4,483 matches
-
estică, separată de regiunea centrală de către Golful Cariaco, acoperă tot statul Sucre și nordul statului Monagas. Regiunea Insulară include toate insulele Venezuelei: Nueva Esparta și diferite dependențele federale. Delta râului Orinoco formează un triunghi care acoperă Delta râului Amacuro și nord-estul Oceanului Atlantic. Înainte de Războiul Federal (1859-1863), Venezuela a fost împărțită în provincii și nu în state, cum este situația actuală. S-a presupus, că forțele victorioase vor acorda o mai mare autonomie statelor, dar acest lucru nu s-a implementat. Înte
Subdiviziunile Venezuelei () [Corola-website/Science/328253_a_329582]
-
demonstrat că un castel exista deja acolo încă din secolul al XII-lea. După prima împărțire a Bavariei în 1255, "" a devenit reședința lui Ludovic al II-lea, Duce de Bavaria; în acea vreme, palatul se afla în partea de nord-est a orașului. El a devenit prima reședință imperială permanentă în Sfântul Imperiu Roman din timpul fiului ducelui, Ludovic al IV-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Capela Sf. Lorenz din partea de nord, care a fost demolată în secolul al XIX
Alter Hof () [Corola-website/Science/328364_a_329693]
-
de domnie, tânărul rege a fost preocupat, pe plan intern, mai ales de eliminarea concurenților la putere și reorganizarea armatei macedonene. Pe plan extern, el a reușit să extindă teritoriul statului macedonean în defavoarea ilirilor (înspre nord-vest) și a paionilor (înspre nord-est). Pe această ultimă direcție, el s-a găsit astfel în pragul confruntării directe cu interesele din zonă ale atenienilor și ale cetăților aliate cu Atena, ale thasienilor și ale tracilor. Cetatea Filippi și-a luat numele de la Filip al II
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
gospodja ego Anița snă Io Antonie Ruset Voievoda, gineri lui Gheorghe Hatman. Vleto 7184 (1676) msța august 15”". Ajuns proprietar al moșiei Hangu, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino (1635-1686) a ridicat un turn circular cu scop de locuință în colțul de nord-est al zidului de incintă. În zidul interior al turnului de colț din dreapta intrării a fost încastrată următoarea pisanie: "„Cu voia Tatălui și cu îngăduirea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acesta turn și această portiță l-am zidit eu Toderașcu
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
piatră de râu legată cu mortar. Cercetătorii presupun că zidurile aveau patru turnuri de colț, după cum scrie și Vasile Alecsandri în povestirea "„O primblare la munți”" (1844). La momentul ridicării zidului au fost construite două turnuri circulare în colțurile de nord-est și sud-est au fost înălțate, cel dinspre nord fiind mai mare și având și rolul de locuință. Ele protejau latura de est unde se afla poarta de intrare în incintă. Mai târziu a fost înălțat și un turn pătrat în
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
gospodja ego Anița snă Io Antonie Ruset Voievoda, gineri lui Gheorghe Hatman. Vleto 7184 (1676) msța august 15”". Ajuns proprietar al moșiei Hangu, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino (1635-1686) a ridicat un turn circular cu scop de locuință în colțul de nord-est al zidului de incintă. În zidul interior al turnului de colț din dreapta intrării a fost încastrată următoarea pisanie: "„Cu voia Tatălui și cu îngăduirea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acesta turn și această portiță l-am zidit eu Toderașcu
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
piatră de râu legată cu mortar. Cercetătorii presupun că zidurile aveau patru turnuri de colț, după cum scrie și Vasile Alecsandri în povestirea "„O primblare la munți”" (1844). La momentul ridicării zidului au fost construite două turnuri circulare în colțurile de nord-est și sud-est au fost înălțate, cel dinspre nord fiind mai mare și având și rolul de locuință. Ele protejau latura de est unde se afla poarta de intrare în incintă. Mai târziu a fost înălțat și un turn dreptunghiular în
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
rezervație naturală de tip mixt - speologic și faunistic), situată în județul Neamț pe teritoriul administrativ al comunei Bicazu Ardelean. Aria naturală se află la 965 m altitudine în partea nord-vestică a satului Telec și, în imediata apropiere a DJ127A în nord-estul Munților Hășmaș, la limita vestică a județului Neamț cu județul Harghita. Accesul către obiectiv se face pe un traseu marcat și semnalizat cu panouri de informare. Reprezintă o peșteră aflată în versantul de est-nord-est al muntelui Toșorog la nivelul versantului
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
se varsă apoi în Ammersee. "Linder" se formează la sud-vest de Castelul Linderhof, în apropiere de granița cu Austria, la confluența râurilor Fischbach și Neualmbach. După unirea celor două pâraie, Linder este alimentat de încă șapte izvoare. El curge spre nord-est prin valea Graswang și trece pe sub drumul din fața Castelului Linderhof. În continuare, apa râului Linder se infiltrează în sol și apare la est de Graswang, în Weidmoos. El poartă de acolo numele Ammer.
Râul Linder () [Corola-website/Science/327583_a_328912]
-
Dunnottar Castle ( "Dùn Fhoithear" în vorbirea locală) este o fortăreață aflată în ruine situată pe o stâncă pe coasta de nord-est a Scoției, la circa 3 km de Stonehaven. Părțile care au mai rămas datează din perioada secolelor 15-16, însă se crede că cetatea a fost construită înaintea perioadei Evului Mediu. a jucat un rol esențial în istoria Scoției din perioada
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
este intrarea principală a turiștilor. Iacob I al Angliei a stat aici pentru o vreme în 1580. Din 1580 până în 1650 domnitorii de acolo au transformat stilul medieval al castelului într-unul decorativ, construind un rând de clădiri orientate spre nord-est.Între 1582 și 1584 o fortăreață a fost construită pe aripa de vest. Tot în secolul 16 s-a construit o capelă căreia în secolul 17 i s-au mai adăugat două aripi. În 1639 domnitor era William Keith a
Castelul Dunnottar () [Corola-website/Science/327624_a_328953]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip acvatic) situată în nord-estul României, pe teritoriul administrativ al județului Iași. Aria naturală cu o suprafață de 4.316 hectare este situată în extremitatea estică a județului Iași în teritoriile administrative ale comunelor: Bivolari, Gorban, Grozești, Prisăcani, Probota, Trifești și Țuțora, formând granița între
Rezervația acvatică Râul Prut () [Corola-website/Science/327699_a_329028]
-
Limbile paleosiberiene (din termenul grecesc Palaios , "vechi") este un termen folosit de convenientă în lingvistică pentru a clasifică un grup disparat de limbi vorbite în unele părți din nord-estul Siberiei și unele părți ale Rusiei în Orientul Îndepărtat. Ele nu sunt cunoscute de a avea vreo relație lingvistică între ele, iar singura lor proveniență comună este că acestea sunt deținute pentru a fi existat înaintea altor limbi dominante din
Limbi paleosiberiene () [Corola-website/Science/327712_a_329041]
-
paleontologic), situată în județul Buzău pe teritoriul administrativ al comunei Colți. Aria rezervației are o suprafață de 2,52 hectare și se află în partea nord-vestică a județului Buzău, la poalele Masivului Ivănețu la o altitudine de 500-600 m, în nord-estul satului Colți, lângă drumul județean ce leagă localitatea Colți de satul Aluniș. Accesul se face pe DN10 Buzău-Întorsura Buzăului pană la Pătârlagele, apoi dreapta spre Colți și ulterior pe DC71 spre Aluniș. Arealul corespunde doar celui mai bogat perimetru ambrifer
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
desi înclinația crește înspre vârf. Ammersattel este străbătut de o șosea (în Germania: Bayerische Staatsstraße 2060; în Austria: Tiroler Landesstraße 255) care leagă localitățile Ettal din Oberammergau (în districtul Garmisch-Partenkirchen) și Reutte din Tirol (în districtul Reutte). Ea începe de la nord-est de pe valea "Graswangtal" aflată de-a lungul râului Linder, care se varsă prin subsolul calcaros în Ammer, prin "Graswang" și prin dreptul "castelului Linderhof". Pe partea austriacă, șoseaua trece pe malul lacului Planșee până la "Reutte". Șoseaua care străbate Ammersattel se
Ammersattel () [Corola-website/Science/327756_a_329085]
-
reprezentat începutul expaniunii germane spre răsărit ("Ostsiedlung"). În 1142, regele Conrad al III-lea a conferit titlul ducal lui Henric Leul din dinastia Welfilor, sub numele de Henric al III-lea. Henric a extins treptat stăpânirea sa asupra Germaniei de nord-est. După ce a obținut și titlul de duce de Bavaria, aria de dominație a lui Henric acoperea peste două treimi din Germania, de la Alpi până la Marea Nordului și la Marea Baltică, transformându-l în cel mai puternic conducător din Europa centrală. Împăratul Frederic
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
Sofia, pe malul drept al Dunării. I datează de la sfârșitul eneoliticului, din mileniul IV î.e.n. Cultura a fost creată de o populație provenind din stepele nord-pontice, care a migrat continuu. Aria de răspândire acoperă mai ales Dobrogea, estul Munteniei și nord-estul Bulgariei.. Așezările descoperite sunt situate pe pe înălțimi dominante sau pe terasele înalte, suprapunând uneori peste așezări ale culturii Gumelnița, În unele cazuri acestea sunt înconjurate de lucrări de apărare. Cultura materială reprezintă o ruptură aproape totală cu manifestările culturale
Cultura Cernavodă () [Corola-website/Science/327971_a_329300]
-
ca regi ai Ungariei ca urmare a victoriei otomane din Bătălia de la Mohács (1526) și a împărțirii țării care a urmat după aceasta. Teritoriul Slovaciei contemporane și nord-vestul Transdanubiei au făcut parte în mod constant din această entitate. Regiunea din nord-estul Ungariei a fost controlată pe rând de Ungaria Regală sau de Principatul Transilvaniei. Părțile centrale ale fostului regat au fost anexate de Imperiul Otoman (Ungaria Otomană). Regatul Ungariei Răsăritene s-a transformat mai târziu în Principatul Transilvaniei. Termenul „Ungaria Regală
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
moartea sa survenită în 1321, puterea lui a început să scadă imediat după luptă și nu a mai putut lansa o nouă ofensivă majoră împotriva regelui. Ca și consecință imediată, Carol I al Ungariei a obținut controlul asupra părții de nord-est a regatului. Bătălia a redus drastic opoziția magnaților împotriva sa. Regele și-a extins puterea și prestigiu. Poziția lui Carol ca rege al Ungariei a fost asigurată prin victoria sa, iar rezistența împotriva sa a fost distrusă.
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
de la fătare. Dihorul trăiește în Europa Continentală și în insulele din Marea Britanie, lipsind din insulele mediteraneene și atlantice. Arealul său de răspândire se întinde din sudul Europei până în Sudul Suediei, centrul Finlandei și peninsula Kola. Spre est se întinde până în nord-estul Rusiei și centrul Ucrainei. În România și Republica Moldova este destul de răspândit, trăind în apropierea așezărilor umane, atât la munte cât și la șes. Este mai puțin întâlnit în interiorul pădurilor și în Bărăgan. Dihorul poate trăi în orice zonă unde își
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
reprezintă totodată și o recunoaștere implicită a continuității dintre orașul antic și localitatea modernă (care a fost dealtfel și intenția de bază urmărită prin rebotezarea comunei actuale cu numele antic). Localitatea Avdira este situată în zona litoralului egeean al Traciei (nord-estul Greciei), aproximativ la jumătatea distanței dintre delta râului Nestos (Mesta) și lacul Vistonida. Centrul de comună (satul Avdira), este situat la o altitudine de 40 m. și nu are ieșire directă la mare. În schimb, satele aparținătoare Skala Avdiron și
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Orientali - Subcarpații Moldovei. Este considerată cea mai lungă unitate a acestora, având o lungime de aproximativ 35 km. Este situată între Culoarul Șiretului - la est - si ulucul depresionar format pe structura de sinclinoriu al Depresiunii Tazlău-Cașin - la vest. La la nord-est are ca vecin Dealul Bărboiu (504 m, situat între Valea Bistriței și Valea Tazlăului), de care este despărțita de Răul Trebiș iar la sud este despărțita de către Valea Trotușului de Dealul Oușoru (783 m) la vest. Dincolo de aliniamentul Gură Văii
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
eroziune: Cărunta (717 m), Fundu Tocilei (701 m), Măgura (660 m), Capătă (740 m) Cireșul (696 m) și alții. Din aceast interfluviu se desprind crește sub formă de prelungiri înguste, scurte și paralele (unele cu aspect de hogbackuri), orientate spre nord-est: Dealul Nou-Sărata (574 m), Dealul Lărguța (561 m), Dealul Dumăriei (461m), Dlealul Dumache (523 m), Dealul Brădișu (525 m). Morfologic, spre est glacisul piemontan este separat de către abruptul morfotectonic (cu diferențieri altitudinale de 250-300 m în partea centrală și 100-150
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
află în partea de nord a centrului Ierusalimului, la nord-vest de cartierul Mea Shearim, si se învecinează cu cartierele Beit Israel la est, Arzei Habirá și Maalot Dafna, Shmuel Hanavi, Mahanayim, Gush Shmonim și Țel Arză pe un arc de la nord-est spre vest, si Kerem Avraham și Geula (Gheula) la sud. În zilele noastre cartierul este pauperizat și locuit în mare parte de evrei ultraortodocși. În anii 1870, si mai ales în anii 1880-1890, în urma introducerii unor legi și dispoziții restrictive
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
pe o suprafață de 6.302 hectare, zonă montană acoperită cu pajiști naturale, pășuni, stepe, păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec și păduri în tranziție. Valea Ierii reprezintă o arie naturală (încadrată în bioregiune alpină aflată la nord-estul Munților Apuseni) ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, Păduri de
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]