4,685 matches
-
ar fi Doamna du Châtelet, n-ar fi mulțumită dacă n-ar fi și celebrată; a reușit și în privința aceasta, devenind prietena declarată a Domnului de Voltaire; el este cel care dă strălucire vieții ei și lui o să-i datoreze nemurirea. DUCESA D’AIGUILLON Doamna ducesă d’Aiguillon are gura suptă, nasul strâmb, privirea zănatică și cutezătoare, și cu toate acestea este frumoasă. Strălucirea tenului produce o impresie mai pu ternică decât neregularitatea trăsăturilor ei. Talia îi e grosolană, bustul, brațele
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
raționale și să ne lase pierduți în inima imposibilului. Timpul era preocuparea lui Dyer încă din copilărie: Ședeam lângă un bloc vechi de piatră și mă concentram asupra trecutului și viitorului. Se pare că încă din copilărie făcea exerciții de nemurire. Afirmă în mod repetat că bisericile (care sunt de fapt viața lui) nu vor muri. Și totuși, pentru a înfrânge moartea, trebuie să se lupte cu ea de foarte de timpuriu. Ciuma îi ucide părinții, cruțându-l. Își pierde credința
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fi un suflet umed, la fel și seva plantelor. Apa era considerată cauza mișcării, Aristotel spunând despre el că "Din cele ce știu, Thales pare să fi privit sufletul ca o forță motrice a universului". Concepția sa panteistă vorbea de nemurire a universului și a omului, ca fiind de natură divină, iar acțiunea inițială în facerea lumii a fost îndeplinită din ordinul unui atotputernic creator. 1.2. Heraclit din Efes (544-483 î.I.C.) 1. Dialectica cosmică și problema existenței sufletești la
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
prin vene a pneumei. Contactul cu realitatea se face prin organele de simț. Pentru prima dată aici este formulată relația psihic corp în strânsă legătură cu cea dintre creier inimă. La pitagoreici, mistica numerelor s-a împletit cu credința în nemurire și transmigrația sufletelor. Această teorie asupra relației suflet corp se bazează pe un model hidrodinamic, în care sufletul este menținut într-un fluid, sau gaz, ce circulă în cavitățile cardiace și cerebrale, ca pe urmă să se răspândească în întregul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pleacă de la premise similare, de la indivizibilitatea sufletului care nu poate fi sfărâmat în bucățele, de la eternitatea acestuia, în aceeași conștiință găsind și izvoarele rațiunii. În numele binelui comun al oamenilor și în numele spiritului iluminist de apartenență, el cere să credem în nemurirea sufletului, precizând că de aici nu va avea nimeni avantaje materiale. Rousseau a încercat să pătrundă în "interioarele" vieții sufletești a oamenilor unde a descoperit, într-un spirit fidel psihologiei creștine, că motorul spiritualității umane se află în Dumnezeu. Acesta
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
urîtă și vulgară, încît nu vorbiră decît foarte rar despre ea. Inocenți sau nu, oamenii doborîți de o moarte neprevăzută rămîn pătați în ochii comunității, suspendați ambiguu între două condiții. Ei nu și-au trăit moartea ca prag spre orizontul nemuririi, al învierii. Dacă moartea înseamnă ruperea raporturilor persoanei cu lumea de aici2, dacă pentru cel mort lumea nu se schimbă, ci se termină 3, cei care fuseseră surprinși de moarte nu avuseseră putința să consume ruptura, să termine (cu) lumea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
înalți Cerul înalt și frumos Veșnic îl cheamă de-atunci și îl tulbură Dorul de ceea ce-i nou și desăvârșit.” (Cântec de început) Perenitatea luminozității muntoase, în comparație cu universul perisabil al fenomenelor și generațiilor, aduce cu sine ideea de veșnicie, de nemurire, sub influența acestui peisaj simțurile căpătând o robustețe deosebită: „Eu m-am desprins din munții vineți/ Cascade vuitoare port în mine” exclamă poetul în Rapsodia pădurii. Lumea adâncurilor este tărâmul unde se adună neliniștile ca-ntr-un sabat. Revenirea la
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
face acel ceva ("trebuie" implică "pot"). 7. De aceea, este necesar din punct de vedere moral (adică practic) să se postuleze: a. o dumnezeire, care să facă posibilă această unitate (adică puterea de a le aduce la un loc); b. nemurirea, pentru ca această unitate să poată fi realizată (adică timpul dincolo de această viață pentru a o face)48. Bineînțeles că trebuie făcute câteva observații în legătură cu argumentul moral al lui Kant. În primul rând, trebuie subliniat că nu a fost intenția acestuia
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
o inovație sau imitație. Primordial este factorul novator, personal. El reprezintă oarecum cauza fundamentală În desfășurarea procesului social spre progres. Forțele inventive se nasc totdeauna dintr-un om, dintr un focar. Un om pasionat, ros de dorința de cucerire, de nemurire, de regenerare umană Întâlnește o idee, care-i deschide aspirațiilor sale o izbândă nebănuită. Factorul novator reprezintă oarecum propagarea În Înălțime a vieții sociale. Factorul social prin excelență este Însă imitația (inovația) căci o invenție nu are nici o valoare din
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
o inovație sau imitație. Primordial este factorul novator, personal. El reprezintă oarecum cauza fundamentală În desfășurarea procesului social spre progres. Forțele inventive se nasc totdeauna dintr-un om, dintr un focar. Un om pasionat, ros de dorința de cucerire, de nemurire, de regenerare umană Întâlnește o idee, care-i deschide aspirațiilor sale o izbândă nebănuită. Factorul novator reprezintă oarecum propagarea În Înălțime a vieții sociale. Factorul social prin excelență este Însă imitația (inovația) căci o invenție nu are nici o valoare din
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
veșnicie. Cu elemente smulse din lumea vremelniciei noastre, din lumea imperfecțiunilor noastre, arta combină după legi proprii imaginea unei alte lumi. de armonie perfectă și nemuritoare. Ea nu e perfecțiunea însăși, ci numai o imagine a perfecțiunii; ca nu e nemurirea însăși, ci numai o imagine a nemuririi. Am putea spune, poate cu mai multă dreptate că, precum arta e natură transfigurată, ea e imperfecțiune transfigurată, e moarte transfigurată. O replică ideală a realității terestre. Ea e deopotrivă reală și nereală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
noastre, din lumea imperfecțiunilor noastre, arta combină după legi proprii imaginea unei alte lumi. de armonie perfectă și nemuritoare. Ea nu e perfecțiunea însăși, ci numai o imagine a perfecțiunii; ca nu e nemurirea însăși, ci numai o imagine a nemuririi. Am putea spune, poate cu mai multă dreptate că, precum arta e natură transfigurată, ea e imperfecțiune transfigurată, e moarte transfigurată. O replică ideală a realității terestre. Ea e deopotrivă reală și nereală. Realitatea artei stă în frumusețea ei incontestabilă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
terestre. Ea e deopotrivă reală și nereală. Realitatea artei stă în frumusețea ei incontestabilă, care ne trage cu sine în regiuni superioare. Nerealitatea artei stă în faptul că nemaifiind loc sau timp, ea nu izbutește totuși să fie veșnicie și nemurire. Arta nu ne convinge că suntem nemuritori, dar ne sugerează nemurirea; arta nu ne determină să fim fericiți, dar ne sugerează fericirea. Ea e imaginea sensibilă a posibilităților de dincolo de lume. Toată măreția și toată neputința ei stau în sugestia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumusețea ei incontestabilă, care ne trage cu sine în regiuni superioare. Nerealitatea artei stă în faptul că nemaifiind loc sau timp, ea nu izbutește totuși să fie veșnicie și nemurire. Arta nu ne convinge că suntem nemuritori, dar ne sugerează nemurirea; arta nu ne determină să fim fericiți, dar ne sugerează fericirea. Ea e imaginea sensibilă a posibilităților de dincolo de lume. Toată măreția și toată neputința ei stau în sugestia acestei posibilități ideale. Din această pricină, arta nu poate înlocui religia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de dincolo de lume. Toată măreția și toată neputința ei stau în sugestia acestei posibilități ideale. Din această pricină, arta nu poate înlocui religia, cum au crezut unii că ar putea-o face. Credința religioasă e certitudinea ordinii veșnice și a nemuririi personale. Arta e numai sugestia posibilităților. De aceea, marile avânturi, prin care ea ne smulge pentru moment din viața comună, nu se pot susține în zenit decât înfășurate ca iedera pe certitudinile credinței religioase. Una din numeroasele definiții estetice ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
oameni se mistuie viața de cele mai multe ori tragică a geniului. Marele poet american Edgar A. Poe exprimă partea întâi a misiunii acesteia în felul următor: „Suntem mistuiți de o sete ce nu se poate stinge... Această sete face parte din nemurirea omului. Ea este totodată o consecință și un semn al existenței lui fără sfârșit. Ea e dorul fluturelui de noapte după stea. Ea nu e numai prețuirea Frumuseților ce ne cad sub ochi, ci o strădanie pasionată de-a atinge
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mângâiere și ca un suspin totodată: non omnis moriar, nu voi muri întreg, fiindcă voi trăi peste veacuri în opera mea. Capodoperele nu sunt eterne decât la figurat. Ele trăiesc cât materia în care au fost modelate. Dar setea de nemurire, pe care geniul o pune în ele, e un miracol natural al spiritului omenesc și el nu poate veni din inconștient, ci din cel mai luminat și mai înalt simț al nefericitei noastre vieți terestre. În fața morții, geniul se amăgește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o pune în ele, e un miracol natural al spiritului omenesc și el nu poate veni din inconștient, ci din cel mai luminat și mai înalt simț al nefericitei noastre vieți terestre. În fața morții, geniul se amăgește adesea cu iluzia nemuririi, întrupată în opera de artă. în fața morții care e rodul fatal al păcatului, sfântul se ridică pe sine ca o capodoperă morală. Dar nu e adevărat ce spune Berdiaev că sfințenia n-ar fi altceva decât expresia unui egoism transcendent
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
foc a harului purificator și îndumnezeitor. Cea mai mare descoperire pe care ne-o aduce creștinismul, zice Ioan Damaschin, e cunoașterea de noi înșine. Și ce este oare renașterea în Duh decât recunoașterea de noi înșine în Dumnezeu, în transcendența nemuririi? De la Dumnezeu venim și la Dumnezeu ne întoarcem, acesta e destinul omului, revelat prin Iisus Hristos. Iisus Hristos e modelul după care și puterea prin care lumea se creează din nou, se desăvârșește, reașezată pe linia destinului ei transcendent. Expresia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în locul lui Grigore Teologul. A declara mai departe sfințenia osificată, iar creativismul singurul lucru viu, ar însemna să credem că Duhul Sfant și-a schimbat planul de reînnoire a lumii, mutându-și lucrarea desăvârșiloare din sfinți în genii, adică din nemurirea reală în imaginea artistică a nemuririi. în afară de confuziile semnalate, Berdiaev face o eroare de ordin dogmatic când afirmă: „Potența genialității e conținută ca și potența sfințeniei în fiecare chip al lui Dumnezeu”(Nikolai Berdiaev: Op. cit., p. 183 ). În consecință, „experiența
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai departe sfințenia osificată, iar creativismul singurul lucru viu, ar însemna să credem că Duhul Sfant și-a schimbat planul de reînnoire a lumii, mutându-și lucrarea desăvârșiloare din sfinți în genii, adică din nemurirea reală în imaginea artistică a nemuririi. în afară de confuziile semnalate, Berdiaev face o eroare de ordin dogmatic când afirmă: „Potența genialității e conținută ca și potența sfințeniei în fiecare chip al lui Dumnezeu”(Nikolai Berdiaev: Op. cit., p. 183 ). În consecință, „experiența creatoare a genialității trebuie recunoscută, din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui, nu natura, ci pe însuși Dumnezeu creatorul. De aceea geniul e numit „creator în gradul al doilea”. Creația lui însă nu e o realitate, ci o ficțiune fermecătoare, o idealizare a lumii desfigurate de urâtul păcatului, un simbol al nemuririi născut din groaza morții, care devastează viața. În tot ce e mare, în tot ce strălucește ca adevăr, ca bine și ca frumos din creațiile naturale ale geniului omenesc, trebuie să citim îndemnurile tainice, înspăimântătoare, ale Logosului, care e însăși
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
păcat și ridicată la valoarea supremei realități, care e viața veșnică. Frumusețea, pe care o visează geniul, se realizează în sfânt. Nu ascetul singur o realizează ci energia harului dumnezeiesc, singura care poate zidi din nou frumusețea din sluțenic și nemurirea din moarte. Arta e simulacrul eternității. Sfințenia e realism transcendent, care începe în vremelnicie și se continuă, desâvârșinduse, în eternitate. Că genialitatea nu e totuna cu sfințenia se vede din faptul că un ascet n-are nevoie să fie geniu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în vederea mântuirii lumii. Cu alte cuvinte, meșterii ei înșiși se stilizează prin asceză și contemplație, pentru ca, la rândul lor, să poată stiliza artistic figurile dăltuite de asceză și viziunile luminii veșnice. Asceza e modelarea spirituală a făpturii, mistica e perspectiva nemuririi ce se deschide acestei făpturi mântuite. În unitatea lui suverană, stilul bizantin sensibilizează acest îndoit caracter al vieții creștine. Domeniul lui nu e natura, ci făptura triumfătoare, care trăiește dincolo de moarte. El e prin excelență stilul transfigurării și al nemuririi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nemuririi ce se deschide acestei făpturi mântuite. În unitatea lui suverană, stilul bizantin sensibilizează acest îndoit caracter al vieții creștine. Domeniul lui nu e natura, ci făptura triumfătoare, care trăiește dincolo de moarte. El e prin excelență stilul transfigurării și al nemuririi. Ideea aceasta transpare din întreaga dispoziție a artelor în lăcașul Bisericii, care, în totalitatea ei, nu e altceva decât imaginea hieratică a cosmosului restabilit în sfințenie prin Iisus Hristos. Și tot astfel transpare din acele icoane de ansamblu cosmic cum
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]