5,469 matches
-
sau mai scurtă, părul creț sau cărunt sau pur și simplu prin inscripția scrisă dedesubt, Părintele mă oprește cu un gest al mâinii și cum am dat buzna peste el nu mai are răgazul să-l trimită pe Daniel în odaia lui, Da, eu, Daniel, am rămas la masă cu creionul în mână, părintele Ioan mă învăța greaca, eu o învățam cu atâta bucurie, fiindcă eram convins că numai cunoscând acele semne ciudate voi putea citi din Cartea părintelui Ioan, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Gură de Aur n-a mai rămas decât o grămadă de tencuială fărâmițată, Se-ntunecă și în poiana unde m-am retras să citesc din caietul lui Theo, mă voi opri aici și poate după cină voi continua lectura în odaia străină din casa de oaspeți destinată mie de părintele Varava, odaie în care mă duc numai ca să dorm, deși are și wc-ul alături și-mi oferă, după spusele părintelui, tot confortul necesar, ar trebui să fiu mulțumit că părintele mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tencuială fărâmițată, Se-ntunecă și în poiana unde m-am retras să citesc din caietul lui Theo, mă voi opri aici și poate după cină voi continua lectura în odaia străină din casa de oaspeți destinată mie de părintele Varava, odaie în care mă duc numai ca să dorm, deși are și wc-ul alături și-mi oferă, după spusele părintelui, tot confortul necesar, ar trebui să fiu mulțumit că părintele mi-a dat una dintre cele mai bune camere, prevăzută cu baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și preluând aceste desene și cărți eu primeam nemijlocit harul meseriei pe care, la rândul meu, voi fi nevoit să-l transmit, lada cu schițele și cartoanele meșterului, o veche ladă de zestre cu incrustații solare stă acum închisă în odaia mea sub fereastra ce dă spre pădure, Prevăzută pentru mine de părintele Ioan această odaie spoită în albastru-deschis a cărei simplitate mă înfioară va fi de acum încolo pentru mult timp, până voi termina biserica, va fi casa mea, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu, voi fi nevoit să-l transmit, lada cu schițele și cartoanele meșterului, o veche ladă de zestre cu incrustații solare stă acum închisă în odaia mea sub fereastra ce dă spre pădure, Prevăzută pentru mine de părintele Ioan această odaie spoită în albastru-deschis a cărei simplitate mă înfioară va fi de acum încolo pentru mult timp, până voi termina biserica, va fi casa mea, îmi mut masa de lemn sub cealaltă fereastră ce dă în curtea mănăstirii și-mi aranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
casete cu Mozart, ceva Bach, dar și Vanghelis, J.M. Jarre, Bon Jovi, Enigma, apoi aparatul de ras, after shave, periuța de dinți, pasta Colgate, săpun, hârtie igienică, Dumnezeule, și dintr-o dată mi-e rușine de toate aceste obiecte străine de odaia asta simplă spoită în albastru, cu tavanul de lemn înnegrit de ani, cuvertura vărgată pe pat, perna albă cu colțurile brodate, lavița de lemn cu spătar incrustat, lampa cu pe trol agățată în tavan, deși odaia are lumină electrică și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aceste obiecte străine de odaia asta simplă spoită în albastru, cu tavanul de lemn înnegrit de ani, cuvertura vărgată pe pat, perna albă cu colțurile brodate, lavița de lemn cu spătar incrustat, lampa cu pe trol agățată în tavan, deși odaia are lumină electrică și-mi văd mai departe de despachetat cu un sentiment tulbure în suflet, filtrul mic de cafea, numai pentru o persoană, adus de mine din Italia, îl port peste tot, două pachete de cafea vidată, aparatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fetus, provocatoare apoi cu triunghiul negru feminin în care nici o teoremă a geometriei euclidiene nu mai e valabilă, binecuvântată ploaie dintr-o după-amiază de iunie când, ar fi bine să încetez să mă ispitesc singur, astfel voi înnebuni în această odaie simplă spoită în culoarea infinitului, închid blocul de desen, domolindu-mi zvâcniturile neastâmpărate dintre coapse și-mi las privirea să rătăcească cum stau așa pe spate pe mandala dezordonată a nervurilor din scândura de brad a tavanului, nu mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mea de înțelegere, dar care îmi dădea într-o asemenea măsură momente de beatitudine încât trăiam tulburătoarea impresie că mă iau la întrecere cu îngerii, Dumnezeu îmi ascultase ruga fierbinte, în dimineața următoare, cum Theo mai zăbovea la el în odaie, m-am grăbit să urc scara de lemn ce ducea sus pe schelă, să admir în voie Pantocratorul de culoare, până nu apare Theo, când pun însă piciorul sus și m-aplec ușor să nu dau la înălțime cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în care s-au întins pături pe jos pentru noaptea asta, biserica mare e plină și eu n-am mai intrat în biserica nouă de câteva zile, m-a întrebat părintele dacă nu binevoiesc să las și la mine în odaie o familie cu copii mici să doarmă, cei doi soți sunt amândoi geologi, cunoștințe vechi de-ale părintelui și fetițele, două, se țin mereu de capul meu să le desenez, adorabile și mie îmi face bine această baie de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tradiție și toate celelalte, umilește-te, iar în însemnările lui și ale meșterului Vasile nu se vorbea decât despre modestie și umilință, N-ar fi trebuit să accept niciodată lucrarea asta! în zadar întorci mereu capul spre lavița din colțul odăii, nu-i nimeni acolo și nici n-o să fie, ești singur în toată încăperea și El n-o să apară la dorința ta! Ce tot vorbești acolo?! nu știu la ce te referi, La gândul tenebros ce ți-a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ce vrei? Nu te mai ascunde de tine însuți, recunoaște cu glas tare de ce nu ești în stare să pictezi în biserică! Asta vreau să înțeleg! Răspunsul e în tine, dar încă nu-l vezi! Mă uit iarăși spre colțul odăii, la locul gol de pe la laviță, Degeaba, dragul meu, El nu va veni! Nu-mi spune mie, dragul meu! Nu vei semna nici un pact cu diavolul sau Doamne ferește, nu trebuie să-i spun numele cu voce tare, mai ales într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
semna nici un pact cu diavolul sau Doamne ferește, nu trebuie să-i spun numele cu voce tare, mai ales într-un asemenea loc sfânt, nu-ți vei vinde sufletul și nu te vei pierde, nu-i nimeni pe lavița din colțul odăii de pe care cu grijă ai adunat în seara asta toate cartoanele, ca să-i faci loc, în caz că va veni, zadarnic îl aștepți și dacă vei scrie în acest caiet, de dragul literaturii, că te-a vizitat și ați făcut odioasa înțelegere, vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tine, dacă tu mă ocolești, Tac la mustrarea lui și-i arăt prin gestul larg al mâinii patul tare de lemn acoperit cu o pătură decolorată de prea desele spălări, Dar el se întoarce spre lavița de lemn din colțul odăii și se așază cu mișcări încete, e cald în încăpere, nu îndrăznisem să deschid fereastra din pricina gângăniilor atrase de lumina becului meu, îi propun părintelui să las ușa deschisă și să stingem lumina din odaie, să las aprins numai becul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lavița de lemn din colțul odăii și se așază cu mișcări încete, e cald în încăpere, nu îndrăznisem să deschid fereastra din pricina gângăniilor atrase de lumina becului meu, îi propun părintelui să las ușa deschisă și să stingem lumina din odaie, să las aprins numai becul de afară agățat la unul din stâlpii din pridvor, e de acord părintele și aerul nopții pătrunde în încăpere în valuri de răcoare, prin ferestrele joase și înguste ce dau în pridvor, lumina palidă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
gura părintelui Ioan, a înțeles că incongruența, inconsistența și chiar lipsa unei atitudini religioase la bolnavii săi avea un rol precumpănitor în ivirea și agravarea unei maladii de ordin psihic, Eu tac, îl las pe părinte să vorbească din colțul odăii și sutana lui neagră întunecă pereții și fâșia slabă a luminii de la becul din pridvor se lasă ștearsă între noi către mijlocul încăperii, apoi peste fereastra dinspre pădure va răsări în curând luna și părintele vorbește despre lucruri care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
luna se ridică peste pădure în fereastra ce dă în spate spre, iar sutana neagră a părintelui reflectorizantă în lumina albă, Ajuns pe front, toate teoriile frumoase de la Zürich mi se păreau potrivite doar pentru o lume de mătase în odăi cu perdele lăsate, pentru o lume ce n-avea să se mai întoarcă niciodată, pus dintr-o dată în fața nenorocirilor de pe front m-am trezit neputincios cu minuscula mea trusă medicală cumpărată din Zürich și plin în cap de firele mătăsoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și asistenta mi-o pusese sub pernă, ca să nu se piardă, N-am înțeles atunci de ce și ce era cu cartea aceea pe care nici măcar n-o puteam citi, am păstrat-o totuși, Părintele Ioan stă pe lavița din colțul odăii mele, nu mă uit la el de teama propriei mele fantezii, umbra lui în haloul de lumină al lunii s-a oprit la picioarele mele, dacă aș face o mișcare, Cum m-am refăcut m-am și întors pe front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un atac banditesc, în timp însă am reușit să ne constituim o comunitate și să supraviețuim și n-am regretat niciodată că am schimbat medicamentele pe cuvintele cărții și bisturiul pe semnul crucii, Tace acum părintele în colțul lui din odaia mea luminată doar de lună și eu aștept să facă legătura cu frământările mele și să-mi dea un alt răspuns decât Dumnezeu, încă nu îndrăznesc să privesc spre locul acela întunecat în care se află părintele, spațiu pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spus, mi-e teamă că învățându-te să crezi, aș risca să te fac să uiți să creezi, Te ispitesc cu geniu! Eu tulburat peste măsură că aceste cuvinte vin din gura unui preot și-mi ridic ochii spre colțul odăii ca să mă conving că e părintele Ioan acolo, îi văd barba căruntă argintată de lună, ușor plecat din umeri și-i simt prin întuneric privirea blajină îndreptată spre mine, neînțelegătorul, Sufletul tău e în mâinile tale, Theo, dă-i drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dus la el după ce m-am îmbăiat de bună dimineață în apa rece a izvorului, proaspăt curățat de negurile nopții, nu mi-a spus părintele din cartea cu semne necunoscute decât ce-mi spusese și noaptea din colțul întunecat al odăii mele și la lumina zilei m-am oglindit limpede din nou în apa de foc a cuvintelor sale, apoi m-am dus în biserică să pictez, toată ziua pe schelă la Pantocrator, pictând îl întrevăd fulgerător și iarăși îmi scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
recunoaște, cu chipul ei în minte mă ridic brusc de la masă, n-am terminat de mâncat dar, îi las pe Daniel și pe fratele Rafael privindu-se uimiți de ieșirea mea precipitată, traversez curtea mănăstirii, se înserează încet și în odaia mea știu cu precizie ce caut, deschid lada de lemn trimisă mie zestre de meșterul Luca, adun toate schițele lui, le întind iarăși pe pat, pe masă, le cercetez a câta oară? misterul nu se află aici, aceste cartoane nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meșterului Luca stropit de vopsele, îl înhaț, nepăsător la toată vopseaua ce se întărește pe mine și cobor de pe schelă, ies din biserică cu o liniște în suflet de început sau sfârșit de lume, trec întâi pe Ia mine prin odaie să caut niște chibrituri și la marginea pădurii înalț un foc verde din cartoanele lăsate mie de meșterul Luca drept moștenire, privesc fascinat acest foc de paie, până nu mai rămâne decât scrumul, Am văzut și eu, Daniel, în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
câteva cărți, mi-a mai strecurat mama în rucsac niște gutui galbene și două borcane cu dulceață, unul de cireșe și celălalt de piersici, dulceața de cireșe aproape am terminat-o de când m-am așezat la masa de lemn din odaia simplă de la mănăstire, 7 octombrie, mă hotărăsc să-i scriu Anei o scrisoare lungă în care să-i explic totul, să-i spun cum a început vara, de ce am rămas aici, despre lumina din copaci i-am scris, ce căutai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cea bună pe care ne-a dat-o preoteasa mă umple de un sentiment ridicol nelămurit, mă face să mă simt și mai străin în propria mea viață, cel puțin la mănăstire începusem să mă obișnuiesc cu simplitatea curată a odăii mele și ori de câte ori îmi ridic acum privirea de pe hârtia albă a caietului în care scriu, ochii îmi sunt agresați de domeniul anarhic al culorilor din această încăpere, verdele fosforescent din frunzele uriașe de palmieri ce împodobesc pereții în tehnica depășită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]