4,697 matches
-
imagini, nimic altceva decât... imagini. S-au împărțit daruri și am primit și eu un minunat CD, pe care acum îl ascult neîncetat. Nu-mi dispărea însă, sentimentul acela de puști părăsit. Sau poate... răzgâiat? M-a scos din nedorita melancolie o surioară ce mi-a oferit o poză de-a Mamei ce arbora un zâmbet larg, plin de dragoste și duioșie; mie îmi era adresat - nicio altă poză nu ar fi fost mai potrivită, niciun alt dar nu ar fi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Panait Istrati că „poetul, scriitorul este predestinat să fie un veșnic înșelat” pentru că „Îl înșeală viața, îl înșeală oamenii, îl înșeală credințele, idealurile”, cronicarul face referiri pertinente la volumul „Argint”, „elegant tipărit și aparținând lui George Lesnea”, „acest fiu al melancoliei ieșene care este pe drumul creației de artă care îl va duce, curând-curând, la cununa Premiului Național de poezie” (Observatorul nr.73/1939). La „Colțul debutanților” se publicau versuri: Demon de Eugen Roman; Despărțire de Gh. Senchiceanu. La „Note critice
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
au fost însemnați, mai mult, marcați de sinuciderea unei persoane foarte apropiate lui (fiica, deci mai mult decât soția sau amanta) și de o gravă tulburare a personalității pe care modernii o numesc depresie și pe care anticii o numeau melancolie. Simt imediat un teribil aer de familie. În ceea ce îl privește pe celălalt corespondent, nu reușesc să-mi amintesccu precizie momentul în care am aflat pentru prima oară de existența luiMircea Eliade. Cu siguranță, am cumpărat primele sale cărți pe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care mi l-ați dat m-au interesat enorm. Aștept cartea dvs. pentru a scrie un articol lung în Critique, unde voi vorbi și despre „opera dvs. completă”10. L-am întâlnit pe Dumézil. Și-a revenit după perioada de melancolie, dar tot nu scrie. Crede că, pentru moment, nu are nimic de spus. Sunt sigur că această perioadă de sterilitate va trece cât de curând. Este o nouă criză de creștere, deși Dumézil nu-și dă seama... Soția mea este
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o trecere de ani, ceea ce am scris, sîntem surprinși să constatăm schimbările ce s-au produs în felul nostru de a gîndi, cîte dintre certitudinile noastre au fost sfărîmate de timp; entuziasmele de odinioară ne fac să zîmbim cu oarecare melancolie, regretînd, poate, înțelepciunea sceptică strînsă în urma atîtor amare experiențe. Ne schimbă anii nu numai fizicește, ci și sufletește; adesea modificările produse în spiritul nostru sînt mai substanțiale decît cele produse în fizicul nostru". El se considera un scriitor politic, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Nu a ales calea lui Blaga sau Ion Barbu, dintre foarte puținii mari scriitori nearestați, care au refuzat să scrie. A considerat mai utilă înregimentarea în plutonul servitorilor de partid a scriitorilor angajați partinic decît tăcerea roditoare. Ajunge să condamne melancolia, el care o elogia la Eminescu, cere eradicarea tristeții (sentiment condamnat de ideologia vremii), pe motiv că "este un defect de educație civică, iar acum, sub regim socialist, mai ciudat ca oricînd, a-l analiza și a-l suprima este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fie exact cât trebuie, nici prea mult, nici prea puțin, nici prea rece, dar nici călâu, ci să-și păstreze răcorimea anotimpului de afară. Să se așeze puțin, înainte să fie gustat. Să-i pătrunzi culoarea și să-i înțelegi melancolia și toată istoria. Să vezi câmpurile întinse de viță-de-vie, toamna, la amiază, când soarele roși- atic te mângâie, nu te arde. Să vezi mâinile zgâriate și bătătorite de femei și bărbați care culeg ciorchinii și îi pun în coșuri, să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sub cerul înstelat, și sutele de oameni fredonând și dansând, învăluiți într -o magie care nu avea să mai renască niciodată. Omenirea se modernizează, dar pierde, de fiecare dată, câte ceva cu care nu se mai întâlnește niciodată... Tandrețea și ușoara melancolie a tangourilor, simplitatea și naivitatea lor, alteori verva, franchețea și discreta ironie reprezentau trăsătu- rile caracteristice ale bucureșteanului de atunci, care cerea cântărețului de muzică ușoară dicțiune impecabilă, emisie clară, expresie desăvârșită, dar și prezență scenică plăcută, decentă, chiar elegantă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
viața, Îl imit - În judecata asupra unei „realități” care scapă cauzalității, dar și bunului-simț! - pe iubitul meu maestru de la Salamanca, Miguel de Unamuno, care, În mult citata de mine carte a sa Sentimentul tragic al vieții, dezbătând cu „furie și melancolie” argumentele pro și contra existenței unei vieți de apoi, neputându-se consola cu rațiunea rece care ne depășește prin logică și bun-simț, convingându-se că totul Începe și se termină cu Materia, strigă pur și simplu: Și chiar dacă e așa
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alte fete, erau și alți băieți; se întâmplau întotdeauna alte chefuri la care să te bălăcești în uitare. Jayne și cu mine ne-am despărțit amiabil în mai 1989 și am păstrat legătura la modul trist/amuzant; exista o continuă melancolie a ei și un înalt interes sexual din partea mea. Însă aveam nevoie de spațiu. Aveam nevoie să fiu singur. Nu-mi puteam permite ca o femeie să interfereze cu creativitatea mea (în plus, Jayne nu o sporea cu nimic). Începusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cele mai diverse combinații în fața obiectivelor. Figurile noastre din aceste ultime fotografii la Lisabona vor înfățișa probabil mult optimism și încrederea de dinaintea unei aventuri căreia i te dedici cu uitare de sine. Acestei însuflețiri senine, peste ani, îi va răspunde melancolia unor ochi încercănați, amărăciunea unor frunți ridate. În sfârșit, răsună semnalul de plecare. La revedere, Lisabona! Îți mulțumim pentru generozitate!... Dar ospitalitatea portugheză nu se sfârșește aici. Nici nu apucăm să ieșim bine din gară, că încep să mișune printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
viguroase, cu tentă abstractă la Cezar, populate de metafore surprinzătoare și un timbru liric de o acută originalitate la Nichita, Grigore, în ochii noștri, cel puțin, părea „poetul bărbat”, lăsând rareori să răzbată în strofele sale tonuri triste, elegiace, sau melancolia ca o poză cu care se drapau uneori tinerii „atunci”! Înalt, cu membre puternice, lat în umeri, fruntea clară, un nas pronunțat, gura strânsă, mică, crispată parcă în reținerea oricărui sunet intim, era, prin aerul său nonșalant și ironic, masculin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Un sat de la poalele Făgărașului care a dat două spirite strident opuse: pe Goga și pe Cioran! Nici la Goga lamentațiile „etnice” nu exprimă „numai” dorul de unire cu românii de peste munți sau vaerul nedreptății seculare, ci sunt semnul unei melancolii profunde în fața existenței sociale sau a existenței pur și simplu, un modus vivendi „descoperit” de romanticii italieni și nemți, de fapt, o viziune asupra vieții. Nu, să nu ne rușinăm de istoria noastră și, când observ pe unii intelectuali veritabili
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
voinței. Dar poți oare trăi într-o regiune continuând să aparții atât de puțin regiunii? Banalitatea binelui? Dacă scopul ar fi ca națiunea lui să devină ca oricare alta, israelianul ar putea să-și clameze victoria. Se trăiește bine aici: melancoliile mediteraneene adaugă o ușoară notă epicuriană funcționalității atlantice internaționalizate. Schlomo Avineri, a cărui instructivă Istorie a sionismului o citeam în avion, se temea ca nu cumva să vadă dezvoltându-se în juru-i o societate consumeristă, individualistă, dominată economic și în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Se spune că viața e făcută din dimineți, moartea voluntară de asemenea. Nimeni nu se simte în formă maximă la ora siestei, iar la lăsarea serii îndoiala câștigă teren. Ca și umbra. Atunci eziți. Te scufunzi în reverie. Tentația Veneției. Melancolia. La ce bun? Hai la culcare. Mâine va fi o altă zi. Nimănui nu i-a venit în amurg ideea să cucerească lumea sau să merite paradisul. Ideile nesăbuite aparțin dimineții. Prietenul meu are dreptate: voi lua autobuzul numai după-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
practică de niște gânditori profesioniști ca Ahad Haam, Max Nordau, Martin Buber etc., de poeți și romancieri ca Jabotinsky, de un lexicolog ca Ben Yehuda și de atâția alți oameni de litere. Admirabilă coaliție în jurul unui sentiment cu deosebire revoluționar: melancolia decisă să treacă la fapte. Pragmaticii care se fălesc, ca Bonaparte, că-i "vor arunca în Sena pe ideologi" și-i consideră pe scriitori ca pe niște papă-lapte, ar trebui să studieze ceva mai îndeaproape acest parcurs progresiv. Mai întâi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
judecata cea din veac, când ne vom opri sub o arcadă și ne vom întinde unul altuia mâna ca niște vechi cunoștințe". Deși de repetate ori spusese că singurătatea nu-l deranjează, acum, departe de ai săi, Sadoveanu cade în melancolie. După a treia zi de Crăciun (la 28 "dechemvrie"), iată-l consacrând o pagină malițioasă "d-lui N. Iorga" "cel mai mare dintre toți cugetătorii și scriitorii de orice fel, nu numai de azi și numai de ieri, să nădăjduim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
neclintite, ca-ntr-un farmec. Iazurile lucii ca oglinzile răsfrâng luna nemișcată din înnalt. O lună ciudată, atârnată parcă în văzduh, în aburi, supt un cer de albastru spălăcit de aquarelă. Totul e mut și trist, melancolic, de o adâncă melancolie neagră; triste câmpii, triste dealuri sterpe și lacuri negre, și luna singură pe cer fără stele, singură, neclintită, spăimântată deasupra morții de jos. Așa trebue să lucească luna în singurătăți polare... 2 Septembre LOCOTENENTUL RACOVEANU Un zdrahon vesel, cu vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Călătorul care vine din depărtările Podoliei, vechea așezare îi apare de dincolo ca o surprinzătoare viziune învăluită în abur de vis. La malul apei cetățuia medievală, a străvechilor străji sorocene, care păzeau hotarul moldovenesc, doarme într-o netulburată și adâncă melancolie. Pe maluri, între holdele pârguite de soarele de Iulie dincolo, ori între șiragurile de copaci dincoace, aproape nu se zărește mișcare. Peisagiul parcă dormitează. Cu toate acestea suntem pe un front de războiu. Dincolo e haosul de anarhie al Ucrainei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bogat înfloriți alb, roz și roș. 5 noemvrie 1955 [CUVÂNT LA SĂRBĂTORIREA A 75 DE ANI]* Mulțămesc din toată inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de melancolie. Am vedenia poetului anonim, strămoșul meu din veacul cel negru al poporului, care a cântat cu întristare: Amărâte codru des, Ia acù am înțeles Că din tine nu mai ies; C-am intrat la tinereță Ș-am ajuns grea bătrâneță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bumașcă de douăzeci-și-cinci. Și să-mi mai cânți, ca să mă sui până la Sfântul Petrea, în livada raiului. Am mai cerut vin; ea mi-a cântat iar... Precum paserea, observă badea Chirilă, fulgerând din geană. Adevărat, precum paserea, frate, confirmă cu melancolie ungureanul. Și eu o chem iar și scot a patra bumașcă; și iar îmi cântă și iar o chem. Târziu tare când s-a arătat pe țancuri faptul zilei, am contenit; nu mai aveam nici o hârtiuță de douăzeci-și-cinci. Lui Ghiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sentiment de solidaritate în suferință cu poetul de detențiune Radu Gyr. „Când noaptea mă prindea de caraulă Însângerat de-al gândurilor șir, Iisus venea la mine, în celulă, Adus de mucenicul Radu Gyr.” Printre scrierile sale, care sunt numeroase, menționez: Melancolie (Cahul, 1936), În Zodia Cumpenei (Cahul, 1939), Poemul dezrobirii (Chișinău, 1943), Cântece de dor și de război (Chișinău, 1944), Poeme de dincoace (tipărită clandestin la Brăila în 1947), Decastihuri (București, 1968), Vinovat pentru aceste cuvinte (București, 1972), Argumente împotriva nopții
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
sută de ani nu se va întâmpla o renaștere culturală, care să impună o cultură românească majoră, limba română se va număra printre cele uitate. Pe mine ca om această perspectivă mă lasă rece, dar ca scriitor, am motive de melancolie. N-avem însă nici un motiv, în acest moment, să abandonăm limba română decât dacă ascultăm de ceea ce Luca Pițu numește "sentimentul românesc al urii de sine" și să adoptăm o limbă de circulație decât din rațiuni pragmatice. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sufletului, după cum mărturisești undeva? Acolo, în Maramureș și "mainimicul" e cosmic, din câte am văzut...! Mi se pare că starea de nostalgie e însăși starea de "mainimic" iar ținta ei e tocmai lipsa țintei punctuale și plaja fără contur a melancoliei. Un ins împăcat sufletește nu scrie poezie, ba chiar nu scrie deloc. Scrisul (de)vine cu "nățăsitate" din neîmpăcare. Poezie, numele tău e neîmpăcare! Din păcate determinările omenești-prea-omenești, familiale, aspirațiile egoist-individuale și de (mic) grup m-au obligat să părăsesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de cititor. Și poetul, înainte de a ajunge poet, trebuie să aibă un mare talent de cititor. La fel cel care ne citește. Cititorul poeziei mele, în varianta că există, bănui că face parte dintre acei pe care îi bântuie ades melancolia, sunt vizitați de nostalgii, îi preocupă metafizica, au un suflet deschis și sensibil, încă vibrează emoțional și, ca să glumim, sunt mai inteligenți decât cititorii... nu spun cui! Prima reevaluare, în ceea ce privește literatura ultimelor cinci decenii, ar fi a celor care o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]