4,439 matches
-
au fost înălțate, cel dinspre nord fiind mai mare și având și rolul de locuință. Ele protejau latura de est unde se afla poarta de intrare în incintă. Mai târziu a fost înălțat și un turn pătrat în colțul de nord-vest, cu rol de locuință. El datează probabil din perioada în care cnejii Cantacuzini au transformat mănăstirea în palat și au realizat importante adăugiri. Această ipoteză decurge din analiza atentă a structurii construcției, a materialelor folosite și mai ales a racordurilor
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
a materialelor folosite și mai ales a racordurilor între turnuri și zidul de incintă. Turnul din colțul sud-vestic lipsește astăzi, dar cercetătorii presupun că aceasta ar fi existat și ar fi avut aceeași destinație ca și cel din colțul de nord-vest. Cercetările arheologice efectuate în anii 1955-1958 au evidențiat faptul că zidurile beciurilor și ale construcțiilor de suprafață de pe latura vestică se întrerup acolo unde ar fi trebuit să fie ultimul turn de colț. Aflat la Hangu în 1842, Vasile Alecsandri
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
lungi perioade pe teritoriul Principatelor Române. Ei au construit o curte boierească în incinta mănăstirii și un palat cunoscut astăzi ca Palatul Cnejilor. Călugării s-au mutat în 1840 la Schitișor, în jurul unei bisericuțe de lemn, la aproximativ 2 km nord-vest de ctitoria lui Gheorghe Coci. În anii '40 ai secolului al XIX-lea, Cantacuzinii au dorit să transforme curtea boierească de la Hangu într-o reședință nobiliară fortificată și luxoasă în stilul celor de la Sankt Petersburg. Ei au făcut cheltuieli mari
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
au fost înălțate, cel dinspre nord fiind mai mare și având și rolul de locuință. Ele protejau latura de est unde se afla poarta de intrare în incintă. Mai târziu a fost înălțat și un turn dreptunghiular în colțul de nord-vest, cu rol de locuință. El datează probabil din perioada în care cnejii Cantacuzini au transformat mănăstirea în palat și au realizat importante adăugiri. Această ipoteză decurge din analiza atentă a structurii construcției, a materialelor folosite și mai ales a racordurilor
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
a materialelor folosite și mai ales a racordurilor între turnuri și zidul de incintă. Turnul din colțul sud-vestic lipsește astăzi, dar cercetătorii presupun că aceasta ar fi existat și ar fi avut aceeași destinație ca și cel din colțul de nord-vest. Cercetările arheologice efectuate în anii 1955-1958 au evidențiat faptul că zidurile beciurilor și ale construcțiilor de suprafață de pe latura vestică se întrerup acolo unde ar fi trebuit să fie ultimul turn de colț. La invitația lui Gheorghe Cantacuzino și a
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
limita de est a marelui parc al palatului. În apropiere se află grădina publică, închisă cu „Poarta interzisă”. Prin construirea celor două replici și amenajarea lacului a fost pusă în valoare partea de sud-est a parcului, care este împădurită. Spre nord-vest de această zonă, la o oarecare distanță, se află fostele barăci de șantier în care stăteau arhitectul și muncitorii care au contribuit la construirea palatului și la amenajarea parcului. Din anul 1998, în parc se află și Casa Marocană. Acest
Coliba lui Hunding () [Corola-website/Science/327615_a_328944]
-
granița cu Austria, și interiorul acestuia a fost remodelat. După moartea regelui, construcția de lemn a fost cumpărată de o persoană privată. În 1980, satul Bavaria a reușit să răscumpere clădirea, care a fost reconstruită în 1998 în partea de nord-vest a parcului, în apropere de intrarea principală.
Coliba lui Hunding () [Corola-website/Science/327615_a_328944]
-
(în greacă: Σέπφωρις, după numele ebraic Tzipori ציפורי, în perioada romană "Diocaesarea") a fost un oraș antic pe teritoriul Israelului, situat în centrul Galileei inferioare, la 5 km depărtare nord-vest de Nazaret. O așezare a existat aici încă din epoca fierului II. Orașul evreiesc sau iudeu a ființat din perioada Regatului hasmoneean și până în secolul al V-lea d.Hr. Evrei au locuit aici până în secolul al X-lea. Locul
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
prăzi mai mari decât el. Atacă păsări și mamifere mici, mai ales din mediul împădurit. Cuibărește prin copacii din mijlocul pădurilor, în arbori la șes ori în regiunea de deal, mai rar la munte în Europa, nordul și centrul Asiei, nord-vestul Africii, America de Nord și Mexic. Cuibărește în România și Republica Moldova, unde rămâne și în sezonul rece. Uliul porumbar populează pădurile (în special cele de conifere) cu poieni mari și spații deschise adiacente, biotopuri în care aceasta vânează de preferință. Activitatea sa
Uliu porumbar () [Corola-website/Science/327732_a_329061]
-
graniței dintre Germania și Austria, având altitudinea maximă la aproximativ 250 m sud de frontieră, în zona Tirol. Pasul este localizat în regiunea Ammergau din sudul Bavariei. El se află între localitățile Ettal din Oberammergau (districtul Garmisch-Partenkirchen) și Reutte din nord-vestul Tirolului. Ammersattle este situat între Ammergauer Hochplatte (2082 m.) la nord-vest, Scheinbergspitz (1926 m.) la nord, Kreuzspitze (2185 m.) în sud-est și Geierköpfe (2161 m.) în sud-vest. Primele trei dintre aceste vârfuri sunt în Germania, iar Geierköpfe în Austria. Șoseaua
Ammersattel () [Corola-website/Science/327756_a_329085]
-
m sud de frontieră, în zona Tirol. Pasul este localizat în regiunea Ammergau din sudul Bavariei. El se află între localitățile Ettal din Oberammergau (districtul Garmisch-Partenkirchen) și Reutte din nord-vestul Tirolului. Ammersattle este situat între Ammergauer Hochplatte (2082 m.) la nord-vest, Scheinbergspitz (1926 m.) la nord, Kreuzspitze (2185 m.) în sud-est și Geierköpfe (2161 m.) în sud-vest. Primele trei dintre aceste vârfuri sunt în Germania, iar Geierköpfe în Austria. Șoseaua care străbate a fost construită în secolul al XIX-lea, în timpul
Ammersattel () [Corola-website/Science/327756_a_329085]
-
al șaselea frate al său, Bernard de Anhalt (devenit Bernard al III-lea), ducatul de Saxonia, sub numele de "noul ducat de Saxonia" (1180-1296), un teritoriu drastic redus, cuprinzând trei suprafețe neconectate între ele, de-a lungul Elbei, anume (de la nord-vest la sud-est): (1) Land Hadeln în jurul Otterndorf, (2) în jurul Lauenburg de pe Elba și (3) în jurul Wittenberg. Cu excepția titulaturii, care era "duce de Saxonia, Angria și Westfalia", pe care "noul ducat de Saxonia" o atribuia conducătorilor săi, chiar și după ultima
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
Silezia Inferioară. Aria naturală cu o suprafață de 55,81 km se întinde în sud-vestul Poloniei, de-a lungul graniței cu Cehia în Munții Karkonosze, în extremitatea teritorială vestică a voievodatului Silezia Inferioară. Karkonosze, numele culmii principale din Sudeții de nord-vest, a fost dat și parcului național de aici, care cuprinde întregul masiv. În esență, aceasta reprezintă un platou granitic cu versanții abrupți, acoperit de păduri masive, deasupra cărora se înalță vârfuri semețe. Ghețarii cuaternari, ocupând locul bazinelor torențiale anterioare, au
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
acea parte a regatului medieval al Ungariei în care Habsburgii au fost recunoscuți ca regi ai Ungariei ca urmare a victoriei otomane din Bătălia de la Mohács (1526) și a împărțirii țării care a urmat după aceasta. Teritoriul Slovaciei contemporane și nord-vestul Transdanubiei au făcut parte în mod constant din această entitate. Regiunea din nord-estul Ungariei a fost controlată pe rând de Ungaria Regală sau de Principatul Transilvaniei. Părțile centrale ale fostului regat au fost anexate de Imperiul Otoman (Ungaria Otomană). Regatul
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
Defileul babei") era o râpă pe teritoriul orașului Kiev, capitala Ucrainei, aflată în trecut în afara orașului. Ea se întindea pe o lungime de 2,5km, având o adâncime între 10-50 m În prezent, parcul memorial „Babin Iar” se află în nord-vestul Kievului, pe un teritoriu dintre raioanele Sâreț și Lukianovka, aproape de stația de metro Dorogojici. Aici s-a desfășurat în anul 1941 cel mai mare masacru comis într-un timp scurt sub auspiciile armatei Germaniei naziste, Wehrmacht. Unități numite Einsatzgruppen ale
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
Chiar și așa, Suetonius Paulinus se afla la comanda a 10000 de oameni. Romanii au ocupat o poziție care nu a fost niciodată identificată.Se știe că se aflau undeva la Watling Street, un drum principal care se îndrepta spre nord-vest din Londinium (Edgware Road de azi). Alți istorici susțin că poziția romană și câmpul bătăliei ar fi fost în West Midlands, în timp ce alți istorici afirmă ca s-ar fi aflat mai la sud, în Northamptonshire. Printre alte locuri propuse s-ar
Bătălia de la Watling Street () [Corola-website/Science/327092_a_328421]
-
Marmura de Rușchița se extrage din zăcământul de marmură de la Rușchița, o localitate din județul Caraș-Severin, la circa 10 km nord-vest de comuna Rusca Montană. Această marmură are diferite nuanțe, de la alb la gri, roz, roz-gălbui și roșiatic. Sculptorul maghiar Istvani Ferenczy (1772-1856) este primul care a atras atenția asupra calităților remarcabile ale marmurei de Rușchița, pe care a comparat-o
Marmură de Rușchița () [Corola-website/Science/327154_a_328483]
-
Serdar, mai de mult Gyzylarbat sau Kyzyl-Arvat, este un oraș din provincia Balkan (Turkmenistan). Populația orașului era de 33.388 de locuitori, potrivit recensământului din 1989. Orașul Serdar este situat la nord-vest de capitala țării, Așgabat. Orașul Serdar este situat aproape de vechea cetate persană Farava. Locuitorii regiunii făceau parte din poporul scit, "daheenii" care trăiau la est de Marea Caspică. În 1881 a fost construită o gară în orașul modern pe Calea
Serdar (localitate) () [Corola-website/Science/327317_a_328646]
-
două zone de câmpie situate la vest (până la lunca râului Nestos) și la est (în dreptul lacului Vistonida). Înspre nord, actuala „muncipalitate” Avdira (care cuprinde și „unitățile municipale” Vistonida și Selero) se întinde până la poalele munților Rodopi și se învecinează, la nord-vest, cu orașul Xanthi. Principalul curs de apă este râul Kosynthos (cu izvoarele în masivul Koula din munții Rodopi și o lungime totală de 55 km). La ieșirea din orașul Xanthi, râul străbate partea de nord a „municipalității” Avdira, pentru a
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Capătă și Cireșul, versantul estic da astfel impresia unor munți mijlocii și joși, iar spre nord și sud aspectul de ansamblu este al unor culmi domoale cu interfluvii largi, uneori aproape orizontale (dealurile de pe stânga Trebișului), excepție spre limită de nord-vest (spre obârșiile Slatinei, Văii Budului și Cârligatei) unde apar câteva forme mai semețe. Fâșia de contact dintre abrupt și glacis - unde racordul se face brusc - este foarte fragmentată. Rocile slab rezistente la eroziune ale glacisului, au favorizat o evoluție a
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
(ZMBM) este situată în nord-vestul României și este formată din municipiul Baia Mare (reședința județului ) și localitățile limitrofe acestuia, aflate la o distanță de până 35 km față de acesta. Arealul ZMBM include un teritoriu având o suprafață de (22 % din suprafața județului Maramureș), pe care se
Zona Metropolitană Baia Mare () [Corola-website/Science/327390_a_328719]
-
care a fost construit în anul 1894, în vremea stăpânirii otomane în Palestina, de către evrei originari din Buhara și Asia Centrală rusă (mai ales Uzbekistanul, Tadjikistanul și Turkmenistanul de astăzi). Cartierul se află în partea de nord a centrului Ierusalimului, la nord-vest de cartierul Mea Shearim, si se învecinează cu cartierele Beit Israel la est, Arzei Habirá și Maalot Dafna, Shmuel Hanavi, Mahanayim, Gush Shmonim și Țel Arză pe un arc de la nord-est spre vest, si Kerem Avraham și Geula (Gheula) la
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
este o arie protejată (sit de importanță comunitară - SCI) situată în apele Mării Negre, aproape de litoralul românesc. Aria naturală se află în partea estică a județului Tulcea, în apele teritoriale din nord-vestul Mării Negre. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice
Structuri marine metanogene - Sf. Gheorghe () [Corola-website/Science/330641_a_331970]
-
X î.en.(anii 1000-900), s-a desăvărșit tabloul etnic și dialectal al lumii grecești. În Epir, în jumătatea vestică a Greciei centrale: Locrida,Focida, Etolia, Acarnania și jumătatea vestică a Peloponezului, se vorbeau dialecte foarte apropiate numite grecești de nord-vest. În Argolida, Laconia, Mesenia, în insulele Creta, Milo și Tera, în Sporadele de Sud, la fel în Rodos și Dorida anatoliană, se vorbeau dialecte dorice. În Attica, Eubeea, în Ciclade (cu excepția insulelor Milo și Thera, unde de vorbea un dialect
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
târziu (1239), Henric a fost obligat să predea regența, deși a rămas în relații bune cu Ducele de Opole și Ducele de Sandomierz, și de asemenea, a reușit să-și păstreze regiunile din Polonia Mare, Kalisz și Wieluń. Situația în nord-vest a fost mult mai complicată: Margraful Otto al III-lea de Brandenburg, folosind moartea lui Henric I ca pretext, a preluat cea mai importantă cetate poloneză la Santok și a asediat regiunea Lubusz. Henric al II-lea a moștenit, de
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]