4,258 matches
-
aceste ecuații-legi, cum ar fi legea pârghiilor, dar odată cu începerea revoluției științifice, peste tot au început să răsară numai ecuații-legi. Cea de-a treia lege a lui Kepler definea timpul de care au nevoie planetele pentru a parcurge o întreagă orbită: r3/t2 = k, pentru timpul t, distanța r și o constantă k. În 1662, Robert Boyle arăta că, luând un recipient etanș umplut cu gaz și apăsând pe recipient, crește presiunea dinăuntru: înmulțind presiunea p cu volumul v rezulta întotdeauna
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
jucărie, fie de o planetă uriașă - ecuația diferențială ne poate spune ce fel de forță acționează asupra lui. (Succesul lui Newton s-a datorat faptului că, pornind de la ecuația care definește forța gravitațională, îți puteai da seama ce forme au orbitele planetelor. Oamenii bănuiseră că forța era proporțională cu 1/r2, dar atunci când din ecuațiile diferențiale ale lui Newton a rezultat că orbitele erau eliptice, lumea a început să creadă că el avea dreptate.) În ciuda puternicului impact pe care îl avea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a datorat faptului că, pornind de la ecuația care definește forța gravitațională, îți puteai da seama ce forme au orbitele planetelor. Oamenii bănuiseră că forța era proporțională cu 1/r2, dar atunci când din ecuațiile diferențiale ale lui Newton a rezultat că orbitele erau eliptice, lumea a început să creadă că el avea dreptate.) În ciuda puternicului impact pe care îl avea analiza matematică, problema-cheie a persistat. Munca lui Newton se baza pe o temelie foarte șubredă - împărțirea lui zero la el însuși. Iar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și simplu acceptau acest fapt, deoarece dispariția lor la momentul potrivit ducea la obținerea rezultatului corect. Nimeni nu își făcea griji cu privire la împărțirea la zero atunci când ignorarea regulilor matematicii era convenabilă, explicând absolut totul, de la căderea unui măr și până la orbitele planetelor din ceruri. Dar, deși oferea răspunsul corect, utilizarea analizei matematice era un act de credință, la fel ca declararea convingerii în existența lui Dumnezeu. Sfârșitul misticismului O cantitate este ceva sau nimic; dacă este ceva, înseamnă că încă nu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de zero absolut. Aceasta este o barieră insurmontabilă. Descoperirea lui zero absolut avea o nuanță total diferită de cea a legilor lui Newton. Ecuațiile lui Newton le-au conferit fizicienilor putere, datorită lor ei putând prevedea cu mare acuratețe formele orbitelor planetare și mișcările corpurilor. Pe de altă parte, zeroul absolut descoperit de Kelvin le-a spus fizicienilor ce nu puteau să facă. Nu puteau atinge niciodată zero absolut. Această barieră reprezenta o veste dezamăgitoare pentru lumea fizicii, însă era începutul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
tot mai mult, pe măsură ce curbura devine tot mai mare. Același lucru se întâmplă și cu masa. Pe măsură ce pătrunzi în regiuni de spațiu tot mai curbate, masele corpurilor cresc efectiv, producând fenomenul ce poartă numele de inflația maselor. Această analogie explică orbitele planetelor; pur și simplu Pământul se rostogolește, în adâncitura făcută de Soare în foaia de cauciuc. Lumina nu se deplasează în linie dreaptă, ci pe traiectorii curbilinii, în jurul stelelor - un efect pentru observarea căruia, în 1919, astronomul britanic Sir Arthur
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Legile de mișcare și gravitație ale lui Newton au oferit fizicienilor o explicație pentru modul în care planetele și corpurile se deplasează în univers. Fiecare nouă cometă descoperită a venit în sprijinul calculelor lui Newton. Au fost și câteva probleme. Orbita lui Mercur, de exemplu, oscila într-o manieră care nu corespundea cu previziunile lui Newton, dar, în ansamblu, teoriile lui Newton au fost testate de nenumărate ori și, de obicei, au fost confirmate. Teoriile lui Einstein au corectat erorile lui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
lumea se strâmtează/ cu fiecare naștere/ câinii rămân tot mai des în două picioare/ ce oglinzi credeți voi/ ce oglinzi sunt mai fine/ decât pupilele dilatate de mirare sau ștreang/ a venit moș gerilă gol/ fără daruri/ fără globuri/ cu orbitele neîmpodobite/ a venit moș gerilă/ trupule/ ți-a adus cămașă de forță cu fir de borangic/ pe creierul rozaliu s-a așezat un greier” (Poemul meu se desfigurează). În a doua carte, Odyssex (1996), se descătușează energiile unui eu poetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
Iluminări, meditația, creionata, aici, doar în câteva paragrafe fulgurante, de maximă concentrare ideatica, plasându-se, ea însăși, "la limita investigării exacte", încearcă să prindă în încremenirea de "piatră" a cuvântului, momentul în care "linia" gândirii științifice se apropie asimptotic de "orbită" poeziei, să definească, cu alte cuvinte, ceea ce Paul Valéry denumea "atitudinea centrală, de la care demersurile cunoașterii și operațiunile artei sunt deopotrivă posibile"4. Mai bine, în cuvintele proprii ale poetului român: Oricât ar părea de contradictorii acești doi termeni la
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
reaprindă, să le readucă la viață, în prezent, care nu este decât o limită, imateriala 43, orizontul mereu schimbător, dintre trecut și viitor. "Seară" circumscrie, așadar, un spațiu al visării, i.e., al creației naturale - "Inimi mari dormeau sub țară" [s.n.] ("Orbite), " La conul acesta de seară [s.n.], / Când sufletul meu a căzut"44 ("Aură") - , liber de constrângerile vieții cotidiene, în care autorul se scufundă, heraclitian, ca într-un râu, pentru a recupera lumină (amintirile), care să confere sens experienței prezente. De
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mai vagă idee pentru inteligență umană. Permite-mi să numesc asta pulsație pendulara mentală. Era întruchiparea morală o ideii abstracte pe care o are omul despre Timp. Prin egalizare absolută a acestei mișcări, sau a ceva asemanator - se ajustaseră ciclurile orbitelor de pe firmament. Cu ajutorul ei, am măsurat iregularitățile ceasului de pe poliță și ale ceasurilor servitorilor. Ticăitul lor îl auzeam tare în urechi. Cea mai mica deviere de la proporția corectă - iar aceste deviații erau omniprevalente - mă afecta în felul în care violări
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a da un exemplu, formula poetica argheziana, - de care "ființă tremurătoare a artei, marea linie, marea intensitate"6 trebuie să se țină cât mai departe - , si pe care o caracterizează drept "[p]oezie tristă de însăși tristețea materiei, aruncată din orbitele stelelor comunicatoare ocolește sori negri, degradați. Amănuntul e căutat, opulent și gros [s.n.]7. Acestei "poezii leneșe", Ion Barbu îi opune o lirica care să propună "existente substanțial indefinite: ocoliri temătoare în jurul câtorva cupole - restrânsele perfecțiuni poliedrale"8. Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
barbiana din "Veghea lui Roderick Usher" pare să reia discuția din acest punct, dar poetul român dezvolta propriul raționament de o manieră puțin diferită de predecesorul său romantic: Dar două se dovediră căile Consistenții. Locuire, pornind din pământurile tale, pe orbitele rigide ale marilor se imprimă în asimptotic declin (italice în original)107. Invenția artistică este o sinteză a două etape. Prima constă dintr-o revărsare dezordonată și aproape inconștiență, anterioară oricărei distincții subiect / obiect, de întocmiri spontane, si implică acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
si implică acțiunea intuiției estetice, sau, cum spune Poe în Eureka, "cel de-al saselea simt", căruia, în parafrază barbiana, îi corespunde "locuirea" ce numește modalitatea directă de cunoaștere a necunoscutului (a divinului, la Poe), simbolizat aici de prezență mării ("orbitele rigide ale marilor"), agent tranzițional și medial între informal și formal, viața și moarte.Preluând o imagine din geometria analitică, Barbu o reprezintă (grafic) sub forma unei linii curbe ("orbitele rigide") în continuu regres ("se imprimă asimptotic declin"108), pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
necunoscutului (a divinului, la Poe), simbolizat aici de prezență mării ("orbitele rigide ale marilor"), agent tranzițional și medial între informal și formal, viața și moarte.Preluând o imagine din geometria analitică, Barbu o reprezintă (grafic) sub forma unei linii curbe ("orbitele rigide") în continuu regres ("se imprimă asimptotic declin"108), pentru a evocă decăderea ireversibilă a cunoașterii intuitive, în timp. Este o temă romantică ce revine, insistent, și în multe texte ale lui Edgar Poe, de la "Al Aaraaf" (1829), la "Filozofia
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
forma lor ne-o putem imagina în raport de noi înșine. Imaginea nu este decât mișcare efectuată, dar tocmai prin această ea devine vizibilă. Este frământarea de suprafață a unei materii care se depliază continuu: "Munți cu sângele afară..."48 ("Orbite"). Prin imagini nu facem decât să înscriem propria noastră reprezentare în lume, fără a o diviza, în fapt. Artă se definește, în primul rând, prin puterea ei de sugestie, prin care depășește natură și care nu ține atât de continut
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
p. 419. 51 George Călinescu, "Ion Barbu", Istoria literaturii române de la origini până în prezent, 1985, p. 893. 52 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)" (1931), în Versuri și proza, 1984. p. 212. 53 Imagine apare ca atare în poezia "Orbite": Și, cules, albastrul benții / De pe jerbele juvenții [s.n.]". Vezi Ion Barbu, "Joc secund", în Versuri și proza, 1984, p. 21. 54 Henri Bergson, "L'Évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, p. 779: "Car la vie est tendance, et l'essence d
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pentru naționalizarea socialismului. În faza inițială a socialismului românesc, ideea națională a fost subordonată brutal ideii socialiste. În cadrul formulei "național în formă, socialist în conținut", conținutul socialist avea întâietate supremă în fața formei naționale. Pe măsură ce statul satelitar român a ieșit de pe orbita Kremlinului, un proces afirmat prin curajoasa "declarație de independență" a PMR prin luarea de poziție în aprilie 1964 și consacrat prin și mai temerara condamnare a invaziei Varșoviei pronunțată de către N. Ceaușescu în 1968, raportul dintre forma națională și fondul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
socialismului românesc (1947- 1964) a restructurat dramatic memoria istorică sedimentată în conștiința colectivă prin eviscerarea măduvei naționaliste a memoriei românești. Trecutul național este supus unui intens proces de socializare, rezultatul fiind o memorie antinațională sovietofilă; v) ieșirea statului român de pe orbita Kremlinului, proclamată enunțiativ prin "Declarația de independență" din aprilie 1964, a semnalat startul renaționalizării politicii și culturii românești. Al doilea capitol al comunismului românesc se remarcă prin repunerea în drepturi depline a ideii naționale, ajunsă din nou în miezul identității
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al receptorului), autoarea recunoaște și existența contextului textului (lingvistic/co-textul), văzut ca un ansamblu organizat, care joacă rolul de sistem de referință pentru semnele care-l compun și care permite ca semnificația fiecărui semn din structura sa să varieze În funcție de orbita particulară pe care se află integrat; variația nu este nelimitată, ci este constrânsă de propriile limite ale sistemului, (ansamblului)<ref id=”78”>Cazacu 1968, pp. 96-97 referință </ref>. Este evidentă influența pe care structuralismul a avut-o asupra Tatianei Slama
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
lor: 1) rețeaua de relații nu este fixă, statică, ci Într-o continuă dinamică, elementele având posibilitatea de a-și modifica continuu structura de relații din cadrul sistemului, 2) fiecare element este văzut ca un potențial context pentru elementele situate „pe orbite inferioare”; „sistematizările nu pot fi considerate ca fixe, etern aceleași, ci legăturile se pot modifica, dinamic, iar, pe de altă parte, fiecare componentă poate fi considerată ca un sistem, ca un context, pentru o unitate mai restrînsă, care, la rândul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
medicale actuale, Îmbătrânirea apare atunci când celulele sunt permanent deteriorate de atacurile continue și tot mai puternice ale unor particule chimice. Radicalul liber este o moleculă care a pierdut unul din electronii cu sarcină electrică ce se Învârtesc În perechi pe orbită. Pentru a-și reface echilibrul, radicalul liber fură un electron de la moleculele Învecinate sau renunță la electronul rămas singur. În acest fel, dă naștere unei mutilări celulare, invadând proteinele, grăsimile și A.D.N.-ul genetic al celulelor, oxidându-le și
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
o importanță majoră și poate semnala bulversări și realizări fundamentale. Neptun și Pluto Le-am pus intenționat „În aceeași oală”, Întrucât În ciuda diferenței dintre perioadele lor de revoluție (164 de ani pentru Neptun și 248 de ani pentru Pluto), excentricitatea orbitei planetei din urmă face ca În zilele noastre să pară că se mișcă cu aceeași viteză ca și Neptun. Vom reține, spre 26 de ani, primul sextil, care corespunde, cu o mică diferență, primului trigon al lui Uranus: fază de
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
pe individ. Lucrul acesta se verifică cu atât mai mult cu cât avem În vedere faptul că atinge În disonanță semne precum Racul sau Balanța, care suportă greu bulversările. Uranus-Pluto Conjuncția are loc o dată la 127 de ani, dar excentricitatea orbitei lui Pluto poate modifica puțin precizia. Ultima conjuncție a avut loc În 1965, la 15° Fecioară, și s-a repetat În mai multe reprize, până În 1968. Întâlnirea acestor două planete pune accentul pe noțiunea de schimbare, de bulversare În profunzime
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
natura tranzitului. Neptun-Pluto Ciclul acestei conjuncții este de 492 de ani, iar ultima a avut loc În 1892, la 9° Gemeni. În a doua jumătate a secolului XX Pluto a fost aproape de periheliu (punctul cel mai apropiat de Soare de pe orbita unei planete), având orbita aproape de cea a lui Neptun; acesta este motivul pentru care cei doi au fost În mereu sextil, Începând din... 1945! În consecință, de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, toate tranzitele lui Neptun au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]