5,303 matches
-
pare să-și fi întors privirile în trecut, cu un asemenea simț al colectivității, încât participanții au căpătat aspectul unei miniaturi persane, cu figurile lor senine înghețate într-o postură la fel de oficială ca și marginea florală a carneolului sau a marmurii negre cu care sunt placați pereții. Recitându-și ultimul gazel, poetul Mirza Hussein se integrează în atmosfera sumbră (nebănuite sunt căile Domnului) pe care o găsește reflectată în rândurile scrise pentru această ocazie: „Cum toate colțurile curții se află-nvăluite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i spune că dacă încearcă s-o facă, va fi adus înapoi în lesă. Se decide să renunțe la acest gând. Pe când se întorc la zenana, pe holurile palatului se observă mișcare. Khwaja-sara îl ascunde vederii în spatele unui discobol de marmură în mărime naturală, în timp ce o fată goală, o europeancă, trece în viteză pe bicicletă cu o oglindă așezată orizontal, într-un echilibru precar, pe ghidon. Este urmărită de un număr de bărbați și femei, mai mult sau mai puțin dezbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
XVI-lea, atent să copieze atitudinea degajată a nababului, cu un picior sprijinit pe scăunel și brațele odihnind pe marginile poleite ale scaunului. De la galeria de sus simte ochii femeilor palatului ațintiți asupra lui. Femei invizibile, din spatele paravanelor sculptate, de marmură. Ocazional, mai vede câte o umbră acolo sus, prinde un susur sau o șoaptă abia auzită. Rând pe rând, sunt prezentați demnitarii locali. Trezorierul, membrii militari și legali ai Consiliului Statului, Trezorierul Casei și Comisarul pentru Lucrările publice. Sir Wyndham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cum te cheamă? Pran scutură din cap, fără o vorbă. Totuși, trebuie să zică ceva. Simte cum sângele îi invadează brusc obrajii, ca un val de transpirație. Ar vrea să i se închidă toți porii. Să fie ca o statuie. Marmură albă. Impenetrabil. Stă cât se poate de nemișcat. O singură mișcare l-ar trăda. Dar trebuie să se miște. Altfel îl vor lua de aici. Face un semn spre stradă, spre Liniile Civile. Încearcă să imite felul de a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
serie de fotografii. Băiatul pare să respingă orice încercare de a fi fotografiat, iar Macfarlane trebuie să ridice glasul la el, să nu se mai încrunte atâta. În cele din urmă, se potolește. Prin vizorul aparatului, pielea sa albă ca marmura strălucește pe fundalul negru, de pânză. Nasul delicat și subțire, buzele tăioase i se par ciudat de pure. Incredibil de pure pentru o corcitură. Prea pure. Aproape europene. — Remarcabil, șoptește. Robert, nu se vede deloc că ești corcitură. Robert este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să se mai afle încă la Bombay. Se uită pe ferestrele de la Evans & Fraser, sperând s-o vadă la cumpărături. Mănâncă o înghețată la Cornaglia, dorindu-și ca ea să intre și să se așeze la una din mesele de marmură. Își neglijează slujbele și dă cu totul uitării îndatoririle față de Elspeth Macfarlane. Pentru a compensa banii pierduți, lucrează ca ghid în port, conducând turiștii dincolo de golf, la insula Elephanta. Așteaptă liniștit în timp ce vasul alunecă printre ramurile încurcate ale manglierilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se învârte repere, mai repede, cu el în centru... Se trezește și-și simte câmpul vizual îngustat de niște capete. Star, Gittens, un custode în uniformă, un bărbat cu părul negru, slinos și mustața ceruită. Zace pe podeaua rece de marmură. Cineva i-a desfăcut gulerul. Star vorbește repede în franceză cu o persoană pe care n-o poate vedea. Gittens îl privește cu o îngrijorare autentică pe chip. — Te simți bine, amice? Ai amețit. Pagină separată Jonathan stă pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt un slujitor al statului. Mă ocup cu menținerea legii. Se aplică aceleași reguli. Trag adânc aer În piept și o privesc În ochi. E plăpândă, speriată și izolată În ciuda bogăției ei. Poza soțului, care domină Încăperea, pe șemineul de marmură. Un soldat de top. Umpic ruginit, Însă pus În valoare de splendoarea ramei. Poți să vezi cancer scris pe fața lui. O poză recentă. E Încăn stare de șoc, Încă vulnerabilă. — Vreau să fiți pe deplin conștientă de ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
gâtul, iar cu celălalt gleznele. În jurul ei, erau împrăștiate câteva partituri, o geantă pentru flaut și o cană de cafea Starbucks, al cărei conținut îi pătase blugii și tricoul, lăsând totodată o dâră de lichid maro și pe podeaua de marmură. Tot acolo se afla și ucigașul tinerei, aplecat deasupra ei într-o atentă examinare. Nimic nu părea să-l grăbească sau să-i atragă atenția de la activitatea pe care o desfășura. Era sâmbătă dimineață și nu se țineau cursuri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sachs se aplecă în viteză pentru a trece dincolo de marcajul poliției și își continuă goana printre mai mulți pompieri aflați la intrare. Sări peste treptele din fața casei, uitând cu totul de artrită. Deschise grăbită ușa, fiind aproape de a aluneca pe marmura din hol. Doi pompieri tocmai coborau încet scările. Pe fețele lor, se putea citi resemnarea. - Lincoln! țipă ea. Și o luă la fugă pe scări în sus. - Amelia, stai! se auzi vocea aspră a lui Lon Sellitto, care răsună din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nouă pauză. Era momentul crucial. Fie urma o destăinuire completă, fie se va ascunde cu totul. Rhyme știa prea bine acest lucru. - Domnule Keating? - E amuzant. Să mă întrebați tocmai pe mine despre el. Vorbele răsunară precum o bucată de marmură pe metal. Hai să vă spun. Nu mai auzisem nimic de domnul Weir de ani buni. Am crezut că a murit. A fost un incendiu în Ohio, ultimul spectacol la care am lucrat înpreună. A fost cuprins de flăcări. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
orizont, Gilda nu-și făcuse apariția ca de obicei. O veste! O veste! ...și toate preocupările au fost uitate. Și, fără să știe prea multe despre cele întâmplate, s-a trezit călător anonim pe un drum marcat de tripticul de marmură, gravat cu versuri eminesciene. Într-o clipă, am descoperit satul și casa copilăriei poetului. Ipoteștii aduc cu sine emoția începuturilor, pentru că au născut poezia unei nații. N-au inventat-o, n-au dobândit-o, căci o aveau în ființa lor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mantie argintie. Copacii par de zahăr, iar câmpul de cristal. Întreaga natură amorțește sub plapuma sclipitoare de nea. Copacii și-au lepădat haina ruginie, iar peste ei s-a așezat un văl de promoroacă. Printre crengile cochete, atârnă flori de marmură. Dealurile, câmpiile, pădurile sau acoperit cu o zale argintie. Satele s-au învelit toate într-o pânză albă, lucioasă. Din hornurile lor, se înalță clăbucii albi. Copiii își turtesc nasurile cârne pe geamurile reci, privind cu tristețe la prietenul lor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se trag cu săniuțele pe derdelușul lunecos și se bat cu bulgări de zăpadă. În păduri, copacii s-au îmbrăcat cu un văl de promoroacă. Ei s-au împodobit cu o ghirlandă de buchete. Prin crengile cochete anină flori de marmură. Plopii sunt ca niște umbre solitare, niște fantasme albe îngrozitoare. Doar câteva vrăbiuțe zgribulite mai caută de mâncare în frigul iernii. Animalele sălbatice hibernează. Cerbii și țapii cei negri și țintați mai caută hrană; căprioarele gingașe cu picioarele ca niște
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în vestibulul Castelului. Pictorul venise de la Paris. Surprinsese pe chipul ei sfârșitul apropiat. Erau izbitoare paloarea aceea de viitoare moartă și resemnarea din trăsăturile feței. Prenumele ei era Clălis. Nu-i un nume banal, și e foarte frumos gravat în marmura roz a mormântului său. În parcul Castelului, un întreg regiment ar putea fi cantonat fără să se înghesuie. Este înconjurat de apă: în spate e un mic șanț comunal ce servește ca legătură între piața primăriei și portul de îmbarcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o țeastă pleșuvă după o vară cu mult soare, precum crusta unui pământ arid sau ca ploaia scânteind peste o piele tăbăcită, rigidă și goală pe dinăuntru. Dar acum, înaintea pantofiorilor compromiși de noroi ce redesenau modelul de pe pardoseala de marmură - și universul odată cu el -, totul se petrecu altfel, ca și cum întreg mersul lumii fusese dat peste cap. Destinat luă mâna micuță într-a lui și o privi mult timp. — O eternitate, povesti mai târziu primarul. O eternitate, și încă una infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se prindă în mrejele dragostei. O poveste veche de când lumea! În aceste cazuri, toate conveniențele se duc pe apa sâmbetei. Numai ceilalți mai văd ridicolul, cei care nu înțeleg niciodată nimic. Dacă până și Destinat, cu chipul său rece ca marmura și mâinile de gheață, căzuse în capcana frumuseții și a inimii ce bate nebunește. În fond, asta îl făcea uman, pur și simplu uman. Barbe îmi mai povesti și că, într-o seară, avu loc o masă mare. Destinat pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
luptătorii lui încremeniți, cu steagul ridicat și pușca pregătită, care erau desenați de un pictor tuberculos medaliat la expoziții. Exista pentru fiecare un preț și un buget, un catalog cu douăzeci și trei de modele, cu opțiuni pentru socluri de marmură, litere din aur, obeliscuri și copilași de zinc întinzându-le învingătorilor coroane, alegorii ale Franței în chip de tânără zeiță, cu pieptul gol și consolator. Bassepin vindea memoria și amintirea. Municipalitățile se achitau de datoria pe care o aveau față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
incredibil cum o rană mică și neînsemnată poate să-ți otrăvească viața, și să ți-o scurteze. Totul a pornit de la picior, de la o tăietură, o crestătură destul de mică. După cinci zile, era țeapăn și vânăt ca o statuie de marmură, din cap până-n picioare. Ai fi spus că e un sălbatic din Africa, vopsit, dar fără părul lor creț sau suliță. Nu avea moștenitori. Nimeni nu a vărsat o lacrimă pentru el. Nu că ar fi fost detestat, nu, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
combatant, eu care nu am făcut războiul. M-am așezat pe mormântul lui Clămence, și i-am povestit despre accidentul meu, despre teama de a nu o răni, somnul meu cel lung și ușor și despre trezirea decepționantă. Am lustruit marmura, am smuls trifoiul care creștea de-a lungul dalelor, am dat la o parte cu palma lichenii de pe cruce. Apoi i-am trimis o bezea prin aerul care mirosea a pământ și a iarbă jilavă. Mormântul lui Destinat dispărea sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi fost condamnat să-și croiască un camuflaj perfect pentru deșert și să rămână ascuns pentru totdeauna, iar eu mă așez lângă el și încerc să îi culc capul pe genunchii mei, însă țeasta lui este grea și rece ca marmura și dintr-odată gâtul lui eliberează un urlet cuprins de flăcări roșii, asemenea unui glonț plecat de pe țeava puștii, nu mă atinge, îmi faci rău! Mă ridic imediat de pe pat și rămân în picioare în fața lui înțepenită în goliciunea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și, într-adevăr, îmbrăcat cu el arată ca un tinerel, proaspăt și slăbuț, pare dintr-odată mult mai tânăr decât mine, pare sănătos, medicina aceea orientală antică îl vindecase într-o clipă. Noga stă lângă el aplecată deasupra tejghelei de marmură, taie roșii, buzele ei sunt încordate din pricina efortului, totul este greu pentru ea, să nu scape roșiile, să nu își taie degetul, dar ochii îi sunt larg deschiși, plini de fericire, îi privesc mută de uimire, de parcă aș fi intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să risipesc banii împreună cu ele, să le cumpăr abțibilduri, să le fac diverse tunsori, să le iau înghețată, îmi făcea plăcere să le văd vesele și fericite, iar acum e doar tăcerea aceasta care vine dinspre ea, inundând încăperile de marmură, pare că fiecare colț asupra căruia ea își odihnește privirile îi răspunde printr-o tăcere plină de tensiune. Dar dintr-odată strigătul sirenelor se prăbușește peste noi, sunt atât de aproape de noi, ca și când înăuntrul mallului ar bântui o ambulanță, distrugând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că mă trezesc în fața acelei cafenele, ani de zile nu îndrăznisem să intru acolo, trecusem doar prin fața ei, privind numai rușinată cu coada ochiului, acum deschid ușa, cât de mult s-a schimbat, scaune negre odihnesc pe podeaua strălucitoare din marmură, nu mai rămăsese nici o urmă din mobilierul greu, demodat, care nu încerca să îți ia privirile, dar tocmai prin asta prețiozitatea sa sporea, pereții acoperiți cu lemn șopteau vorbe de dragoste. Comand un pahar cu vin roșu, deși din câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cobori mâna), vizita la Mausoleul lui Lenin. Am pornit dez-dimineață și am ajuns în fața învățătorului popoarelor cam pe la prânz datorită cozilor imense, cu multe mii de oameni în Piața Roșie, unde, lângă zidurile roșii ale Kremlinului este amplasată clădirea din marmură roșie și neagră cu sicriul lui Lenin (înghețat, mereu înghețat, zicea ghidul). L-am văzut mic de statură cu fața galbenă, cu perii bărbii ca după 2 zile nebărbierit, cu ochii închiși dădea impresia de viu, totuși, dar contrasta puternic
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]