculii urinau și defecau în fața rivalilor pentru a-și arăta disprețul și superioritatea în lupta lor pentru dominație. Tot repertoriul general uman de înjurături
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a rămas repetent la Sfântul Sava, aici, lângă noi, unde era elev. Și când era încă în creștere, la 14 ani, s-a dus la Conservator, fără știrea părintelui său. Nu era deloc frumos, avea brațele prea lungi, ca la maimuțe, cu palme ca vâslele, fără expresivitate și, mai ales, picioare strâmbe, în O. Și cel mai rău, era peltic. — Mio Dio! a exclamat signor Giuseppe, care e sensibil la tot ce ține de scenă. — Așa că profesorul l-a așezat în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
duc nedumeririle epocii spre mister. Cel mai mare savant din lume nu poate argumenta temeinic cum funcționează creierul celui mai prost om . Geniul amplifică, nu risipește disperarea. Încă nu știm dacă trebuie să ne închinăm unui Adam credul sau unei maimuțe emancipate. Mă desfoliez zilnic în sumedenie de euri. Pe o insulă pustie nu-ți rămâne decât să polemizezi cu infinitul. Omul a monopolizat frica metafizică. Există riscul ca dintr-un lăcaș de cultură să ieși mereu altul. În natură nimic
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Creștinismul este admirabil esențializat în colinde. Sufletele pot fi pustiite și de o prea dietetică evlavie. Mă tem că Paradisul nu este decât o însumare de interdicții. EVOLUȚIE Nu orice calitate de șorici se poate transforma în obraz. Și dacă maimuța se trage totuși din om? Am uneori impresia că omul se pregătește să predea ștafeta altei specii. S-ar putea să aflăm mai târziu că omul nu este decât un semipreparat. După ce ne-am dat jos din copaci, ne-am
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
labele s-au putut transforma în aripi. Se adaptează ușor la mediu animalele evoluate și oamenii inferiori. Nu știm cu adevărat de unde venim. Și nici dacă vrem să ajungem undeva. Nu rămâneau pasive celelalte animale, dacă ar fi simțit că maimuța duhnea a om. Era, probabil, greu în copaci. Dar nici om nu e ușor să fii. Poate în tinerețe și balenele au fost sirene. Acceptăm ușor să fim trepte, numai dacă generațiile viitoare vor veni cu tălpile curate. În disputa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai are coadă, omul dă din coate. Curge, oare, omul spre un hedonism zoologic? În cazul unor oameni nu se cunoaște că s-au mutat din grajd în casă. Dacă Eva ar fi fost cuminte, noi ne trăgeam sigur din maimuță. Fără artă, omul rămânea în zoologie. Nu suntem probabil egali nici ca spermatozoizi. Adaptarea la mediu ține de obediențele fiecărei specii. Am ajuns niște marsupiale. Ne caută toată ziua copiii prin buzunare. Omul nu evoluează. De câteva mii de ani
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
spermatozoizi. Adaptarea la mediu ține de obediențele fiecărei specii. Am ajuns niște marsupiale. Ne caută toată ziua copiii prin buzunare. Omul nu evoluează. De câteva mii de ani schimbă o nevroză cu alta. Nu cred că omul se trage din maimuță. De ce să dăm vina pe biata cățărătoare! Am devenit bipezi ca să putem scruta cerul. Schimbarea climei a ucis dinozaurii, nu și anafura asta de om. Ajunși pe podiumul evoluției, oamenii au început să se îmbrâncească unii pe alții. Am devenit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]