4,723 matches
-
uciderii. Cu toată lipsa invenției epice, programul personagiului e bun și el trăiește prin câteva mișcări sumare. În biserică, atunci când vrăjmașii, prin Badea Cluciarul, scuipă asupra cadavrului lui Mircea Ciobanul, Chiajna se dezvăluie ambițioasă și bărbătoasă. Într-un alt tablou mut, Chiajna, "rece, posomorâtă ca întotdeauna", își lasă mâna sărutată de domnițe, fetele ei. Ultima apariție a eroinei, scurtă, violentă, verifică posibilitățile firii ei aprige: " - Unde-s puii de năpîrcă?... strigă el ăDumbravă Vorniculîcu glas răgușit, intrând în cort cu mâna
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gura: Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbareț, iară limba lor e mută. Lui Eminescu îi repugnă prefăcătoria. Adevărata femeie e ingenuă. Ea vine singură la pădure, locul foirilor și împerecherilor: Hai în codru cu verdeață, Acolo-n ochiu de pădure Unde-izvoare plâng în vale, Lângă trestia cea lină Stânca stă să se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Goticul, muzicalul lipsesc din această operă, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității, idilicul lui Sadoveanu fiind în înțelesul cel mai larg asiatic (dar nu slav), revărsat într-o neturburată placiditate, într-o cantitate mută. EMIL GÎRLEANU Ecou sintetic din N. Gane, M. Sadoveanu, Brătescu-Voinești și I. Bassarabescu, proza lui Emil Gîrleanu (1878-1914) urmărește reducția vieții sufletești în "viața boierilor moldoveni". "Boierii" sunt niște bătrâni, fie încă bogați, fie mai ales scăpătați, oricum depășiți de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Cântecul omului, în care ia pe rând, enciclopedic, fără criteriu teleologic, civilizațiile: Iudeea, Helada, Roma, Evul mediu, Renașterea, într-o versificație variată și chinuită. Afară de rari cazuri, toată această producție e abstractă, didactică, iremediabil aridă. Romanul (Conservator & C-ia, Vioara mută, Fântâna cu chipuri) nu e genul propriu scriitorului, care îl concepe într-un spirit cu totul liric, de o falsă aparență analitică. EUGENIU ȘTEFĂNESCU-EST, AL. T. STAMATIAD, EMIL ISAC Poeziile lui Eugeniu Ștefănescu-Est, simboliste tematic, dar fără nevroză, sunt o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un fel de Maxim Gorki al nostru. Spiritul său de observație se coboară sub conturul general al lucrurilor, pentru a mări disproporționat amănuntul. Mișcarea sufletească e dedusă din însîngerarea "vinișoarelor" ochilor, din scurta furtună a perilor de pe obraz, din deplasarea mută a mușchilor faciali. În acest fel realismul se adâncește, sub proporția normală a verosimilului, până la fantastic și suprarealist. Saraha este expunerea unei lupte între două forțe: prudența cărturăresei Saraha și răutatea multiformă a vecinilor. Chiriașa unguroaică din curte și-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
am văzut prima piesă de teatru pusă în scenă de el și cu actori dintre învățătorii din satele vecine. Adunase toți învățătorii tineri și cu ei a reprezentat Năpasta lui Caragiale. La el am văzut primul film de cinematograf, bineînțeles, mut. „Operatorul” învârtea la manivelă banda de celuloid, imaginile se mișcau și tot el explica înțelesul imaginilor derulate. La unchiul Dumitru am văzut primul aparat de radio și am ascultat prima emisiune radio. Unchiul a încercat să se lase și de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
peste piept și peste mâini. Rana cea mai periculoasă a fost frica, sperietura, în urma căreia băiatul n-a mai putut să vorbească. Când încerca să spună ceva nu reușea decât „gî, gî”. Mămica s-a speriat că băiatul va rămâne mut, că nu va mai putea să vorbească niciodată. Au trecut mai bine de doi ani până când băiatul a prins a vorbi, destul de stâlcit, dar din ce în ce mai bine. În satul oficial Ștefan cel Mare, neoficial „La trei vânrturi”, școala se desființase și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
etapă de dezvoltare, în care a învățat să depășească problemele de reprezentare pe care le au toți copiii. Numai că a realizat acest lucru mai rapid decât ceilalți copii. [35] Ne putem întreba ce se întâmplă în cei zece ani muți, de așa-zisă necreativitate. Anii de tăcere dinaintea primelor creații semnificative sunt ani de asimilări și multă exersare, în care viitorul creator își însușește cunoștințe și tehnici specifice domeniului, precum și stiluri de muncă. El ia contact cu mari creatori ai
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Drept probă luai condeiul și improvizai pe loc următoarea frivolitate rimată: eu și ea (Din Gablitz) Ca o liră fără sunet, Ca un fulger fără tunet, Ca un râu fără murmur, Ca o pasere tăcută, Ca o casă ce stă mută Și pustie împrejur; Astfel sunt și eu, vai mie! Formă fără melodie, Pur spectacol făr’ idei! De când dânsa nu-i sub soare Și puterea-mi cântătoare A perit cu moartea ei! M.I. Ellias Observați bine că, de la cea dintâi și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
am observat că ar vrea să-mi încredințeze vreo taină, vreo dorință deosebită, să-mi dea instrucțiuni testamentare. Nimic de natura mesajului de definitivă despărțire în puținele lui cuvinte: mîhnit, pur și simplu, a întors spatele vieții, și a trecut mut dincolo. Moartea lui a fost ca o retragere în tăcere. Deși, probabil, a simțit-o aproape, inexorabilă, n-a pomenit nici un cuvînt despre ea. Iar eu, respectîndu-i discreția, nu l am iscodit ce gîndește. Eram atît de derutat, încît nici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
flori. Aceasta dormea înfășurată în niște cîrpe, pe pat. Aurica mi-a spus că a fost de curînd la Valea Glodului - dar nu și de ce -, „la un popă care știe tăti celi”, faimos prin vindecările sale miraculoase: ultima, un copil mut, cu părinți medici. N-am insistat să aflu mai multe, din jenă. Mătușa mi-l creditează și ea, indirect, povestind cum a scăpat de gîlci. La 14 ani a descoperit ceva sub pielea gîtului: „mai întîi ca niște boabe de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
putea fi descrise decît cu piciorul” (Nicoară al Lumei [N.D. Cocea], „C. Disescu”, în „Facla”, nr. 25, 18 iunie 1911, p. 425). *Sînt sigur că toți „amicii” știu acum „noua formulă redacțională”. Dar nici unul n-a reacționat încă; telefonul stă mut; nici o protestare, formală barem. Se verifică versul exilatului la Tomis: Donec eris felix, multos numerabis amicos. Am discutat cu Nicu. Cum m-a consolat? „E bine că poți să-ți exerciți continuitatea în muncă. Puteau să-ți pună cine știe ce pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o opera aperta. Și-a apăsat pumnișorii în buzunarele pantalonilor, și-a aplecat umerii în față și a zîmbit ștrengărește, adăugînd: - „Chiar așa!” Surprins de conotația sexuală pe care a dat-o celebrei formule a lui Umberto Eco, am rămas mut. Sp. s-a prefăcut că se concentrează asupra altui articol din ziar. A urmat o tăcere stupidă, îndeajuns de jenantă. Din nou în vervă, marți a dat drumul la următoarea cogitație pe tema cuplului: „Eu nu cîrpesc niciodată - nici ciorapi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intrând pe poartă pe bătrânul Oedip sprijinit, ocrotit de o Antigonă, cu o pietate filială nemărginită. Cum cred mai mult În semne decât În fapte, această erupere a mitului În viața de toate zilele m-a impresionat prin elocvența ei mută mărită prin faptul că nu o cunoscusem pe Lucreția Andriu nici o dată, nici măcar din vedere. E curios, Într un târg unde toată lumea se cunoaște. Casele noastre erau doar la o distanță de câteva minute. Aflasem Însă că Lucreția Andriu fusese
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Fălticeni, 14 oct. 1978) Dragă domnule Eugen, Nu mă pot reține, să nu scriu unui prieten pentru care am o distinsă afecțiune, că acum câteva ore a(u) fost la mine Ion Irimescu și cu fratele său398. Pus să fie mut, Întâi la expoziție, totuși, dus de fratele său, căruia de 395 Intenția directorului Bibliotecii orășenești din Fălticeni era doar un vis. Nu cunoștea decât superficial spiritualitatea zonei; se punea problema găsirii corespondenților care să asigure materialele; aprobări la nivel de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a 75 ani a „Junimii” piteștene va avea loc la 23 aprilie 1972, unde, după cum scrie d. Bădescu voi vorbi și eu (deși nu cu rolul de „primă vioară”, cu care mă gratifică dsa, dar nici cu acela de figurant mut, cum l-am avut la Centenarul liceului „N. Gane”). În așteptarea unei plăcute revederi, transmit urările mele pentru cei dragi ai matale și matale Însuți cu prilejul apropiatelor sărbători. De asemenea ai mei și cumnatul Schweitzer când i-am trimis
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
trist al străzii. Mulți din ei sunt obezi de ședere, stau să iasă din haine. Și ei sunt suspectați de Securitate, căci în rândul lor sunt oameni cu pregătire care și-au făcut din militărie o carieră. Sunt o armată mută, supusă regulamentelor, cazărmii, dar știu să gândească și să deosebească albul de negru, deși sunt și ei îndoctrinați până peste măsură. Nu călătoresc în străinătate, că nu e voie, dar nu sunt încuiați. între Securitate și miliție au existat întotdeauna
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fost angrenați și ofițeri superiori din acest departament profund impopular chiar și unul din șefii gărzii personale a președintelui țării, col. Cercel. Securitatea nu mai crede nici ea în autoritatea partidului, deoarece măsurile dictate de acesta sunt contradictorii, vechea și muta dispută dintre o autoritate și cealaltă devenind acută. Securitatea nu se mai bucură de dreptul său de control de pe timpul lui Alexandru Drăghici, actualul ministru de Interne nefiind învestit cu funcții de prim ordin în partid, iar pe plan local
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
diagrame și tabele, vorbi primul Iftode. Urmă Ion Ceaușescu, emoționat ca un elev timid la primul examen. Încurcă tabelele, confundă tonele de produse cu milioanele de dolari ce prevedea că se vor obține din export. Secretarul general stătea în continuare mut, dar mai încruntat la auzul celor încurcate de frățiorul ministru. Își sprijini fruntea în palmă și rămase așa până la sfârșitul expunerii făcute de Ion Ceaușescu. începură întrebările către președinte. În acel moment apărură doi oameni ce țineau în mână un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cel din primăvară, al apreciatului regizor Doru Năstase, mort de infarct, în ajunul zilei de 1 Mai, când a aflat că, pentru a șasea oară ideologii partidului i-au respins spectacolul pus de el la punct, noile victime ale terorii mute comuniste reprezintă un record. Cine se poate mândri cu el? Cine va răspunde pentru ele? Și-acum, câteva din bombele acestui august trist și ridicol. Luna a început cu publicarea, dar nu în presa zilnică, a noii legi sanitare. Cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din interioritatea naturii Înseși. Mă uit la ceas, aștept. O dependență iritantă, poate, un subterfugiu. Ar trebui, poate, să depindem doar de noi Înșine. Să nu așteptăm nimic, să ne fim suficienți nouă Înșine. Sau să ne mulțumim cu mesajul mut al fiecărei dimineți, cerul, vrăbiile, copacul din curte... În fața ferestrei veghează un copac solid, ramificat În crengi multe și bogate. Înțeleg lecția pe care mi-o propune. Și totuși mă uit la ceas, aștept sosirea poștașului. Aș putea fi Întrebat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai incerte. Fisura adâncă și ireversibilă pe care Auschwitz a marcat-o, totuși, În conștiința despre sine a omului a lăsat arta, literatura, „În suspensie”, spune Kertész. Supraviețuitorul devenit artist creează În subterana deznădejdii. Premisa răului domină cerul ilizibil și mut pe care Îl Întrevede din peștera solitudinii sale. El este, inevitabil, mai conștient decât oricare dintre contemporanii săi că lumea trăiește sub amenințarea de a se prăbuși În hăul dezastrului. George Koves vedea lagărul ca o realitate a „predeterminării”, Înăuntrul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
carte este bună sau rea. Îl preocupă spulberarea memoriei, oamenii fără trecut și viitor. Gândește, din nou, dar fără Îngrijorarea de altădată, spre acei Obdachlosen, Între care se poate imagina pe sine Însuși. Masa lor informă Îngână În stradă corul mut al Istoriei. Umbre fără corp și corpuri fără umbre, Între care sângerează tatuații destinului. (Observator cultural, 17 februarie 2004; suplimentul literar al ziarului Die Welt, 17 aprilie 2004) Claudio von Triestetc "Claudio von Trieste" În semestrul de toamnă 2002, scriitorul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
La Ierusalim, ca acum doi ani și acum patru ani. Ca acum doi ani, acum patru ani, soarele deșertului mă taie, din nou, În două, În patru, În patruzeci și patru, aici, pe dealul vechi, Între pietrele albe, toride, pietre mute, ca soarele acestei zile perfecte. Neînduplecatul soare iudaic al vechimii incendiază iarăși, ca acum doi ani, acum patru ani, cimitirul Ghivat Shaul. La Târgul de carte am venit. În cetatea care a născut Cartea Eternă. În fața pietrei care a fost
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de acvariu ai spitalului. Durerea sa pătimașă, disperată, ultima. S-a despărțit de zilele și nopțile amneziei senile, și a devenit piatră. La Târgul de carte am revenit acum doi ani și am revenit acum, În această zi toridă și mută pe dealul vechi În tăcerea eternității. S-au ieftinit călătoriile spre Țara Sfântă credincioșilor. Rari sunt călătorii și pelerinii, rari sunt și oaspeții la Târgul de carte din cetatea Cărții Eterne. Se obține ieftin eternitatea În aceste zile. La fiecare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]