4,567 matches
-
numărul populației, a căpătat dezvoltare industria meșteșugărească. Dar din punct de vedere economic Orheiul nu mai putea concura cu asemenea noi centre industrial-comerciale ca Chișinăul, Bălțiul, Tighina. În 1902 populația orașului constituia 14.800 locuitori, inclusiv: 7.000 evrei, 5000 moldoveni, 2.800 ruși, ruteni și alții. În acea perioadă suprafața pământului, care aparținea orașului, era de 1.282 desetine, inclusiv 400 cu seliște. Din dealul Ivanos se extragea cel mai bun var, cu care se făcea comerț întins. Orașul mai
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
stabilindu-se în Moldova. În secolul al XIX-lea guvernul maghiar a decis colonizarea maghiarilor din Moldova în Regatul Maghiar, deoarece asimilarea maghiarilor era foarte intensă. Conform unui punct de vedere îmbrățișat de o parte a istoriografiei române antebelice, catolicii moldoveni de astăzi ar fi urmașii ardelenilor români, în cea mai mare parte țărani iobagi, care plecați în pribegie s-au așezat în Moldova și în Muntenia. Creșterea neobișnuită a populației catolice din Moldova a dus la apariția a zeci de
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
sas sau ungur putând lua în stăpânire aceste locuri ... gonindu-l pe acesta (românul) în munți cu toată familia sa, unde nu găsește decât stânci, sau chiar silindu-l să iasă din țară"”. Referitor la denumirea de “unguri” cu care moldovenii ortodocși îi numeau pe românii transilvăneni, aceasta se datora, potrivit episcopului de Bacău, Stanislau Jezierski la 1763, faptului că erau catolici și veneau din Țara Ungurească (Transilvania), pe care o părăseau din cauza deposedărilor de pământ, restrângerii drepturilor și creșterii obligațiilor
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
centrul administrativ-militar al ținutului cu același nume - Soroca. Sute de ani orașul Soroca a fost centru comercial, meșteșugăresc și agricol al Principatului Moldova. În 1812 cetatea și orașul au trecut în stăpânirea imperiului Rus, și pe lîngă populația băștinașă de Moldoveni s-au stabilit aici și numeroși ruși, ucraineni și evrei. La 1835 localității Soroca i se atribuie statutul de oraș, iar la 1836 devine centru județean. În timpul reformelor din a doua jumătate a sec. XIX Soroca se dezvoltă pe planul
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
nu rareori cu femei și copii, pentru a scăpa de colectivizare, de marea foamete sovietică sau de prigoana NKVD-ului. În timpul celui de-Al doilea război mondial, orașul a suferit distrugeri și deportări de populație. Sovieticii deportează întîi (1940-1941) pe moldovenii băștinași care lucraseră pentru statul român (funcționari, juriști, profesori...), pe popi și pe refugiați. Armata regimului Antonescu și germanii deportează apoi (1941-1944) pe evrei și pe toți cetățenii bănuiți că ar fi susținut în 1940-41 regimul sovietic. Deportările sovietice spre
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
refugiați. Armata regimului Antonescu și germanii deportează apoi (1941-1944) pe evrei și pe toți cetățenii bănuiți că ar fi susținut în 1940-41 regimul sovietic. Deportările sovietice spre Kazahstan și Siberia au fost reluate între 1945 și 1954, răpind desigur toți moldovenii bănuiți că ar fi susținut în 1941-44 autoritățile române, dar și ruși sau ucraineni bănuiți că ar fi „antisovietici”, credincioși pravoslavnici sau evangheliști, uneori chiar oameni luați noaptea din case doar pentru completarea „normelor de arestări”. Populația descrește și din cauza
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
sfera comerțului și alimentației publice. Astfel din populația economic activă 29,5 % lucrează în sfera comerțului și alimentației publice, industriei-14,7%, iar 17,6% - în sfera neproductivă. Din punct de vedere etnic predomină populația băștinașă. Conform recensământului populației din 2004 moldoveni constituie etnia majoritară numărând 21.643 persoane la care se adaugă și românii - 273 persoane. Dintre minorități o pondere semnificativă prezintă ucrainenii însumând 2.435 persoane, ruși - 2190 persoane și țiganii - 1525 persoane. De asemenea, în Soroca mai locuiesc evrei
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
portuar”", "„oraș fluvial”", "„loc de acostare a navelor”". Totuși, în conștiința neamului românesc străvechea localitate a rămas memorabilă peste veacuri cu denumire Tighina. Acest nume și-a găsit confirmarea documentară și a circulat în graiul populației locale timp de secole . Moldovenii nicicând nu i-au zis Bender, ci au continuat să o numească Tighina. Drept dovadă ne servesc letopisețile cronicarilor. Grigore Ureche în „Letopisețul Țării Moldovei” relatează: La 1584 «când au prădat cazacii Tighina și au arsu», «niște cazaci au prădat
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
sovietice în toate sectoarele frontului, marile unități române au ieșit cu elementele înaintate la țărmul Mării Negre, la 40-50 km nord-vest de Odesa . După anexarea Basarabiei de către sovietici, orașele, inclusiv Tighina, s-au transformat în centre de deznaționalizare și rusificare a moldovenilor de la sat și de la oraș. În 1989 din cele 15 școli din Tighina nici una nu instruia și nu educa în limba română . Din 1991 încoace, orașul aparține, de drept, Republicii Moldova, dar este administrată începând cu 1992 de autoritățile separatiste transnistrene
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
elaborează un regulament local, care trebuie respectat ca o lege în procesul de dezvoltare a orașului. Actualmente orașul Ungheni are circa 39 mii de locuitori, fiind în grupul celor 4 orașe de mărime mijlocie din republică. Principalele naționalități sunt români moldoveni, ucraineni și ruși. Municipiul se localizează în partea de vest și centrală a Republicii Moldova, pe malul stâng al râului Prut și în imediata apropiere a graniței cu România. Suprafața totală a orașului Ungheni este de 16,4 km2, această suprafață
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
Suleiman a hotărât să asedieze cetatea Szigetvar, a cărui comandant Nikola Zrinski (Miklos Zrinyi) îi hartuia armata. Mică cetate și cei aproximativ 3000 de apărători nu păreau să aibă vreo șansă în fața celor peste 100 000 de turci, tătari și moldoveni, insă asediul s-a prelungit o lună de zile, de pe 5 august pe 7 septembrie. În final, turcii au cucerit cetatea, însă cu pierderi grele. Sultanul a încetat din viață în noaptea dintre 6 și 7 septembrie, chiar înaintea atacului
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în cadrul relațiilor dintre sutan și voievozii români: plata tributului în schimbul protecției, ajuotrul militar dat de vasal suzeranului sau, alinierea acțiunilor externe cu cele ale partenerului de alianță etc. Pe lângă acesta, mai era păstrate și cutume bilaterale. Între turci și valahi/moldoveni/transilvăneni existau astfel de cutume: pentru a apăra autonomia, pentru a amarca serie de practici otomane instituitie și în relațiile dintre sultan și voievozi, pentru a sublinia anumite obligații politice. Pe langă plata unor anumite sume, participarea la război alături de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
mai ales după Dimitrie Cantemir, se fac anumite diferențieri între Moldova și Valahia. Cantermir este de acord cu fpatul că Valahia a fost cucerita pe calea armelor, insă neagă faptul că această metodă ar fi fost aplicată și în cazul moldovenilor ( aceștia se supuseseră de bună-voie). În timp a aparut formulă „ de la cucerirea hăneasca” ( termenul serbestiyyet face referire la libertate în cronicile otomane. Acest cuvânt este legat de sintagma „ de la cucerirea hăneasca”. În acest context, termenul desemna statutul unui teritoriu cu
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
întâmplările cele mai importante, ținând foarte mult să fie nu un "„scriitoriu de cuvinte deșarte ce de dereptate“". Adversar al unei puteri domnești fără controlul boierimii, Ureche a scris cronica de pe poziția marii boierimi. A glorificat eroica luptă antiotomană a moldovenilor pentru neatârnarea țării și în special epoca lui Ștefan cel Mare. În politica externă, Grigore Ureche a promovat cu perseverență ideea polonofilă - izbăvirea Moldovei de turci numai în alianță cu Polonia. Într-un capitol intitulat " Pentru limba noastră moldovenească", remarcă
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
femina; părinte, pater; al nostru, noster și alte multe din limba lătinească, că de ne-am socoti pre amănuntu, toate cuvintele le-àm înțălege”. Ureche greșește originea doar a două cuvinte: femeie - familia, părinte - parentem). Cronicarul afirmă și originea comună a moldovenilor, muntenilor și ardelenilor. A întîmpinat greutăți de exprimare pentru că nu a avut un model de cronică în limba română, de aceea frazele sunt mai greoaie, amestecînd sintaxa slavă cu cea orală românească. N. Manolescu, în "Istoria critică a literaturii române
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
b) țel patriotic și educativ precis: demonstrează latinitatea limbii cu exemple și vede necesitatea ca românii să aibă și o istorie a lor, cum au alte popoare; c) folosirea metaforei: cronicarii trebuie să fie „fierbinți” pentru trecut. Într-o luptă, moldovenii au pierit „cît au înălbit poiana”; d) arta portretului: omul este privit sub o calitate sau un viciu esențial, care-i subordonează faptele. Iliaș-vodă, fiul turcit al lui Petru Rareș, „pe dinafară să vedea pom înflorit, iar dinăuntru lac împuțit
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
întreg ciclul de poezii "Lăcrămioare". Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848. Mișcarea revoluționară din Moldova a avut un caracter pașnic (fiind denumită în epocă „revolta poeților”). La 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost adoptată o petiție în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiție redactată de catre Vasile Alecsandri. După înfrângerea mișcării pașoptiste Vasile Alecsandri este exilat. După ce călătorește prin Austria și Germania
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
de la Mircești. A fost unul dintre fruntașii mișcării revoluționare din Moldova, redactând împreună cu Kogălniceanu și C. Negri "Dorințele partidei naționale din Moldova", principalul manifest al revoluționarilor moldoveni. În 1854 - Apare sub conducerea sa "România literară", revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu. În 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis în Franța, Anglia și Piemont pentru a pleda în
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
trecerea timpului, textele vechi, inițial non-literare, se încarcă cu o aură de expresivitate, care le-a transformat odată cu trecerea timpului în texte literare. În aria de studiu a literaturii vechi s-a ocupat de cercetarea nucleelor narative în operele cronicarilor moldoveni Grigore Ureche și Miron Costin și a consacrat o monografie mitropolitului Antim Ivireanu, Logos și personalitate, personalitate extrem de vie a culturii noastre medievale. Cartea aceasta a constiuit debutul domniei sale în critică și a fost scrisă la îndemnul poetului și prozatorului
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
în 1817 este încheiată zidirea bisericii cu hramul Sf. Gheorghe. În anul 1947 Taraclia devine centru administrativ al raionului cu același nume. În prezent, populația de bază a orașului o constituie bulgarii, dar în oraș de asemenea locuiesc găgăuzi, ucraineni, moldoveni și alte naționalități. În anul 2002 Taraclia s-a înfrățit cu orașul bulgar Nova Zagora și colaborează cu el în domeniul economic și cultural. Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004: Economia orașului este formată din sectorul agrar
Taraclia () [Corola-website/Science/297661_a_298990]
-
dintr-un stat vasal, dar autonom, anume Moldova, cu care imperiul avea un tratat garantând frontierele de atunci. Au urmat schimburi importante de populații cu Imperiul otoman, musulmanii Turci și Tătari din Bugeac, precum și un număr de peste 30.000 de moldoveni, părăsind teritoriul anexat pentru a se stabili în Dobrogea (teritoriu rămas otoman, unde se amestecară cu românii locali ziși Dicieni) și fiind înlocuiți prin peste 60.000 de Bulgari și Găgăuzi veniți din Bulgaria și Dobrogea, precum și de aproximativ 150
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
a făcut din gubernia Basarabiei un ținut în care orașele erau foarte pestrițe, rusa fiind singura limbă comună, iar băștinașii nu mai erau decât 70 % din populație în 1910. Autonomia guberniei, garantată în 1816, este desființată în 1828, guvernatorii boieri moldoveni fiind înlocuiți prin guvernatori militari ruși. În 1829, biserica este trecută, în ciuda protestelor clerului, din obediența mitropoliei moldovene care ținea de patriarhia Constantinopolului, în subordinea patriarhiei Moscovei ; șerbia și robia, care fuseseră desființate în 1749 de domnul moldovean Constantin Mavrocordat
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
istorice, rusificarea denumirilor de localități, teroare și asasinate. Dacă în 1940 au fost deportați zeci de mii de români basarabeni, deportările și exterminările în masă după 1944 s-au ridicat la peste 120.000 de localnici, în mare parte români moldoveni. După dezmembrarea Uniunii Sovietice, în 1991, fosta Republica Sovietică Socialistă Moldovenească se declară independentă la 27 august 1991 sub numele de Republica Moldova, iar la 2 martie 1992 a fost recunoscută și de Organizația Națiunilor Unite. Încercările de unire cu România
Basarabia () [Corola-website/Science/296621_a_297950]
-
și traininguri comune. Pe plan internațional armata RM nu s-a remarcat în acțiuni militare, însă a participat la operațiunile post-conflict din Irak în anii 2003-2008, delegând în Irak șase contingente de militari, în mare parte geniști. În total, geniștii moldoveni au lichidat în Irak circa 400 mii mine, obuze și alte muniții. În 2013, ministrul apărării al Republicii Moldova, Vitalie Marinuța, a convenit cu reprezenanții NATO să delege din partea Moldovei un grup de militari cu scop de menținere a păcii în
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
Recensământului populației din 2004, minoritățile etnice reprezintă 22% din populație (fără regiunea transnistreană). Cele mai numeroase grupuri etnice minoritare sunt ucrainenii (11,2%), rușii (9,4%), găgăuzii (3,9%) și bulgarii (2%). Predomină băștinașii (71%) care se pot declara fie « moldoveni » (69%), fie « români » (2%). Denumirea de «moldoveni» ale înțelesuri diferite în funcție de: Sfera academică consideră, în totalitate în România și în majoritate în Republica Moldova și în țările apusene, al treilea înțeles ca fiind cel conform datelor științifice (istorice, geografice și lingvistice
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]