5,147 matches
-
spre vest prin Belgia. Pe 14 mai, Grupul de Armate B a năvălit prin regiunea Ardenilor și a înaintat rapid spre vest spre Sedan, după care și-a schimbat direcția de atac spre Canalul Mânecii. Această mișcare a fost numită de mareșalul Erich von Manstein „tăietura de seceră”. Cele câteva contraatacuri aliate nu au reușit să oprească înaintarea avangardei germane, care a atins coasta Atlanticului pe 20 mai, separând Corpul Expediționar Britanic de restul trupelor aliate lângă Armentières, iar Armata I franceză
Bătălia de la Dunkerque () [Corola-website/Science/311475_a_312804]
-
ale Axei de la Wadi Zemzem, 370 km vest de Tripoli. Rommel era sceptic cu privire la șansele oamenilor săi de a rezista atacului Armatei a 8-a. Pentru a evita distrugerea totală a forțelor sale, el a cerut de la Mussolini prin intremediul mareșalului italian Bastico permisiunea de retragere în Tunisia. În concepția generalului german, terenul din Tunisia ar fi permis organizarea unei defensive mai eficeinte împotriva Aliaților, cu atât mai mult cu cât aici se organiza o forță care să reziste ofensivei aliate
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
Auguste Frédéric Louis Viesse de Marmont, Primul duce de Raguse (n. 20 iulie 1774, Châtillon-sur-Seine - d. 22 martie 1852, Veneția) a fost un General si Mareșal al Franței (1809). S-a remarcat ca fiind un conducător militar talentat și capabil, mai ales pentru a comanda la nivel de divizie sau de Corp de Armată. Cu toate acestea, faptele pentru care a devenit celebru stau sub semnul
Auguste de Marmont () [Corola-website/Science/312355_a_313684]
-
conducător militar talentat și capabil, mai ales pentru a comanda la nivel de divizie sau de Corp de Armată. Cu toate acestea, faptele pentru care a devenit celebru stau sub semnul unei aprigi controverse. În 1814, în timpul campaniei din Franța, mareșalul Marmont a încheiat o convenție secretă cu Aliații, angajându-se să își mute trupele într-o poziție în care puteau fi ușor încercuite și apoi să se predea. Această acțiune a lăsat capitala Franței fără apărare, distrugând orice șanse ale
Auguste de Marmont () [Corola-website/Science/312355_a_313684]
-
1815, după ce a aflat despre reîntoarcerea Împăratului, Marmont a trimis la vatră 20,000 de oameni aflați în garnizoana pariziană, privându-și țara de un Corp de armată, în contextul conflictului militar ce se anunța. În testamentul Împăratului Napoleon, numele mareșalului apare alături de alte 3 nume pe o listă a trădătorilor care au dus la înfrângerea Franței, acuzație teribilă de care mareșalul va încerca să se apere tot restul vieții. Ajungând până la urmă să fie dezavuat de chiar regimul regal pe
Auguste de Marmont () [Corola-website/Science/312355_a_313684]
-
-și țara de un Corp de armată, în contextul conflictului militar ce se anunța. În testamentul Împăratului Napoleon, numele mareșalului apare alături de alte 3 nume pe o listă a trădătorilor care au dus la înfrângerea Franței, acuzație teribilă de care mareșalul va încerca să se apere tot restul vieții. Ajungând până la urmă să fie dezavuat de chiar regimul regal pe care l-a susținut, Marmont și-a petrecut ultima parte a vieții în exil. În limba franceză a epocii, au apărut
Auguste de Marmont () [Corola-website/Science/312355_a_313684]
-
care l-a susținut, Marmont și-a petrecut ultima parte a vieții în exil. În limba franceză a epocii, au apărut substantivul "ragusade", sinonim cu "trahison" ("trădare") și verbul "raguser", sinonim cu "trahir" ("a trăda"), derivate ale titlului nobiliar al mareșalului Marmont. Este de asemenea unul din puținii mareșali napoleonieni al căror nume nu este purtat astăzi de nici un bulevard sau stradă din Paris.
Auguste de Marmont () [Corola-website/Science/312355_a_313684]
-
ultima parte a vieții în exil. În limba franceză a epocii, au apărut substantivul "ragusade", sinonim cu "trahison" ("trădare") și verbul "raguser", sinonim cu "trahir" ("a trăda"), derivate ale titlului nobiliar al mareșalului Marmont. Este de asemenea unul din puținii mareșali napoleonieni al căror nume nu este purtat astăzi de nici un bulevard sau stradă din Paris.
Auguste de Marmont () [Corola-website/Science/312355_a_313684]
-
Adolphe-Édouard-Casimir-Joseph Mortier (n. 13 februarie 1768 - d. 28 iulie 1835), duce de Trévise, mareșal al Franței, militar și om politic francez. A ocupat funcția prestigioasă de comandant al Grenadierilor din Gardă începând cu 1804 și s-a situat printre apropiaiți împăratului Napoleon I, care îl stima pentru caracterul său drept și loial. După ce și-
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
unde este acesta din urmă îl numește general de divizie chiar pe câmpul de bătălie (25 septembrie). În 1803, Mortier ocupă Hanovra, la ordinul Primului Consul Bonaparte. În 1804 devine colonel general comandant al artileriei și mateloților Gărzii Consulare, apoi Mareșal al Imperiului. Se distinge la Dürrenstein în 1805, comandând în același an infanteria Gărzii Imperiale. Anul următor, în timpul Războiului celei de-a Patra Coaliții, Mortier ocupă Germania de nord și apoi participă la bătălia de la Friedland. Din iulie 1808, Mortier
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
Gărzii. Suferă însă o criză de sciatică chiar înainte de începerea campaniei și lasă comanda Gărzii secundului său, generalul Drouot. Odată cu a doua Restaurație vine și dizgrația lui Mortier, care se declarase incompetent să îl judece pe camaradul său de arme, Mareșalul Ney. Redevine "Pair" al Franței în 1819 și este numit ambasador în Rusia în 1830, apoi Președinte al Consiliului de Miniștri, funcție pe care o îndeplinește între 18 septembrie 1834 și 12 martie 1835. Apropiat al regelui Ludovic-Filip I, Mortier
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
François-Étienne Kellermann (n. 4 august 1770 la Metz - d. 2 iunie 1835 la Paris), al doilea duce de Valmy a fost un general și diplomat francez ce s-a remarcat în calitate de comandant de cavalerie. A fost fiul Mareșalului François Christophe Kellermann și tatăl diplomatului François Christophe Edmond Kellermann. După o misiune diplomatică în Statele Unite ale Americii (1791-1793), Kellermann revine în Franța și este aghiotant al tatălui său. Din 1795 servește în cadrul armatei „din Italia”, remarcându-se la Arcole
François Étienne Kellermann () [Corola-website/Science/312366_a_313695]
-
ziua de 22 iulie 1634. În timpul [[Imperiul Austriac|Imperiului Austriac]] acest rang a fost acordat doar rareori unor eroi de război, ca de exemplu contelui [[Josef Radetzky]]. Odată cu crearea [[Austro-Ungaria| Austro-Ungariei]] în 1867 au fost înregistrați la început trei 3 mareșali. După catastrofa [[Bătălia de la Solferino| Bătăliei de la Solferino]] nu au mai fost numiți generali pentru acest grad, așa că la inceputul secolului al XX-lea nu a mai existat niciunul. De abia în [[Primul Război Mondial]] acest post a fost ocupat
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
titlu în [[Republica Federală Germană]], însă în fosta [[Republica Democrată Germană|Republică Democrată Germană]] a existat între 1982 și 1989 rangul de „Marschall der DDR”. În armata prusacă - la fel ca mai târziu și în Armată Germană până în 1945 - un mareșal a avut dreptul la anumite privilegii. Un feldmareșal retras din serviciul activ a fost condus și onorat până la moarte ca un soldat activ. Ca semn de demnitate feldmareșalii au purtat cu ei în ambele armate un baston de mareșal. [[Fișier
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
un mareșal a avut dreptul la anumite privilegii. Un feldmareșal retras din serviciul activ a fost condus și onorat până la moarte ca un soldat activ. Ca semn de demnitate feldmareșalii au purtat cu ei în ambele armate un baston de mareșal. [[Fișier:UK Army OF10.png|thumb|150px|Insigna de rang unui Field Marshal]] Titlul a fost fondat de regele din [[Casa de Hanovra]] [[George al II-lea al Marii Britanii]] sub numele de „Field Marshal”. În ianuarie 1736 primii doi generali
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
fost ridicați și câțiva membrii ai familiei regale la acest rang. Rangul analog în marinä este acel unui „Admiral of the Fleet” (amiral al flotei), la forțele airiene Marshal of the [[Royal Air Force]]. Ca odinioară în Prusia și Imperiul German, mareșalul a avut dreptul la anumite privilegii. Un Field Marshal retras din serviciul activ nu este pensionat. Titlul corespunzător în [[Franța]] este acel unui [[Mareșal al Franței|Maréchal de France]]. Primul Mareșal al Franței a fost Albéric (Alberich) Clément, domn de
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
flotei), la forțele airiene Marshal of the [[Royal Air Force]]. Ca odinioară în Prusia și Imperiul German, mareșalul a avut dreptul la anumite privilegii. Un Field Marshal retras din serviciul activ nu este pensionat. Titlul corespunzător în [[Franța]] este acel unui [[Mareșal al Franței|Maréchal de France]]. Primul Mareșal al Franței a fost Albéric (Alberich) Clément, domn de Le Mez (n. pe la 1165 - d. 3 iulie 1191, [[Acra]]), numit în anul 1090 de către regele [[Filip al II-lea al Franței]]. Generalul a
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
Royal Air Force]]. Ca odinioară în Prusia și Imperiul German, mareșalul a avut dreptul la anumite privilegii. Un Field Marshal retras din serviciul activ nu este pensionat. Titlul corespunzător în [[Franța]] este acel unui [[Mareșal al Franței|Maréchal de France]]. Primul Mareșal al Franței a fost Albéric (Alberich) Clément, domn de Le Mez (n. pe la 1165 - d. 3 iulie 1191, [[Acra]]), numit în anul 1090 de către regele [[Filip al II-lea al Franței]]. Generalul a căzut pe când [[Asediul Acrei (1189-1191)|Acra]] a
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
Alberich) Clément, domn de Le Mez (n. pe la 1165 - d. 3 iulie 1191, [[Acra]]), numit în anul 1090 de către regele [[Filip al II-lea al Franței]]. Generalul a căzut pe când [[Asediul Acrei (1189-1191)|Acra]] a fost asediată. După ce gradul de Mareșal al Franței a fost abolit pe timpul [[Revoluția franceză|Revoluției Franceze]] în anul 1793, Napoleon l-a introdus din nou întra doua zi după proclamarea [[Primul Imperiu Francez|Primului Imperiu Francez]], la 19 mai 1804, și a numit pe aceeași dată
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
abolit pe timpul [[Revoluția franceză|Revoluției Franceze]] în anul 1793, Napoleon l-a introdus din nou întra doua zi după proclamarea [[Primul Imperiu Francez|Primului Imperiu Francez]], la 19 mai 1804, și a numit pe aceeași dată 18 generali de divizie Mareșali ai Imperiului (Maréchaux d'Empire), între ei [[François Christophe Kellermann]], [[François Joseph Lefebvre]], [[Catherine-Dominique de Pérignon]] și [[Jean-Mathieu-Philibert Sérurier]]. În timpul Franței revoluționare exista termenul de „Maréchal de camp”, care însa nu reprezenta cel mai înalt grad de general, ci acel
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
În timpul Franței revoluționare exista termenul de „Maréchal de camp”, care însa nu reprezenta cel mai înalt grad de general, ci acel de [[general de brigadă]]. După proclamarea [[A Treia Republică Franceză|a Trei Republici Franceze]] nu au mai fost numiți mareșali. De abia cu izbucnirea Primului Război Mondial câțiva generali au condus din nou acest nume, de exemplu [[Joseph Joffre]], [[Ferdinand Foch]] sau [[Philippe Pétain]]. În Franța de astăzi titlul „Maréchal de France” este numai unul de onoare. Doar puține personalități au fost
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
unul de onoare. Doar puține personalități au fost desemnate cu el, majoritatea postum, pentru realizările lor în [[al Doilea Război Mondial]], ca [[Philippe Leclerc|Philippe Leclerc de Hauteclocque]] sau [[Jean-Marie de Lattre de Tassigny]]. [[Fișier:Signal 16-1941..jpg|thumb|150px|Mareșalul Ion Antonescu cu [[Mihai I al României]], 16 august 1941]] Singurul [[Lista mareșalilor României|mareșal]] activ român a fost [[Ion Antonescu]]. Titlul onorific l-au deținut, pe lângă regii români începând cu [[Ferdinand I al României|Ferdinand I]], și alți generali
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
pentru realizările lor în [[al Doilea Război Mondial]], ca [[Philippe Leclerc|Philippe Leclerc de Hauteclocque]] sau [[Jean-Marie de Lattre de Tassigny]]. [[Fișier:Signal 16-1941..jpg|thumb|150px|Mareșalul Ion Antonescu cu [[Mihai I al României]], 16 august 1941]] Singurul [[Lista mareșalilor României|mareșal]] activ român a fost [[Ion Antonescu]]. Titlul onorific l-au deținut, pe lângă regii români începând cu [[Ferdinand I al României|Ferdinand I]], și alți generali români, de exemplu [[Constantin Prezan]] sau [[Alexandru Averescu]]. Astăzi, în România, Legea nr.
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
lor în [[al Doilea Război Mondial]], ca [[Philippe Leclerc|Philippe Leclerc de Hauteclocque]] sau [[Jean-Marie de Lattre de Tassigny]]. [[Fișier:Signal 16-1941..jpg|thumb|150px|Mareșalul Ion Antonescu cu [[Mihai I al României]], 16 august 1941]] Singurul [[Lista mareșalilor României|mareșal]] activ român a fost [[Ion Antonescu]]. Titlul onorific l-au deținut, pe lângă regii români începând cu [[Ferdinand I al României|Ferdinand I]], și alți generali români, de exemplu [[Constantin Prezan]] sau [[Alexandru Averescu]]. Astăzi, în România, Legea nr.80 din
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
începând cu [[Ferdinand I al României|Ferdinand I]], și alți generali români, de exemplu [[Constantin Prezan]] sau [[Alexandru Averescu]]. Astăzi, în România, Legea nr.80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare din Ministerul Apărării prevede că gradul de mareșal se poate acorda generalilor, respectiv amiralilor, de către [[Președintele României]] pentru merite militare excepționale în timp de război. [[File:Kutuzov 1.jpg|thumb|150px|FM Mihail Kutuzov]] Din anul 1700 înainte, titlul de feldmareșal general (генерал-фельдмаршал), corespundând cu amiralul general în
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]