5,003 matches
-
copiii. Ușa s-a Închis, iar la ferestre era sârmă ghimpată - erau două gemulețe mici de care nimeni nu avea voie să se apropie. Mi-amintesc că am auzit vreo trei Împușcături: cineva, a ieșit la geam și a fost nimerit exact În frunte. Probabil că se vâna treaba asta. Când am ajuns la Cumar au aruncat niște găleți cu apă, adică apa din găleți. S-a deschis ușa vagonului. Toți eram la ușă și ne-au amenințat cu armele. N-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Înmormântările. În ghetou, când erau cazuri de deces, tata și cu mine plecam cu niște jandarmi În cimitir și Înmormântam decedații. Odată am ajuns la cimitirul vechi evreiesc din Oradea, Într-un cartier mărginaș, relativ aproape de Băile Felix. S-a nimerit ca unul dintre jandarmi să fie mai uman și a zis: „De ce nu plecați? Uite, Băile Felix e În România deja, aveți de parcurs 4-5 kilometri. Eu vă las”. Tata m-a Întrebat ce facem - i-am spus: „Bine, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În Buchenwald, Împreună cu un alt transport de câteva sute de oameni, care lucrau și ei la o asemenea fabrică. Majoritatea celor retrași au fost trimiși Înapoi la Auschwitz, spre nimicire. Și tatăl meu, care, repet, a fost distrus complet, a nimerit Într-un asemenea transport și ne-am despărțit atunci. Desigur, nu ne-am mai văzut! - Când erați Împreună cu tatăl dumneavoastră comunicați, vorbeați? E interesant ce vorbește un tată cu fiul său În asemenea situații, În situații-limită... - Nu prea se vorbea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dimineața Încât să renunțe la a-și mânca toată rația de pâine Începea să ronțăie bucățica pusă deoparte. Seara, la sfârșitul zilei de muncă, ni se distribuia câte o farfurie de supă, mai mult sau mai puțin groasă (dacă ai nimerit să primești ceva cartofi). În definitiv, și Niederorschel a fost un lagăr de muncă nazist ca toate celelalte. Însă deosebirea esențială Între acest comando de muncă ce aparținuse de Buchenwald și altele nu se datora condițiilor exterioare, privind mâncarea și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
l-au bătut rău și pe domnul Krauss, să spună amănunte. Tata nu a spus nimic. Domnul Krauss mi se pare că a spus ceva. Era mai puțin rezistent. Tata era rezistent la bătaie. Asta era istoria vilei unde ați nimerit voi, iar când au fugit nemții a rămas goală. De aceea a putut comunitatea să Îi cazeze pe cei care veneau din lagăr, care nu aveau locuință, În vila pe care eu am ilustrat-o - În calitate de... cocoș nu aș putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lipsă. Și mă descoperă. A Început să urle: „Jidan nenorocit!”. Dar eu nu ascultam ce zice - urlam și mai rău. Ăla urla, eu urlam... - Ce ziceați? - De frică urlam. Și deodată Îmi dă un picior În burtă - nu m-a nimerit, dar m-am făcut că m-a nimerit. Și urlam și mai tare. Unul dintre cunoscuții mei din Ungaria, ajutor de Blockaltester, vine acolo și mă dă În primire. Ăsta a fost norocul meu. Zice: „Ce să fac cu tine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Jidan nenorocit!”. Dar eu nu ascultam ce zice - urlam și mai rău. Ăla urla, eu urlam... - Ce ziceați? - De frică urlam. Și deodată Îmi dă un picior În burtă - nu m-a nimerit, dar m-am făcut că m-a nimerit. Și urlam și mai tare. Unul dintre cunoscuții mei din Ungaria, ajutor de Blockaltester, vine acolo și mă dă În primire. Ăsta a fost norocul meu. Zice: „Ce să fac cu tine?” - „Îmi dai drumul”. Și Îmi dă drumul. Traversez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mașinile: șoseaua era plină de americani. Ne-au dat țigări și ciocolată. Mergând, ajungem la un spital. Ne-au dat ăia să mâncăm. Mergem mai departe. Nu am avut nici o problemă: am intrat În oraș pe jos. Orașul era mare. Nimerim Într-un depozit mare de alimente. Mâncam, dar nu luam cu noi - doar ceva conserve știu că am luat. Ne-am Învârtit și pe acolo. Debandadă totală. Plecăm, mergem spre gară, că am auzit că acolo erau ceva haine, Într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
hainele dumneavoastră civile... - Au ieșit de la etuve și ne-au fost aruncate În fața ușilor. O Învălmășeală, să Îți cauți lucrurile, să vezi care sunt ale tale... Alții, care le aveau mai proaste, eu știu, poate luau mai bune. Să-ți nimerești bocancii care să ți se potrivească... Era greu să-ți găsești bocancii tăi. După tevatura asta am intrat În drepturile de deținuți. Și a doua zi dimineața, ceaiul ăla, mă rog, ce era, negru... și cu lingura aia de supă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
triunghiul meu scria U - ungur. Al doilea lucru interesant. După ce i-au făcut pe șefii ăștia, care nici nu se comparau cu șefii de la Birkenau - erau niște domni, nu știau să bată... Aceștia trei sute erau din Ungaria, de unde s-a nimerit. Erau mulți din Cluj, foarte mulți, să zicem 40%. Nu chiar jumătate. Mulți erau de la Satu Mare și din Împrejurimi. Domnule, s-a format lagărul cu această conducere. Și a venit o surpriză care de-a dreptul ne-a uluit. Una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost: Tagschicht și Nachtschicht - schimb de zi și de noapte. Ne Încărcau În niște autobuze franțuzești vechi, rechiziționate, și ne duceau câțiva kilometri, să fi fost 15-20, că mergeam peste jumătate de oră. Și pe urmă intram În mină. Dacă nimeream la descărcarea vagoanelor ne lăsau la un fel de rampă foarte Îngustă de vreo 15-20 metri... În dreapta era o prăpastie și În stânga un deal, și trecea trenulețul de vagoane rabatabile cu minereu și noi le descărcam. Acolo nu era lume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
poate să se schimbe. Trebuie doar să dorească acest lucru. Și atunci mai are nevoie de un păstor care să-i îndrume pașii? Doar cei care nu vor să vadă mai mult rămân în turmă. Și vai de cei ce nimeresc în simbria unui oier nepriceput și orb. Și mă întorc la Isus. Este exemplul cel mai minunat ce poate fi dat despre un astfel de inițiat capabil să gândească liber în dogma transmisă de Tatăl Ceresc prin mijlocirea luminii Duhului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
materia și spiritul în echilibru, unde piatra mormântului reprezenta ușa morții și a nașterii, iată taina unui timp mistic de acum zeci de mii de ani relevând același întreit Dumnezeu, divinul în eternitate, umanul în trup și Cuvântul. Așa încât, când nimerim în vibrația în care nimeni nu locuiește, ascultă ce spune Dumnezeu! Kether, numărul unu cabalistic, reprezintă fântâna, izvorul, din copacul plutitor, adică arborele vieții, fiind soarele de dincolo de soare, lumina primordială, sursa cunoașterii pentru alchimiștii inițiați. Coroana supremă este punctul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pletele-i îndărătnice străbătându-i rărunchii pe mii de căi Hrănindu-se din râu sau din mare Păcălind vântul ci mereu drept Stâlp strigându-și vigoarea Stâlp turbat și luminos Stâlp sfredelind pietrele...1309 E greu de înțeles cum poți nimeri tocmai acea fereastrp de spațiu și timp prin care să faci conexiunea cu divinitatea. Comuniunea cu Marele Arhitect al Universului am simțit-o cu toții în timpul unei liturghii, când, împreună cu preotul, am trecut pragul. Nimic nu mai era vis, ci realitate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
perioadă de ger și ninsori? Alaltăieri (pe 14 februarie), a fost în oraș o echipă de la Televiziune 146 care a filmat o serie de obiective fălticenene, vechi și noi. A trecut și pe la Muzeul literaturii făcând câteva cadre. S-a nimerit ca dl. Todirel Tatos să aibă o expoziție la Muzeu, pe Strada Mare147. I a fost filmată în întregime. Deoarece sper ca scrisoarea să ajungă în timp util la București, vă anunț că în emisiunea Post meridian de duminică, 20
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ceva, de care, cei care au contribuit la aceasta, nici nu vor să-și mai amintească. O modificare în gramatica politică a limbii române vine să ne întărească convingerea că „nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește”. Ia, întrebați, cum face, bă, tu, de la P.S.D., de la P.D. linioară L sau P.N.L., infinitivul lung de la verbul „a opri”? Nu știi? Nu mai are forma ca înainte de alegeri, „oprire”, ci „Oprescu”, adică „a opri ă Oprescu”. În ciuda tuturor, Oprescu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să spele și ei putina, să folosească un detergent obișnuit. Cum de s-a ajuns la această situație? Întâi și-ntâi că s-au urcat în căruța puterii prea mulți, ca în căruța lui moș Vasile din Vama, unde au nimerit niște tineri ieșiți dintr-o bodegă. Unul dintre cheflii, neavând ce face, aruncă așa o vorbă, în râs: „Ți se rupe coșul la căruță, moș Vasile.”. Fără să întoarcă capul, imperturbabil, din partea din față, de lângă cal, a venit răspunsul: „De-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
păr, se vor împrăștia ca puii de potârniche, unii se vor băga în spitale, vor cere pensii anticipate, alții vor fugi în străinătate, ca să-și numere banii puși prin bănci străine, numai Boc, săracul mititel, va lua drumul Clujului, va nimeri la Alma mater Napocenssis, dar va constata, cu surprindere, că dreptul constituțional se predă în limba ungurească și, dezamăgit, se va duce la Răchițele ca să de cu coasa și să se antreneze în sala de sport sătească de 750.000
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pe la sfârșitul anilor ’80 și Începutul anilor ’90, de foarte multe ori companiile nu aveau același software și hardware. Companiile instalau sisteme din bucăți sau descopereau că un sistem de software era potrivit pentru departamentul de contabilitate, alt sistem era nimerit pentru administrarea inventarelor, iar un al treilea era foarte bun pentru e-mail. În consecință, departamentul de vânzări al unei companii putea opera pe Microsoft, În timp ce departamentul de inventare folosea Novell sau IBM. Astfel, ele nu puteau comunica sau colabora digital
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
mai bine auzite ideile și se bucură de un forum democratic unde se pot lupta pentru ele de pe picior de egalitate. Pe 15 noiembrie 2003, două sinagogi mari din Istanbul au fost lovite de niște explozii sinucigașe rătăcite. M-am nimerit și eu la Istanbul la câteva luni după aceea, când au fost redeschise. M-a frapat o serie de lucruri. Mai Întâi, prim-rabinul a apărut la ceremonie de mână cu liderul cleric musulman al Istanbulului și cu primarul, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Directorul s-a ridicat din scaun sprijinindu-se într-un baston. Era șchiop și avea proteză la picioare. Iar a țipat: Primuleee! Ăștia iar mă înjură!... Pumnii primului ne mutau fălcile din loc și directorul ne lovea cu bastonul unde nimerea. Nu știți să salutați tâlharilor?, a răcnit primul. Am salutat când am intrat, am răspuns noi. Cum ați zis? Bună ziua! Primuleee! Ăștia iar mă înjură, a țipat a treia oară directorul. Bă, a zis primul, aici se strigă cât poți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
întreabă ironic arheologul român Vasile Pârvan, că "românii s-au întors în aceleași locuri de unde fuseseră goniți cu o mie de ani în urmă?" "Nu poți să nu te întrebi, continuă el, cum se face că, după zece secole, au nimerit în exact același loc?" Dacă acceptăm teoria istorică a infiltrării românilor, am putea înțelege că aceasta trebuia să aibă loc la granița sudică a Transilvaniei cu Valahia, cum ar fi Făgărașul sau Hunedoara. Ar fi mai greu de explicat prezența
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
înspumându-se în tăcere când se izbeau de stânci; în mișcarea lor grațioasă, dar de o regularitate și un automatism ca de mașină, exista parcă o mută amenințare. Am așteptat nerăbdător ca junele Titus să-și isprăvească înotul. Nu era nimerit să-și vadă de distracțiile lui într-un moment de criză ca acesta. M-a văzut, și-a fluturat brațul, dar nu a dat nici un semn că s-ar grăbi. Mi-a strigat să vin și eu, dar am refuzat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și în faptă, și merită din plin respectul și gratitudinea dumitale. Cât despre mine, cred că vei înțelege că am suferit destulă umilință, și că am deplina conștiință a nebuniei pe care am săvârșit-o. Al dumitale, Charles Arrowby.“ Se nimerise bine că am avut timpul suplimentar oferit de Ben, pentru că alcătuirea acestei scrisori mi-a înghițit toată seara. Era, într-adevăr, o scrisoare dificilă și forma ei finală era departe de a mă mulțumi. Prima versiune fusese mai belicoasă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mic dejun, alcătuit din terci de ovăz cu lapte conservat și zahăr brun, ochiuri fierte, biscuiți, miere (rămăsesem fără pâine) și câteva căni cu ceai fierbinte. M-am așezat după aceea, cu o scoarță pe genunchi, și mâna mea a nimerit în buzunar peste un obiect pe care degetele nu-l putea „descifra“. L-am scos afară și am văzut bigudiul lui Hartley, pe care-l vârâsem în buzunar în noaptea când „fugise la mine“. M-am uitat la cilindrul lipsit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]