4,695 matches
-
-l tulbura mai mult de o simplă neliniște, și am presupus că-și pierduse ochelarii sau cheile. Privi În dreapta și În stînga În lungul șoselei, apoi cercetă prin geam bancheta din spate a Citroënului, În vreme ce buzele i se mișcau parcă murmurînd numele cuiva. — Pot să vă ajut cu ceva? l-am Întrebat Îngrijorat, ieșind din mașină. Doctor Sanger...? — Îmi caut o pacientă. Se poate să se fi rătăcit. Ați văzut pe cineva pe drum Încoace? — O femeie tînără? Nu. — N-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Dar pentru Laurie Fox nefericirea nu e o opțiune terapeutică. Îmi este foarte greu să discut cu Crawford. — Am impresia că-i displac psihiatrii. Noi l-am dezamăgit. A avut nevoie de ajutorul nostru, domnule Prentice. Și Încă mai are... Murmurînd pentru sine, Sanger Îmi Întoarse spatele, lovindu-și Încet palmele de parcă aplauda fără entuziasm copacii tăcuți de pe marginea drumului. Încă mai umbla brambura pe stradă cînd am trecut cu valizele pe lîngă piscina sclipitoare. Așa cum promisese Elizabeth Shand, prima livrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nimic. Mi se pare că totul a tăcut în jur și că spusele mele au reverberat în toată camera, în tot apartamentul, în tot blocul, pe toată strada, în tot cartierul! — Te-aș ruga, totuși, să păstrezi asta pentru tine, murmur eu, plecându-mi iar privirea. Va veni cândva momentul să fac public acest lucru, însă deocamdată e taina mea, nu am mai spus-o nimănui... Până acum. Am s-o păstrez, încuviințează el, serios. E un secret foarte mare! Izbucnește
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
reușesc. în schimb, prind șușotelile tinerilor îndrăgostiți, care își țin frunțile lipite deasupra măsuței de cofetărie. Mă simt stingherită să le aud șoaptele tandre, dar nu am încotro. Tocăm carnea și punem două cepe, susură ea languros. — Ba nu, iubito, murmură el, o ceapă ajunge pentru o cra tiță de sarmale! Mă încrunt fără să vreau. Chiar aud ce aud? — Eu puneam întotdeauna două cepe la sarmale, protes tează ea, ușor îmbufnată. — Ascultă-mă, iubito, se pune doar o ceapă! murmură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
murmură el, o ceapă ajunge pentru o cra tiță de sarmale! Mă încrunt fără să vreau. Chiar aud ce aud? — Eu puneam întotdeauna două cepe la sarmale, protes tează ea, ușor îmbufnată. — Ascultă-mă, iubito, se pune doar o ceapă! murmură el dojenitor. îmi duc mâinile la urechi, să nu-i mai aud, și așa stau și mă uit la Eduard. Se întoarce cu privirea către mine. Vrea să-mi spună ceva? îmi destup urechile. — Adevărul e că mie îmi plac
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întrebat, neînțelegând. Poate n-am vorbit clar. Nu vreau nimic de la el. Vreau doar să-l văd, să mă asi gur că e bine, să-l ating măcar cu privirea și să-i spun ceva important. — Nnu se poate, a murmurat Bobo, cu părere de rău, nnnu se poate, Ccclara! Nu vrea să vvvorbească deo-ccam-dată cu nimeni! S-a ridicat de pe canapea și mi-a spus că se duce să-mi facă un ceai. Am rămas singură în sufragerie. Eram complet
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
1 Mai vom merge la mare... Te rog să-i spui, Bobo, că vreau să ne vedem de 1 Mai! Bobo m-a privit mult timp în tăcere. O tristețe nemăsurată i se întipărise pe chip. — O sssă-i spun, a murmurat. O sssă-i transmit tot ce vvrei... Dar... dde fapt... nu vrea ssă te vadă accum toc-mai ppe tine, care i-ai ppre-ves-tit în scris accidentul... Am icnit de groază, a fost un icnet aproape ca un horcăit, și mi-am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lui, pândindu l parcă, la rândul ei, și etalându-și nepăsătoare goliciunea. — Mă păcălești și tu, la fel ca stânca aia golașă care mă ademenea tot mai sus. Te prefaci supusă și vrei să mă duci cu preșul, știu eu! murmură Eduard, încrâncenat. Marea începe să murmure și ea, încrețindu-și valurile înspu mate într-o încruntare severă. Eduard se înnegurează. Acum, pentru prima dată, îi pare rău că nu știe să înoate. Instructorul îl tot bate la cap că trebuie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei, și etalându-și nepăsătoare goliciunea. — Mă păcălești și tu, la fel ca stânca aia golașă care mă ademenea tot mai sus. Te prefaci supusă și vrei să mă duci cu preșul, știu eu! murmură Eduard, încrâncenat. Marea începe să murmure și ea, încrețindu-și valurile înspu mate într-o încruntare severă. Eduard se înnegurează. Acum, pentru prima dată, îi pare rău că nu știe să înoate. Instructorul îl tot bate la cap că trebuie să înceapă lecțiile de înot în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spuse, un băiat bun și sen sibil... și foarte talentat. Pe tine talentul te poate salva. Sfatul meu este să rămâi doar talentat. Nu te ajută cu nimic să fii bun și sensibil, e o pierdere de timp. — Te în-șeli, murmură Bobo, lăsându-și privirea în jos. Nu sunt bbbun! Aș ppu-tea de-ve-ni bbbun dacă am fi ppprieteni. — Ai fost unul dintre puținii mei prieteni, Bobo, și, într-un fel, o să rămânem prieteni toată viața, chiar dacă n-o să ne mai vedem
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
desenați în cărbune. Dar domnul Scarlat îl întrebă alene pe Bobo: — Cine ți-a pictat geamul și ți-a desenat pereții, Robert? Domnul Scarlat era singurul care-i spunea pe nume: Robert. Bobo își ridică spre el ochii cenușii și murmură rușinat: — Eu, ta-tă. Iar-tă-mă! Domnul Scarlat tăcu. Tăcu și îl privi de parcă nu l-ar fi văzut. — Tu singur ai făcut aripile de vultur pe pereți cu cărbu nele? Tu singur ai pictat inorogul alb pe geam? Bobo își plecă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ea, cu tente de eroism necugetat, nu îi făcea bine. Dimpotrivă. îi readucea în memorie, imediat ce închidea chiar și pentru o clipă ochii, coșmarul căderii. Anda îl asculta cu ochii închiși și cu un surâs vrăjit pe față. — Ce grozav! murmură încântată, cu același glas surprinzător de sonor, pe care nici somnolența nu putea să-l atenueze. Ce grozav să ai libertatea inconștientă de a face orice, indiferent de urmări! Să te iei la trântă cu orice provocare și să biruiești
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să o aștepte pe pa tul din dormitor. Clara o privea concentrată, urmărind cum se golea dulapul. — E uluitor câte lucruri pot să iasă dintr-un șifonier și să intre într-un geamantan! Ce ușor se poate transfera un obiect..., murmurase ea, mai mult pentru sine. Doamna Martin se oprise în mijlocul dormitorului, cu un ultim umeraș în mână. — Ai spus ceva, draga mea? — Mă întrebam dacă îl iubești, rostise Clara cu voce tare, pironind o cu privirea. Mă întrebam dacă merită
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și ea și se așeză, ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își scoase ochelarii din buzunar și deschise cartea, începând să citească din ea înfrigurată. Răsfoia pa ginile din ce în ce mai nerăbdătoare, aproape cu furie. „Nu se poate“, murmura cu glas răgușit și tremurător. „Nu se poate!“ Furia îi creștea incontrolabil și în curând nu mai suportă și aruncă din mână cartea cât colo, în noroi. își aruncă și ochelarii, mânioasă, și se pipăi frenetic pe obraz. Nu se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
colo, în noroi. își aruncă și ochelarii, mânioasă, și se pipăi frenetic pe obraz. Nu se recunoștea. Nu-și recunoștea pielea, nu-și recunoștea pomeții, nu-și recunoștea forma ochilor și nu-și recunoștea nici glasul răgușit, care continua să murmure: „Nu se poate! Nu mai sunt Clara Martin, sunt doamna Ionescu. Clara Martin a murit!“ Dintr-odată, stropi rotunzi, mari și grei se năpustiră asupra ei. Ploaia cădea cu o violență înfricoșătoare. Copacii gemeau îndoiți de furtună, trosnind îndurerați din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apropiindu-se de ea. Spune-mi, Cclara: de ce-ai venit aici? Să mă vezi pe mine sau să mă întrebi dde Edi? Ce cauți aici, la urma urmelor?! Clara înțepeni în fața lui, lividă. — E foarte complicat, Bobo, crede-mă, murmură ea, făcând instinctiv un pas înapoi. Nici nu știu cum să ți explic prea bine... Am o problemă de dislocare... Se uită la el clătinându-se nesigură pe picioare, gata să cadă. — Iartă-mă că m-am ambba-lat, rosti Bobo îmbunat. Hai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
genunchiul tău jjulit, pe care-l tamponam îngenuncheat în fața ta. Țin minte cum îți bâ-țâiai servieta oprită în mijlocul străzii, ccu privirea în sus, spre năluci pe care numai tu le vvedeai... Acum mă uit la mine ca la o nălucă, murmură ea. Azi noap te am visat că înot prin aer. Nu am mai visat asta de ani de zile. Dimpotrivă, visam că mă scufund într-o mlaștină din care nici măcar nu îmi doream să scap... Ba chiar am visat că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de sticlă, mai așteaptă, cu resemnare, să sucombe în acest univers ruginiu. Odihnească-se în pace strada cuminte, ușile din lemn de stejar masiv, curat și sfânt, clematitele strânse în tufe, cu flori albe și violete, din micuța mea insuliță! murmură, câteodată, domnișoara Cristina, la urechea lui Mircea, când în fine pășesc, amândoi, pe segmentul de trotuar, izolat în mareea murdară a dărâmăturilor. Toată această mică societate, în care prețioasă, ca aurul, e numai Cristina, adastă, ca într-un purgatoriu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lung până în pământ, care îl copleșiră de respect pe Vartolomei. Șontâcăind în felul său, pe picioarele lui betege, strâmbe ca la cosaș, Vartolomei se apropie de flăcăul cu haine ca măslina crudă, despre care aflase că-l cheamă Iov, și murmură aparte, să nu priceapă și străinii cei de tot ciudați: Dumnealui e tot din alte părții ale lumii, nu-i așa? E din alte țări, nu-i de pe aici, așa îmi pare... A, dumnealui?..., a mormăit, complice, Iov, ațintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Zoia și Șura", povestea unor copii implicați stupid și inutil de către "Tătucul popoarelor" în absurditatea războiului. O luase, atunci, de după umeri, aproape părintește, pornind-o amândoi prin seara liniștită, pe sub teii bătrâni ai bulevardului botezat cândva, înainte de război, "Regele Ferdinand", murmurându-i la urechiușă: E vorba de un divertisment matematic. De fapt, Euler a stabilit unele teoreme pornind de la un divertisment rămas celebru în istoria matematicilor sub numele de Problema celor 7 poduri din Königsberg. Prin acel oraș, Königsberg, trece râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
recunosc pe întuneric la a doua ocazie, înainte de acuplare, numai și numai sărutând-o, avansă el cu îndrăzneală pe terenul încă alunecos dintre ei doi. Melanie se eschivă de la subiect, prefăcându-se a nu fi auzit apropoul lui fără perdea. Murmurând o cantilenă și coborând a modestie ochii albaștri, ca și cum ar fi avut în intenție examinarea galbenului parchetului lăcuit, începu din nou să murmure melodios: Die gedanken sind frei Wer kann sie erraten, Sie fliehen vorbei, Wie nächtliche Schatten Kein Mensch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei doi. Melanie se eschivă de la subiect, prefăcându-se a nu fi auzit apropoul lui fără perdea. Murmurând o cantilenă și coborând a modestie ochii albaștri, ca și cum ar fi avut în intenție examinarea galbenului parchetului lăcuit, începu din nou să murmure melodios: Die gedanken sind frei Wer kann sie erraten, Sie fliehen vorbei, Wie nächtliche Schatten Kein Mensch kann sie wissen, Kein Jäger erschiessen Mit Pulver und Blei Die gedanken sind frei!11 Lui Vladimir, care era destul de călcat pe ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
puțin propice ales pentru întreprinderea celebrei călătorii pe drumul bravilor cruciați de odinioară, vlaga i se diminuase și trupul lui de fier cerea răgaz de reîncărcare a bateriilor. Din orgoliu și din încrâncenarea băuturii, porni, însă, mai departe, spre miazăzi, murmurând: voința omului omnia vincit! Vântul venind din travers îi dădu, însă, un brânci, pe neașteptate, izbindu-l de un zid de piatră și de cărămidă, a cărui soliditate și asprime o palpă cu mâini înghețate. Tot mai puțin conștient că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că era o întrebare în ivrit, acel grai vechi de când lumea, care, cică, se răspândea din nou în Pământul Sfânt. Învăluindu-se în horcăitul agoniei, pe când buzele îi fremătau, ca și cum voia să transmită o ultimă consemnare testamentară, Vladimir probabil că murmura: Trebuie să-mi fac ordine în conștiință!... Se stinse, instantaneu, înainte de a mai fi dus la spital, de o ambulanță a Crucii Roșii, al cărui motor huruia la intrarea înzăpezită a Cimitirului israelit. Se stinse, instantaneu, după cele trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Arcașul apăru de îndată. Purta pe creștet un fel de vârtelniță, fabricată din pene multicolore, iar ca învelitoare, un veșmânt de vânător ancestral, sub care se ghiceau linii vânoase, precum și dunga rezolută a unui pumnal de oricalc. Regressus in infinitum! murmură Profesorul. Iată-mă dinaintea unui aborigen din alte timpuri... Pe măsură ce se apropia de el, Profesorul observă că Vânătorul înainta fără a fi precedat de cercurile nevăzute ale înfricoșării celor din cale. Fața-i, cu toate că era boită în diverse și războinice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]