5,749 matches
-
ce se lasă conduși de nerozia soțiilor; p. 131, r. 25 26 : „de făcut treabă nu mai cade coada nimănui” munca nu este un motiv de rușine sau de umilință pentru nici o persoană; 63 r. 31 32 : „nu-și pierdu nădejdea în Dumnezeu” un sprijin continuu și necondiționat în caz de nereușită pentru omul credincios a fost și va fi mereu divinitatea; p. 133, r. 22 24 : „moșneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogății. Iară baba a rămas opărită și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
acești oaspeți urâcioși” unitatea națională dă oamenilor forța de a lupta împotriva invaziilor de orice natură; r. 24 25 : „Așa e țara noastră...e bună și tolerantă!” elogierea caracteristicilor naționale, dovadă de patriotism și mândrie. ÎNTÂMPINARE LA CRITICA DOMNULUI I. NĂDEJDE ASUPRA PĂRȚEI ȘTIINȚIFICE DIN CARTEA DE CETIRE „ÎNVĂȚĂTORUL COPIILOR” p. 100, r. 11 12 : „toată furia ursului îndreptată asupra câtorva albine?”nepotrivirea dintre puterea atacatorului și a victimei, atitudine de ironie pe de o parte, iar pe de altă parte
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
în timpul iernii............................................... ................................86 Nu lucrezi, n-ai ce mânca ..................................................... .........................86 Ia! Clopoțelul sună................................................. ....................................86 Poezii populare............................................. ............................................87 Mielușica ..................................................... .........................................87 Bratu................................................ ...................................................87 Lina Cătălina ..................................................... .....................................88 Articole............................................. ...................................................88 Misiunea preotului la sate ..................................................... ........................88 Iezuitismul în România.............................................. ....................................89 Întâmpinare la critica domnului I. Nădejde asupra părței științifice din cartea de cetire „Învățătorul copiilor”............................................ ...................................................89 O întrebare d-lui A. Gorjan, autorul mai multor cărți de geografie ....................................90 Răspuns la criticele nedrepte și calomniile înverșunate îndreptate contra cărților noastre de școală de cătră domnul Ioan
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Bartholomeus I: „ființă-în-joc-în-afara-jocului” (Improvizație la Alma), ființă aflată-ntre două universuri, cea de aici, „deopotrivăși în lumea de dincolo”. Ce poate fi mai emoționant decât această dezlegare de mister? „Eu însumi sunt, poate, un necredincios plin de credință. Credința necredinței, nădejdea deznădejdii”. și care ar fi soluția? „Desacralizarea” sau mărturisirea, cu emoție: „Doamne,... ridică-mă, / și fă-mă fericit...” (Ruga) Omul și creatorul Ionesco nu poate ignora o realitate: „Divinul se ascunde în adâncul absolut al ființei noastre”, „adâncul absolut al
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
zâne bune. Din înalt. Dar și o viață zbuciumată. Pe toate dusu-le-a, încredințat fiind, de-o cruce a jertfelniciei. în fiecare clipă-a respirării, Ioan șoptea, evlavios: „sunt pregătit de jertfă în fiecare clipă” (Autoportret), sunt și „suntem nădejdea stinsă a marelui Pustiu...” (Via Dolorosa) Precum izvorul, și el s-a dăruit „cu nfrigurare” (Cântec), pentru verticalitate. Că s-a ales pustia din tot și din toate... Asta e! Presărăm pe dalbu-ți drum multe regrete! Sângerânde regrete, iubite Poet
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
rugăciuni. Și vezi deasupra lor, fibrișoarele subțiri, înflorite, veșnic zbuciumate, ale parasinului purpuriu care își revarsă în valuri antenele aproape galbene, piramide albe de nourică de cîmp și de apă, coama verde a secărelei, penajul destrămat al păiușului numit spicul-vîntului, nădejdile viorii cu care se încunună primele vise și care se desprind pe fundalul cenușiu al inului, cînd lumina strălucește în jurul firelor lui înflorite. Și, ceva mai sus, cîțiva trandafiri de Bengal, presărați printre dantelele răsfirate ale morcovului sălbatic, penele bumbăcăriței
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
rezervă luminarea (adică botezul - n. n.) prin Duhul Și harul prin Botez pentru o lungă amânare Și pentru un timp prea îndelungat, adică pentru bătrânețe. Căci multă pagubă vine de aci Și uneori pe neașteptate. Fiindcă chiar dacă își va împlini voia, nădejdea nu-i este sigură. Căci chiar dacă ajunge la împlinire scopul lui, el se sfințeȘte, dar nu are prin aceasta decât iertarea păcatelor Și redă Stăpânului talantul nerodit, fără să se fi ocupat cu lucrarea lui”<footnote Sf. Chiril al Alexandriei
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
interpretări istorice apărute între timp. Chiar și "dosariada", așa imperfectă și "fâsâită", vorba d-lui Stelian Tănase, a reușit să aducă unele informații la suprafață, care ne ajută să înțelegem mai bine evenimentele prin care am trecut. De altfel, nutresc nădejdea că impasul va fi depășit și chiar că "dosarida" va decurge ceva mai bine decât acum. În fond, un pas important a fost totuși făcut majoritatea dosarelor este acum la CNSAS, nu în arhivele serviciilor secrete succesoare ale Securității, iar
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în tinerii politicieni, dar URR a eșuat, iar când mă uit la tinerii parcă deja îmbătrâniți în rele că doar clasa noastră politică se autoreproduce în ce are ea mai rău îmi piere orice speranță de ameliorare și-mi pun nădejdea mai mult în presiunile europene decât în forța internă de regenerare. Iată: Cosmin Gușă, Victor Ponta, Bogdan Olteanu, Elena Udrea, cea care a transformat Norvegia în republică și a băgat-o în UE, fără să-i întrebe și pe norvegieni
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
craci! Cam așa văd lucrurile și nu-mi dau seama ce se poate face repede. Trebuie să se așeze lucrurile în general în România, să ne așezăm și noi, românii, să încercăm să ne cultivăm în clandestinitate, că altfel... slabă nădejdea! Dorin Popa: Și ce repede a pierit prestigiul presei din anii '90 când, ca să nu apară negativ în ziare, politicianul și omul de afaceri român ar fi făcut orice. Acum, aproape că le este indiferent dacă sunt criticați într-o
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că fiecare trăiește pe munca sau pensia sa, pe munca sa și nu a altora. Generația INUTILĂ este însă, o cruntă realitate a acestor decenii, în contrast cu tineretul fără orizont și cu ambiții puține. Cine și când va putea arunca scânteia nădejdii în ziua de mâine, în competiția pentru un viitor mai luminos decât azi ? Dacă după Război putem vorbi de cele 3 generații, de câte 20 de ani (valuri de copii învățați) este și datorită condițiilor social economice cu mari particularități
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
de exemplu, poetul îi dezvăluie 410 că imaginile imperiale "Caesar cum Caesare", pe care acesta i le trimisese de puțin timp, i se păreau cu fiecare zi care trecea, mai puțin dure la vedere, ba chiar încurajatoare, de unde Ovidiu trăgea nădejdea "unui exil mai comod". Mai mult, sulmonezul ne informează la un moment dat (era în perioada de timp de dinaintea morții împăratului, oare de aceea era el plin de speranță) că nădejdea sa (care poate, cum s-a spus, era mai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dure la vedere, ba chiar încurajatoare, de unde Ovidiu trăgea nădejdea "unui exil mai comod". Mai mult, sulmonezul ne informează la un moment dat (era în perioada de timp de dinaintea morții împăratului, oare de aceea era el plin de speranță) că nădejdea sa (care poate, cum s-a spus, era mai mult decât o simplă speranță: căci era bazată pe vești concrete primite din capitală) era pe punctul de a se transforma în realitate. Ne putem imagina cu câtă bucurie o aștepta
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
putut vedea în Iliescu făgăduiala unor schimbări fără dureri și a unei discrete, avantajoase continuități. Nu e totuși mai puțin surprinzător să constatăm că, pentru o mare parte dintre români, efigia noului regim democratic rămâne profilul acestui vechi activist de nădejde al Partidului Comunist. Autoritatea lui dovedește nu atât că românii ar fi naivi, cât că, fără a adera la ideologia comunistă, ei sfârșiseră prin a accepta regimul comunist ca legitim și întru câtva firesc. Asta explică și una dintre caracteristicile
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mai simțitor decât oricare altul") și ajunge să regrete că până în pragul bărbăției nu cunoscuse dragostea sau prietenia, fără să guste nici din "farmecul spovedirei", nici din "dulceața umilirii de sine și a cuvintelor de mângâiere, ce leagănă și aduc nădejdea". Dincolo de implicațiile psihanalitice ale comportamentului său "deviant", cu explicațiile subiacente (de-ar fi să reținem doar complexul oedipian și frustrarea ce intră în formula psihologiei resentimentului), personajul lovinescian (până aici, un "caz" tipic dintr-o serie bine ilustrată și în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
că noi, oamenii, nu avem nevoie de prieteni? Există oameni care au dușmani, dar cred că sunt mai rari aceea care n-au măcar un prieten adevărat, așa, pe viață, bun de pus la rană când îl doare, dar de nădejde și la bucurie, când fericirea trece din noi și trebuie să ajungă și la inima aceluia. Ce părere aveți? Peisaj rural Soarele scăpăta spre asfințit, dar arșița era încă mare. D.N.-ul șerpuia prin sat și se pierdea undeva, după
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de semne sunt. Și au numărat învățații stelele și au arătat că înțelesul semnului pe care-l poartă ele este știut doar de Dumnezeu. Nu ne este dat nouă să-l aflăm! Citește, domnia ta, cărțile sfinte și desprinde din ele nădejdea mântuirii, al cărei singur semn este Învierea lui Hristos. Acum când se uita la Stanca înșirând mărgăritare, îi părea rău că acest cuvânt nu-l auzise Dinu, dumnealui stolnicul, care umblă cu fel de fel de cărți despre zodii, sau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nori și atenți să nu-și înnoroiască prea tare cizmele grosolane, cântau după cum le venea rândul și cugetau, ca odinioară Ecleziastul: „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni”. Drumul urca la deal. De fapt Șerban Vodă ajunsese în vârf. Fusese atâția ani nădejdea celor de departe și de aproape care nu aveau dreptul să tragă clopotele nici la bucurie, nici la durere. Acum monahii îi duceau doar trupul. Și clopotele, toate clopotele Bucureștiului, băteau. Documentul — Nu, nu, categoric nu! Așa nu mai merge
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cea dintâi”, aceasta fiind o apoteoză a celui răstignit. Ultima evanghelie s-a citit, piatra Mormântului s-a pecetluit, diaconii l-au ridicat pe mitropolit să-l ducă în mijlocul naosului, lângă cruce, să binecuvânteze în numele Patimilor lui Iisus și întru nădejdea Învierii Lui. Unul câte unul, primul fiind vodă, veneau spre Theodosie să le înscrie pe frunte cu mir simbolul binecuvântării rostite. Îi miruia, le spunea câte un cuvânt și-i număra în sufletul lui, rugându-se pentru fiecare când le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fețele grave. În special tinerii. Fusese și el ca ei și, ca și ei înscriindu-se în șirul lung de luminițe, frământase an de an, cât ținea înconjurul bisericii, gânduri, gânduri. Fiecare din ei alege din noianul de dorințe și nădejdi pe cea pentru care, când o trece pe sub epitaf, să se roage, că așa se spune, aceea se împlinește. Ștefan ce rugă o să înalțe? Dar Bălașa? Ei, Doamne, cu fetele e mai ușor, toate-și doresc să se mărite cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe care ai trimis-o lui Petru al rușilor prin David Corbea a ajuns în mâinile lui Mavrocordat, marele dragoman, dar acesta n-a dat-o vizirului. — Scrie asta în răvaș? se miră doamna. — Scrie. Și mai scrie că toată nădejdea creștinilor din împărăția padișahului este la măria ta, și că turcii îl pregătesc imbrohor împărătesc pe Kuciuk Selin ca să-l trimită la București să te mazilească pe loc sau să te ducă la Odrii să te închidă. Sfinția sa mai spune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Stambul să bată toaca în biserica Galatei, pe care am târnosit-o acum trei ani. Să sune clopotele, să bată toaca și tot sufletul să se roage, că astăzi măria ta, ca să-și împlinească datoria față de stăpânirea pământească, părăsești tărâmul nădejdii - căci asta a fost țara măriei tale pentru sufletul obidit al creștinilor din răsărit. Așa cum ne îndeamnă Înalt Prea Sfințitul Patriarh al Ierusalimului Dosoftei, să ne rugăm astăzi cu toții, români și greci, români din Ardeal, sârbi, bulgari și arbănași, creștini
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
femeie din adunare, doamna Marica, nu mai avea lacrimi. La fel ca soția lui se împăcase cu soarta și vodă; își asumase greutatea mantiei de împărat duhovnicesc al creștinilor din răsărit, dar și măreția ei. Azi va trece hotarul „tărâmului nădejdii” și va intra în împărăția padișahului, dar nu așa oricum, ci cu alai mare, împărătesc. Selin aga încă de cum se luminase de ziuă află de pregătirile pentru liturghia Înălțării pe tăpșanul oaselor de la Șerpătești. Fără să-și dea seama că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru noi, dar mi-e teamă că după aceea nu ne vom putea ridica, așa că cer îngăduința de a sta alături de preaînțeleptul mare dragoman Alexandru, căruia încrederea marelui sultan i-a făurit renumele de exaporit, adică sfetnicul cel de mare nădejde. Turbanele albe se mișcară afirmativ. Alexandru Mavrocordat se deplasă puțin ca să-i facă loc domnului muntean la același pupitru înalt. Brâncoveanu mai privi încă o dată adunarea. Era o priveliște interesantă pentru orice mare pictor. Demnitarii musulmani cu turbane albe, frumos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mi-e plătită. Evreul făcu o pauză, își trase aer în piept, ridică ochii în tavan și începu să se căineze: — Oare să fi greșit marele rabin când mi-a spus: „Pleacă la Edirne că vine acolo Constantin, împăratul Bizanțului, nădejdea tuturor creștinilor din stăpânirea padișahului, e om bogat și o să faci negoț bun?” Să fi greșit marele rabin? „Du-te să-l vezi pe ultimul împărat al Bizanțului, Constantin”, așa mi-a spus. Voievodului îi tremura mâna cu care tocmai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]