4,294 matches
-
fostul director al Muzeului Național al Agriculturii, și a părintelui consilier Ion Florea, paroh al Bisericii “Sf. Voievozi” din com. Sudiți, au fost donate Episcopiei Sloboziei și Călărașilor în vederea înființării unei mănăstiri. În present, Mănăstirea “Sf. Mare Mucenic Pantelimon” găzduiește obștea monahală condusă de părintele stareț Ilarion. În încheiere, aș vrea să mulțumesc Sfinției Sale, Părintele Ion Florea, care mi-a pus la dispoziție informații și materiale și mi-a demonstrat că și în Ialomița “nasc oameni”. Bibliografie: 1. Cerere pentru acord
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
Biserica se află în Țara Lăpușului, pe valea râului Lăpuș, și a fost construită după invazia tătară de la 1661, eveniment evocat de inscripția de la intrare: "„de când au fostu robie în arde[a]lu”". Tradiția ridicării bisericii în anul 1663 de către obștea satului, pe locul unei biserici mai vechi, a fost desigur ținută vie de inscripția de la intrare, nedatată dar ușor de fixat în timp. Trăsăturile constructive trimit spre aceeași perioadă de timp. În anul 1785 a fost pictată de zugravii Radu
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Rogoz () [Corola-website/Science/316149_a_317478]
-
la Paris, Viena, Belgrad și Petrograd). Din acest motiv, el a donat biserica în anul 1893 comunității locale. El s-a retras dina ctivitatea diplomatică la 15 august 1911 și s-a stabilit la Solești. În anul 1915 a vândut obștii din Solești 82.558 ha pentru islaz comunal, cu plata în rate, și locuitorului N. Morariu 9 ha de pământ arabil. Gheorghe Rosetti a murit la 5 decembrie 1916, moșia fiind moștenită de unicul său fiu, Teodor Gh. Rosetti (1888-1957
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
celui de al Doilea Templu. Așa credea istoricul Heinrich Tzvi Graetz, care era de părere că povestea a fost scrisă ca un fel de polemică împotriva acțiunilor lui Ezra și Neemia (Nehemya) care au îndepărtat cu intransigență femeile străine din obște. Alții resping această ipoteză deoarece din numele cu conotație negativă ale celor doi fii evrei căsătoriți Mahlon și Kilyon și moartea acestora ar putea fi legate în ochii autorului de faptul ca s-au însurat cu femei străine. De asemenea
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
ctitorită între anii 1846 și 1848, fiind apoi împodobită iconografic în două etape distincte: 1848 și 1867 (din pricina degradării pisaniei, anul 1867 s-ar fi citit eronat 1807). Punând în balanță ambele ipoteze, considerăm că acest edificiu, cel dintâi al obștii din Tomnatecu de Sus (nici conscripțiile secolului al XVIII-lea și nici harta iosefină a Transilvaniei nu înregistrează prezența vreunei înaintașe), a fost ridicat și pictat parțial în perioada 1803-1807, în timpul păstoririi preotului Ioan Miheț; în sprijinul acestei afirmații vine
Biserica de lemn din Tomnatecu de Sus () [Corola-website/Science/321096_a_322425]
-
de lege răsăriteană Vasile Moga și protopop eparhiei aceștia Iosif Bașa, paroh locului Nicolae Toma, și un binefăcător de la Vidra de Sus [jud. Alba n.n.], Gligorie Costan, care au agiutat cu 100 de zloți, bani de argint, și cealaltă cheltuială obștea satului, la anul Domnului 1845, avgust 15 zile“; textul era întregit de inscripția laturii nordice a absidei, în care figura autorul ansamblului mural și ucenicii care l-au ajutat: “S-au zugrăvit de Silaghi de la Abrud cu fiii ... Izidor și
Biserica de lemn din Tomnatecu de Jos () [Corola-website/Science/321118_a_322447]
-
făcut parte câteva xilogravuri și icoane pe sticlă, parte a zestrei decorative a tâmplei. Conscripțiile anilor 1761-1762, 1805 și 1829-1831 menționează lăcașul in dreptul localității “Brasso”; cele din 1733 și 1750 îl omit. Într-adevăr, edificiul a deservit, dintotdeauna, și obștile credincioșilor din Brășeu, Păroasa, Mușuroiu și Valea, cătune depopulate astăzi aproape în totalitate. Tradiția locală transmite informația că biserica ar fi fost mutată pe actualul amplasament “din deal” în urmă cu peste două secole, fiind adusă de jos, din valea
Biserica de lemn din Deleni () [Corola-website/Science/321173_a_322502]
-
de clasificare . Prima atestare a unei biserici la Ilișești este în uricul din 11 iulie 1428, prin care domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit Mănăstirii Bistrița un număr de 50 de biserici din „Ținutul Sucevei”, care erau construite de către obști sau de către conducători obștești. Printre cele 50 de biserici se afla și ""biserica de la Ilișești"". După înființarea Episcopiei Rădăuților, domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) i-a întărit acesteia, printr-un document din 15 martie 1490, 50 de biserici cu preoți
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
evreiești laice prin venirea imigranților din cea de-a III-a și a IV-a "Aliyá" (val de imigrație). În decembrie 1925, la alegerile pentru forurile naționale ale evreilor din Palestina (Adunarea deputaților - Asefat Hanivharim), care au fost boicotate de obștile ultrareligioase, au participat și femeile, inclusiv unele religioase, atât ca alegătoare, cât și ca alese. În 1926, și autoritățile mandatare britanice au confirmat sufragiul egal pentru cele două sexe, din cadrul colectivității evreiești din Palestina. În ultimii ani ai vieții, fiind
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
succesor al Imperiului Bizantin, acordând acestor milieturi hatișerife (reguli de funcționare) uneori extrem de amănunțite. Fiecare miliet creștin era condus de un patriarh, ales de comunitate și responsabil în fața aparatului de stat otoman. Conducătorul milietului era socotit mijlocitorul dintre stat și obștea sa religioasă. El avea un dublu statut : cel de șef ales al comunității și de oficial otoman. Funcțiile speciale caracteristice patriarhilor prin instituția milietului asigura acestora un caracter ecleziastic. În Orientul Mijlociu, apartenența la instituție religioasă era deseori cel mai vizibil
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Vinerea Mare, la leat 1802, octomvrie 14, la 7 ceasuri de zi, s-au cutremurat pământul foarte tare. Aici în București s-au ruptu și turnul cel înalt Colțea, care era podoaba orașului, iar din casele boerești și din cele de obște prea puține au scăpat zdravene. În multe locuri s-au desfăcut pământul, eșind nisip și apă. Și a doa zi, iarăș s-au cutremurat, dar nu așa tari, la 3 ciasuri den zi". Altă mărturie despre cutremurul din 1802, care
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
gândit în sens teologic și spiritual de Arhimandritul Ioan și în sens aulic de Constantin Brâncoveanu. Schema iconografică vădește trăsăturile unei arte care se adresează în primul rând mediului călugăresc, temele alese fiind menite să fie un exemplu pentru întreaga obște călugărească. Ideile conducătoare ale acestuia gravitează în jurul ideii de întrupare și înviere. Altarul este consacrat, conform tradiției, întrupării prin tema Platyterei și întărită în semnificații prin prezența celor doisprezece profeți care au vestit-o, Iacov, Moise, Aaron, Ghedeon, David, Solomon
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
unor sciziuni interne, Partidul Evreiesc nu a reușit să mai aibă nici un deputat. În paralel cu activitatea parlamentară, dr. Ebner a continuat să polemizeze cu demnitate și cu patos în paginile revistei sale în limba germană cu rivalii politici din cadrul obștii sau cu alți lideri politici ca profesorul Nicolae Iorga. În 1933 a fost ales ca vicepreședinte al Congresului sionist în urma decesului lui Leo Motzkin. În anul 1936, în împrejurările întăririi formațiunilor politice antisemite din România, Partidul Evreiesc (condus de Ebner
Mayer Ebner () [Corola-website/Science/320640_a_321969]
-
preot (sacerdos). Foarte probabil slujea la o capelă pe lângă nobilul stăpân de moșie. Cert este că nici un document ulterior sau toponim nu amintește de vreo biserică catolică în Bărăi care ar fi existat în Evul Mediu. Faptul că la 1461 obștea sătească din Bărăi plătea cincizecimea oilor (census quinquagesimales de Bare) atestă că satul era românesc. De altfel, în două documente datate cu șapte ani mai târziu (în 1468) se precizează în chiar denumirea localității caracterul ei etnic românesc: Olah Baree
Biserica de lemn din Bărăi () [Corola-website/Science/321653_a_322982]
-
și a poetului Ioan Manole, a fost achiziționată o casă bucovineană din lemn (o casă cu cerdac, acoperită cu șindrilă, asemănătoare celei în care a locuit dascălul Vasile Eminovici). Ea a fost strămutată în vechiul cimitir al bisericii, cu acordul obștii și cu binecuvântarea preotului Vasile Popovici, acolo fiind amenajat un “Punct documentar Eminescu”. Casa memorială a fost dotată treptat cu câteva piese de mobilier și obiecte de epocă. La această casă memorială se poate ajunge fie de la stradă, pe o
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]
-
trei ani, José Miques, cunoscut ca Don Yosséf Nassí, a obținut de la sultan autoritatea asupra orașelor Tiberiada și Safed (Tzfat), unde el a contribuit la reînvierea vieții spirituale și materiale evreiești. Doña Gracia a devenit un personaj admirat în toate obștile evreiești din lumea renascentistă, fiind supranumită de coreligionarii ei „Inima poporului”, sau mai pe scurt „Señora” (Doamna). A murit în anul 1569.
Gracia Mendes Nassi () [Corola-website/Science/320784_a_322113]
-
secolului al XXI-lea, Sinagoga din Hârlău se afla într-o stare de degradare. Președintele comunității evreiești locale, Sifra Corbici, afirma că a găsit aici cărți vechi putrezite care au fost îngropate în cimitir. În primul deceniu al secolului, mica obște evreiască (care avea în anul 2008 numai 19 persoane) a reușit cu mari eforturi să strângă bani pentru renovarea sinagogii. A fost stopată degradarea rapidă a lăcașului de cult, acesta fiind menținut în stare de funcționare. Cu toate acestea, pictura
Sinagoga Mare din Hârlău () [Corola-website/Science/320791_a_322120]
-
stareț al acestei mănăstiri. Cu străduința starețului și a fraților din mănăstire, în scurt timp s-a amenajat un paraclis, chilii, trapeza și alte edificii absolut necesare vieții mănăstirești. Cu timpul acestea au fost aduse la condiții mai bune, iar obștea mănăstirii s-a mărit, numărând în prezent 14 viețuitori, dintre care 6 sunt slujitori ai altarului. Încă de la început, Mănăstirii i s-a dat hramul general „Nașterea Domnului” (25 decembrie / 7 ianuarie), pentru că deschiderea ei a avut loc în preajma jubileului
Mănăstirea Zăbriceni () [Corola-website/Science/315309_a_316638]
-
s-a construit încă un paraclis, având ca ocrotitor pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul, iar în 2012 s-au finisat lucrările de construcție a bisericii mari a mănăstirii, rămănând să fie executată doar pictura. Deși cu începuturi modeste, obștea mănăstirii a început să-și creeze un program monahal și liturgic foarte intens, oficiindu-se zilnic toate Laudele bisericești și Sfânta Liturghie. Tipicul mănăstirii este după modelul Sfântului Munte Athos. Cântarea la strană este psaltică-bizantină, dar și corală-liniară. Astfel în
Mănăstirea Zăbriceni () [Corola-website/Science/315309_a_316638]
-
Cele mai multe, dacă nu toate reformele au fost bazate pe recomandările „Conferinței speciale ale industriei agricole” care a avut loc în perioada 1901-1903, în timpul mandatului ministrului de finanțe Serghei Witte. Scopul reformelor a fost transformarea formei tradiționale a agriculturii ruse, obșcina (obștea sătească). Iobagii care au fost eliberați în urma emancipării din 1861 erau lipsiți de capacitatea financiară de a-și cumpăra pământurile pe care trăiau și munceu și au rămas datori statului pentru perioade de timp de până la 49 de ani. Printre
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
au fost eliberați în urma emancipării din 1861 erau lipsiți de capacitatea financiară de a-și cumpăra pământurile pe care trăiau și munceu și au rămas datori statului pentru perioade de timp de până la 49 de ani. Printre presupusele lipsuri ale obștilor sătești era sistemul proprietății comune, distribuirea pe o suprafață prea mare a loturilor individuale, bazate pe numărul membrilor de familie și controlul puternic al capilor de familie. Stolîpin, fiind un conservator ferm, dorea de asemenea să elimine sistemul comunal "mir
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
într-o clasă conservatoară, așa cum era cazul în Europa Occidentală. Reformele lui Stolîpin au început cu proclamarea dreptului inviolabil la proprietate a țăranului asupra pământului pe care îl lucrează (ucazul din 9 noiembrie 1906). Reformele lui Stolîpin au abolit sistemul obștilor sătești și l-a înlocuit cu o formă capitalistă de proprietate agricolă, punând accent pe proprietatea privată și sprijinirea formelor moderne de exploatare agricolă. Reformele au avut ca rezultate: Reformele agrare ale lui Stolîpin au fost aplicate de stat într-
Reforma lui Stolîpin () [Corola-website/Science/317387_a_318716]
-
nr. 11. Ea a fost construită în 1846. Sinagoga Mare, cunoscută la început ca „Sinagoga Poloneză”, a fost construită între anii 1845-1846 în București de către comunitatea evreilor așkenazi proveniți din Polonia și este primul mare edificiu de cult al acestei obști. Conform tradiției, pe acest loc s-ar fi aflat anterior patru mici lăcașe de cult iudaice ridicate de diferite categorii de meseriași . Ea a fost inauguarată de Anul Nou evreiesc (Roș Hașana) în 1847 de către marele rabin Meșulam Zalman Fränkel
Sinagoga Mare din București () [Corola-website/Science/317403_a_318732]
-
și Suceava) au sub controlul lor comerțul și industria, ei vânzând creștinilor vin, bere, spirt și vodca, iar în multe sate au arendat moșiile. El a permis totuși înființarea de măcelarii și de fabrici de lumânări pentru nevoile religioase ale obștii. Comisia de la Viena, înființată în 1781 sub conducerea aceluiași Enzenberg, a hotărât că Șiretul să devină unul dintre cele trei orașe în care evreii să aibă dreptul de a se stabili. Ca urmare a acestei decizii, începând din anul 1789
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
pentru cei cununați de la 26 ianuarie 1802 și pentru cei decedați de la 13 februarie 1802. Cronicile parohiei atestă ca slujitori ai acestei biserici pe următorii preoți: Ca urmare a creșterii populației, mica biserică de lemn a devenit neîncăpătoare și atunci obștea (în frunte cu preotul paroh Vasile Cocorean) a hotărât să construiască o biserică mai mare. Prin decizia Consistoriului Arhiepiscopesc nr. 1802 din 10/22 martie 1887 s-a aprobat desfacerea bisericii vechi și s-a orânduit ca parohienii de la „Sfântul
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]