36,388 matches
-
crescendo emoțional, care a îngemănat original imagini muzicale de o rară frumusețe, cu momente de patos și de impetuozitate fără egal. Pe parcursul celor patru mișcări ale Sonatinei de Dvorak (Allegro risoluto, Larghetto, Scherzo. Molto vivace, Finale. Allegro), artiștii creează imagini muzicale pline de sensibilitate și culoare: de la profunzime, ori poezie interiorizată și candoare, la dinamism și frenezie. Valentin Gheorghiu și Gabriel Croitoru oferă ascultătorilor o versiune de excepție a Sonatei “în caracter popular românesc” de Enescu; discursul muzical de mare
Lansare discografică by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83250_a_84575]
-
creează imagini muzicale pline de sensibilitate și culoare: de la profunzime, ori poezie interiorizată și candoare, la dinamism și frenezie. Valentin Gheorghiu și Gabriel Croitoru oferă ascultătorilor o versiune de excepție a Sonatei “în caracter popular românesc” de Enescu; discursul muzical de mare noblețe și expresivitate, evocă o originală împletire de imaginar poetic și meditație profundă. Pe parcursul celor trei mișcări ale sonatei (Moderato malinconico, Andante sostenuto e misterioso, Allegro con brio, ma non troppo mosso), se derulează tablouri muzicale cuceritoare, elaborate
Lansare discografică by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83250_a_84575]
-
Enescu; discursul muzical de mare noblețe și expresivitate, evocă o originală împletire de imaginar poetic și meditație profundă. Pe parcursul celor trei mișcări ale sonatei (Moderato malinconico, Andante sostenuto e misterioso, Allegro con brio, ma non troppo mosso), se derulează tablouri muzicale cuceritoare, elaborate adeseori în stilul parlando rubato; cei doi maeștri au evocat cu multă sensibilitate și fantezie universul muzical enescian, care dezvăluie apartenența autorului la matricea spirituală românească. Versiunea interpretativă se remarcă prin excepționala valoare expresivă și semantică. Frumusețea muzicii
Lansare discografică by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83250_a_84575]
-
celor trei mișcări ale sonatei (Moderato malinconico, Andante sostenuto e misterioso, Allegro con brio, ma non troppo mosso), se derulează tablouri muzicale cuceritoare, elaborate adeseori în stilul parlando rubato; cei doi maeștri au evocat cu multă sensibilitate și fantezie universul muzical enescian, care dezvăluie apartenența autorului la matricea spirituală românească. Versiunea interpretativă se remarcă prin excepționala valoare expresivă și semantică. Frumusețea muzicii și sentimentul sublimului se degajă în cântul minunaților interpreți din exteriorizarea unor puternice trăiri și a unor stări sufletești
Lansare discografică by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83250_a_84575]
-
operei pe care o conduce. A impus un ritm alert, folosind o serie de inovații care nu au afectat structura lucrării. El participă intens afectiv la ceea ce se întâmplă pe scenă, cântă alături de interpreți, acompaniind și recitativele. Introducerea unor aluzii muzicale la clavecin ni s-a părut o năstrușnică intruziune muzicală ce a putut da savoare și umor întregului spectacol. Întreaga reprezentație s-a aflat sub semnul tinereții, al prospețimii, stârnind buna dispoziție a publicului care a plecat cu convingerea că
B?rbierul din Sevilla by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/83261_a_84586]
-
folosind o serie de inovații care nu au afectat structura lucrării. El participă intens afectiv la ceea ce se întâmplă pe scenă, cântă alături de interpreți, acompaniind și recitativele. Introducerea unor aluzii muzicale la clavecin ni s-a părut o năstrușnică intruziune muzicală ce a putut da savoare și umor întregului spectacol. Întreaga reprezentație s-a aflat sub semnul tinereții, al prospețimii, stârnind buna dispoziție a publicului care a plecat cu convingerea că orice spectacol, oricât de vechi ar fi ca montare, poate
B?rbierul din Sevilla by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/83261_a_84586]
-
60 de ani de la inaugurarea clădirii Operei Al. I. BĂDULESCU Joi, 9 ianuarie 2014, viața muzicală din Capitala țării a fost marcată de un eveniment de rezonanță națională: Aniversarea a 60 de ani de la inaugurarea actualei clădiri a Operei Naționale București - instituție reprezentativă a culturii naționale, care, de aproape 130 de ani de la primul spectacol ce
60 de ani de la inaugurarea cl?dirii Operei by Al. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83228_a_84553]
-
de marile voci ale artei lirice românești, de dirijorii și colectivele artistice ale instituției - formate la Școala națională de canto în ultimul veac și jumătate. Iată numai câteva nume sonore ce atestă - și în acest domeniu - incontestabile progrese ale culturii muzicale românești în context internațional - la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX: sopranele Hariclea Darclee, Elena Teodorini, Eufrosina, fosta Vlasto Popescu, Florica Cristoforeanu, tenorii: Grigore Gabrielescu și Ion Băjenaru. baritonii: D. Popovici - Bayreuth, Aurel Costescu - Duca etc. Apoi, această nobilă
60 de ani de la inaugurarea cl?dirii Operei by Al. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83228_a_84553]
-
ș.a. La pian: Mădălina Florescu, Liana Mareș, Ioana Maxim și Mihaela Vâlcea. Programul s-a încheiat cu recitalul cvintetului de coarde al Operei din București, care a interpretat Preludiul la Actul al III-lea la Opera Traviata de Verdi (aranjament muzical de Mladen Spasinovici) și cvintetul de coarde și harpă ce a pus atenției publicului un superb purpuriu din baletul Coppelia de Leo Delibes. Publicul a ovaționat îndelung fiecare număr din program cu speranța că prima scena lirică a țării își
60 de ani de la inaugurarea cl?dirii Operei by Al. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83228_a_84553]
-
cu Filarmonica bucureșteană), se bucură de aplauzele publicului de pretutindeni și de aprecierile presei. Distinsa pianistă Liliana Iacobescu este un muzician consacrat în calitate de interpret, de pedagog - cu o carieră de excepție din cadrul învățământului universitar - și de cronicar avizat al evenimentelor muzicale. Printre reușitele meritorii ale duo-ului, menționăm înregistrarea integralei Sonatelor pentru pian și vioară de Johannes Brahms, la casa de discuri Electrecord, în anul 2012. În deschiderea recitalului, Valentin Șerban și Liliana Iacobescu au prezentat Sonata nr. 4, în Re
La Sala Mic? a Ateneului by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83283_a_84608]
-
Johannes Brahms, la casa de discuri Electrecord, în anul 2012. În deschiderea recitalului, Valentin Șerban și Liliana Iacobescu au prezentat Sonata nr. 4, în Re major de Händel. Pe parcursul celor patru mișcări, artiștii au realizat un dialog firesc, cu imagini muzicale variate, menite să evidențieze bogăția inspirației compozitorului și originalitatea stilului său contrapunctic; au pătruns în substanța lucrării până la esență și s-au integrat armonios în fluxul ei ce sugerează o devenire perpetuă. A urmat Andante și Allegro din Sonata în
La Sala Mic? a Ateneului by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83283_a_84608]
-
prezentate cele 5 Melodii op.35 bis de Serghei Prokofiev. Lucrarea de anvergură instrumentală este dedicată muzicienilor experimentați, care stăpânesc toate “secretele” artei interpretative. Am admirat maturitatea și profesionalismul de care au dat dovadă cei doi interpreți în conturarea tablourilor muzicale contrastante, în care am perceput metamorfozele subtile de la lirism, la reflexivitate și dramatism. Cele 3 Preludii de Gershwin-Heifetz au oferit artiștilor prilejul de a evidenția alte fațete originale ale creației secolului al XX-lea. Prestația plină de aplomb și fantezie
La Sala Mic? a Ateneului by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83283_a_84608]
-
încheierea recitalului, a fost prezentată o splendidă pagină a repertoriului romantic: Studiul în formă de vals de Saint-Saëns-Ysaye. Pentru violonistul Valentin Șerban a fost încă un prilej de a dezvălui calitățile sale de excepție; el a conferit motivelor și frazelor muzicale relief, culoare și un elan sentimental fără egal. Interpretarea sa plină de sensibilitate și pasiune a emoționat profund spectatorii. În același timp am remarcat aportul pianistei, care l-a urmărit cu atenție și l-a pus în valoare pe solist
La Sala Mic? a Ateneului by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83283_a_84608]
-
poate să se supună rigorilor stilistice și estetice, valorificându-și plenar propria personalitate”, Valentin Șerban și Liliana Iacobescu au răspuns afirmativ. Prestația lor artistică a constituit o îngemănare de bun gust, de măiestrie și creativitate, de noblețe sufletească și gândire muzicală elevată
La Sala Mic? a Ateneului by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83283_a_84608]
-
și în raport cu timpul? Din chiar acestă ultimă întrebare întrezărim posibilitatea a trei raporturi ale gândirii componistic-muzicale: 1). în raport exclusiv cu spațiul; 2). în raport inclusiv cu spațiu-timpul; 3). în raport exclusiv cu timpul. ① Asociem de obicei ideii de structură muzicală dispunerea rațională a unei intenții componistice, în abstract de timp, ca și cum s-ar afla exclusiv în spațiu. Desigur, un spațiu virtual, pur mental (ca loc de raționare), palpabil însă ca aspect, printr-un plan grafic. Astfel, lucrând pe hârtie, se
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
dovedit prin imensitatea numărului de opusuri realizate de-a lungul ultimelor secole. Operând pe o interfață spațială, compozitorul își poate șlefui elementele sonore ca obiecte în sine, asensuate. Funcția lor este de delimitare (localizare punctuală) în spațialitatea conceptual-ideatică a mișcării muzicale. ② Cel de-al doilea raport al gândirii componistic-muzicale, incluzând în pereche spațiu-timpul, implică un mod de aspectare propriu construcției teatrale (dramaturgiei), prin/ca: Decor (spațiu/cadru scenografic dimensionat figurativ prin volumele obiectelor propriu-zise și a intervalelor dintre acestea) și scenă
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
prin/ca: Decor (spațiu/cadru scenografic dimensionat figurativ prin volumele obiectelor propriu-zise și a intervalelor dintre acestea) și scenă (situație relațional-temporală generată prin prezența efectivă/manifestă a unor personaje); Costum (caracter static/spațial) și personaj (caracter dinamic/temporal). Realtiv gândirii muzicale, aceste repere-dimensiuni se prezintă ca: Armonie - metru muzical (corespondent perechii Decor - scenă/situație); Mod/tonalitate - melodie (corespondent perechii Costum/static - personaj/dinamic). La nivel supra-interpretativ distingem și o a treia pereche, reprezentând un fond de invarianță sau ambianță, în raport cu perechile
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
prin volumele obiectelor propriu-zise și a intervalelor dintre acestea) și scenă (situație relațional-temporală generată prin prezența efectivă/manifestă a unor personaje); Costum (caracter static/spațial) și personaj (caracter dinamic/temporal). Realtiv gândirii muzicale, aceste repere-dimensiuni se prezintă ca: Armonie - metru muzical (corespondent perechii Decor - scenă/situație); Mod/tonalitate - melodie (corespondent perechii Costum/static - personaj/dinamic). La nivel supra-interpretativ distingem și o a treia pereche, reprezentând un fond de invarianță sau ambianță, în raport cu perechile deja menționate: Tablou (desenul din fundal - ca profunzime
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
pereche, reprezentând un fond de invarianță sau ambianță, în raport cu perechile deja menționate: Tablou (desenul din fundal - ca profunzime sau extensie/plajă de adâncime spațială) - culoare/lumină (ca aspect/imagine de suprafață sau intensie pe durata/continuitatea unei stări temporale). Corespondentul muzical al acestei perechi de supra-întindere este conceptibil pe trei subnivel-straturi, ordonate de la stabil către relativ-stabil, conform coordonatelor sonore de Timbru, Intensitate și Tempo, în pereche cu aspectele de densitate timbrală, variație dinamică (creștere/descreștere) și agogică (variație de tempo - grăbire
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
ordonate de la stabil către relativ-stabil, conform coordonatelor sonore de Timbru, Intensitate și Tempo, în pereche cu aspectele de densitate timbrală, variație dinamică (creștere/descreștere) și agogică (variație de tempo - grăbire/rărire). În referința domeniului de conexiune (dramaturgia scenică), considerăm gândirea muzicală în raport inclusiv cu perechea spațiu-timp ca proprie tipului spectacular de concepție. Putem constata că, tipologic, perechea spectaculară are o constituție sintagmatică, în care termenul din stânga reprezintă datul prim, ca invariant, iar termenul din dreapta, datul secund, relativ primului, ca variant
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
cu perechea spațiu-timp ca proprie tipului spectacular de concepție. Putem constata că, tipologic, perechea spectaculară are o constituție sintagmatică, în care termenul din stânga reprezintă datul prim, ca invariant, iar termenul din dreapta, datul secund, relativ primului, ca variant (variabil). Sintagma gândirii muzicale spectaculare referă asupra mișcării, sub aspectele de static și mobil. De altfel, în particularitatea muzicii mișcarea este un dat aprioric, deja înaintea faptului de concepție compozițională. Dar, indiferent pe care nivel de reprezentare al perechii de raport spectacular ne-am
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
de reprezentare al perechii de raport spectacular ne-am situa, stabilitatea este referită prin termenul prim, căruia îi este relativ (asociat) termenul secund, de instabilitate. În pereche, cei doi termeni constituie o unitate de stare dinamică spațiu-timp sau de mișcare muzicală. Luată ca obiect, această unitate (sintagmatică) poate servi drept suport de reprezentare a funcțiilor de ordin sintactic-muzical, analog celor ale cuvintelor și propozițiilor în vorbirea cu sens. Spre o mai bună înțelegere, prezentăm în tabloul următor (fig.1) clasificarea tuturor
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
ale cuvintelor și propozițiilor în vorbirea cu sens. Spre o mai bună înțelegere, prezentăm în tabloul următor (fig.1) clasificarea tuturor perechilor de raport spectacular, pe care le-am enunțat privitor la gândirea dramaturgică și componistic-muzicală. Cum activitatea de compoziție muzicală intră tot în perspectiva interpretării artistice (aflându-se cronologic și metodologic la începutul acesteia - când lucrarea se concepe pe suportul partiturii, în cadrul raporturilor de tip spectacular ale compunerii muzicale -, am considerat nivel-straturile și din perspectiva interpretativității. Subliniem că, față de raporturile
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
enunțat privitor la gândirea dramaturgică și componistic-muzicală. Cum activitatea de compoziție muzicală intră tot în perspectiva interpretării artistice (aflându-se cronologic și metodologic la începutul acesteia - când lucrarea se concepe pe suportul partiturii, în cadrul raporturilor de tip spectacular ale compunerii muzicale -, am considerat nivel-straturile și din perspectiva interpretativității. Subliniem că, față de raporturile de tip logic ale gândirii componistice, care converg în obiectualizarea unor elemente singulare sau punctuale, cele de tip spectacular se focalizează pe unități-pereche, în care termenii asociați exprimă un
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
Deși termenul de armonie are și o conotație de ordin estetic - ca sunete în consonanță -, înțelesul lui este unul de ordin obiectiv, ca mod de instrumentare situând sunetele laolaltă. Sub aspectul de cadru, spațiul preexistă doar convențional, așa cum un instrument muzical preexistă faptului de a se cânta cu/la el. Prin punerea sunetelor în armonie, adică laolaltă (ignorând raportul estetic consonanță/disonanță), spațiul se efectivizează într-un mod anume, ca edificiu sonor tangibil/dimensionabil prin audiție. Mai departe, într-un raport
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]