4,474 matches
-
ncep să se stabilească (n țările arabe vecine; (n 1949, sioniștii controlau 77% din teritoriul palestinian, peste 1 milion de palestinieni fiind forțați să-și părăsească țara. 291 La 6 noiembrie 1956, ONU sub impulsul Statelor Unite și URSS pun capăt ostilităților; Israelul a ocupat Gază și Peninsula Sinai, din care s-a retras (n martie 1957, datorită ultimatumului ruso-american, (n locul trupelor israeliene fiind instalate forțe ONU de menținere a păcii. 292 Israelul declanșează, în iunie 1967, războiul cunoscut drept Războiul
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ocuparea de noi teritorii crescând considerabil numărul palestinienilor expulzați; tot (n această perioadă (ncepe procesul de implantare a așezărilor israeliene (n teritoriile ocupate. 293 La 6 octombrie 1973 se desfasoara Războiul de Yom Kippour, (n care Egiptul și Siria (ncep ostilitățile (mpotriva Israelului, atac(nd golful Sinai și (n(lțimile Golan pentru a-și reocupa teritoriile; (n prima fază a războiului, forțele egiptene au trecut Canalul de Suez, distrugând linia Bar-Lev și ocupând c(teva mile din malul de est; ofensiva
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Faulques și Olvido se Înarmaseră cu salvconducte ale armatei iugoslave și porniseră pe șoseaua paralelă cu râul Vrbas. Ajunseseră la Dragovac dis-de-dimineață, când aproape toți locuitorii erau la câmp. Opriseră mașina În fața primăriei și se plimbaseră nestingheriți de nimeni. Fără ostilitate, fără cooperare; la orice Întrebare, oamenii răspundeau evaziv ori tăceau. Nimeni nu știa nimic despre croați, nimeni nu văzuse croați. Nimeni nu-și amintea de ei. Singurul incident avusese loc pe vatra fostei biserici catolice, unde doi milițieni cu vulturul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Ana Aslan, se prezintă într-o enormă paletă de forme: stresul examenului, stresul profesional, stresul demografic, stresul pensionării, stresul divorțului, stresul detenției, stresul schimbării locului de muncă, stresul bolii, stresul morții cuiva din familie, stresul singurătății, stresul neînțelegerilor și a ostilităților conjugale, stresul schimbării responsabilităților profesionale, stresul schimbării programului de lucru, de somn, schimbării obiceiurilor alimentare, chiar și stresul de vacanță (care este totuși este în esență o schimbare a modului obișnuit de viață). Stresul (definit în 1925 de Hans Selye
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
în aplicare un plan înșelător nu a rămas nefolosită de către britanici. Păcăleala pusă la cale în timpul operațiunii "furtună în deșert" în recentul război din Golf se înscrie în aceeași tradiție. Analizînd minciunile spuse inamicilor, Bok (1978:145) susține că "limbajul ostilităților și al rivalităților... este un cod neindicat a se cerceta din punct de vedere moral". Atitudinea rezervată a lui Bok poate fi aprobată de filosofi, însă publicul obișnuit nu ezită să judece aspectul moral al minciunilor spuse inamicilor. A învinge
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dacă sînt prinși asupra faptului. Însă cei pe care noi i-am angajat să spioneze sînt eroi necunoscuți, ale căror realizări ne pare rău că nu le putem răsplăti pe față. Acest contrast se accentuează și mai mult atunci cînd ostilitatea este oficial recunoscută de către un stat aflat în război. Un psiholog australian pare să fi spus că: una din cele mai importante moșteniri pe care britanicii au lăsat-o Australiei este faptul că englezul educat a avut întotdeauna o repulsie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a momentului acțiunii. De exemplu, Whaley (1984:56) notează că pînă în 1935 manevrele evazive ale Germaniei aveau scopul de a ascunde intenția de a declanșa război. În acel an s-a schimbat politica; guvernul a dorit să amîne explozia ostilităților pînă în momentul în care inamicul ar fi depășit din punct de vedere al capacității. Drept urmare, "minciuna disimulată" a fost înlocuită de "o minciună disimulată menită să-i ascundă slăbiciunile". Lucrul sub acoperire", o formă specială a înșelătoriei, are scopul
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dea seama care este proporția în care apare minciuna. Chiar și așa, este clară existența unei politici de ponegrire în Irlanda de Nord, cît și succesul limitat pe care l-a avut (vezi Foot 1989). Înșelătoria folosită în mod tactic pe timpul unor ostilități nu încetează neapărat o dată cu obținerea victoriei. Ambii adversari își pot revendica victoria, chiar dacă un martor neutru n-ar avea nici o ezitare să spună cine a pierdut cu adevărat. Acest obicei care datează din vremuri străvechi a fost vizibil și la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înțelegere deplină i-ar pune în pericol integritatea propriului eu, așa cum este conceput și construit în acel moment. Kovar scrie din punctul de vedere al psihanalistului, iar Becker (1973:51 ) consideră că psihanaliza se dedică ideii de autoamăgire. El spune: Ostilitatea față de psihanaliză în trecut, prezent și viitor va fi întotdeauna o ostilitate față de acceptarea faptului că omul trăiește prin minciunile pe care și le spune despre sine și despre lumea sa, precum și faptului că personalitatea lui... este o minciună vitală
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
conceput și construit în acel moment. Kovar scrie din punctul de vedere al psihanalistului, iar Becker (1973:51 ) consideră că psihanaliza se dedică ideii de autoamăgire. El spune: Ostilitatea față de psihanaliză în trecut, prezent și viitor va fi întotdeauna o ostilitate față de acceptarea faptului că omul trăiește prin minciunile pe care și le spune despre sine și despre lumea sa, precum și faptului că personalitatea lui... este o minciună vitală. Goleman (1985:16, 22), scriind dintr-un punct de vedere psihologic mai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
are conotații înșelătoare, atunci se poate spune că inducem în eroare. Un trandafir căruia i se dă altă denumire are același parfum, însă un război poate părea mai puțin grav dacă este numit "conflict armat internațional", termenul dat de Pentagon ostilităților din Vietnam. Acest război a prilejuit numeroase alte eufemisme care aveau scopul de a reduce impactul ororilor sale: de exemplu, se folosea "a elimina" pentru "a ucide și a distruge" sau "cătun nou înființat" pentru "tabără de refugiați". Asemenea termeni
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
realismului, Nixon și Kissinger introduc În scenă viziunea competiției geopolitice Între marile puteri, o competitie ce se desfășoară În condiții de anarhie și În care fiecare stat Își urmărește propriile interese. O politică externă realistă, potrivit celor doi, ar reduce ostilitatea absolută față de Uniunea Sovietică și Chinaxe "China" prin acceptarea lor ca jucători legitimi internaționali. Astfel s-ar obține un echilibru internațional și s-ar crea un mediu de securitate mai stabil, care ar permite negocierea unor probleme concrete. Pentru Kissinger
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
cost - beneficiu; - dimensiunea militară coexistă cu alte dimensiuni (politică, diplomatică, economică, socială etc.) și deci folosirea forței (care e doar unul dintre instrumentele la Îndemâna statului) are Întotdeauna loc Într-un context mai larg decât cel militar. În același timp, izbucnirea ostilităților armate este departe de a echivala cu Întreruperea activităților În alte dimensiuni. Pe urmele lui Clausewitz sau Jomini, În perioada postnapoleoniană, materialul conceptual al gândirii strategice s-a extins exponențial, acoperind nu doar mediul terestru, ci și pe cel maritim
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Zartman (1995), Fisher și Ury (1981), precum și analizele generate În cadrul Programului de Negociere al Universității Harvard. Această strategie este utilă În primul rând pentru a pune capăt violențelor și pentru a Încheia un acord politic cu caracter permanent după Încetarea ostilităților. Totuși, ea presupune o viziune foarte restrânsă asupra conflictelor și implicit asupra păcii, care este conceptualizată În mod negativ, ca absență a tensiunilor violente. O asemenea perspectivă nu ia În considerare atitudinile părților implicate pe parcursul conflictului și nici cauzele acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
a acționat mai ales În situațiile În care negocierea sau intervenția armată au fost folosite ca mijloace de gestionare a respectivelor crize și că acțiunile ONU au dus, de regulă, la Încheierea de acorduri (tratate, armistiții, acorduri de Încetare a ostilităților). Din punct de vedere instituțional, Secretarul General al ONU a jucat un rol important În detensionarea crizelor, acționând fie din proprie inițiativă, fie la cererea expresă a Consiliului de Securitate, În principal prin practica bunelor oficii, precum și prin mediere și
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
ca expresia conflictelor interne la adepți. Chiar Freud utilizase mitologia și datele etnografice ale timpului său pentru a-și formula teoria asupra inconștientului. Universalitatea complexului lui Oedip și mitul hoardei primitive pe care el le-a reluat întâlniseră mai degrabă ostilitatea antropologilor, în schimb, principiile freudiene au exercitat o influență puternică, mai întâi într-o manieră oblică, asupra școlii americane numite "cultură și personalitate", apoi, într-un mod mai explicit, asupra unor autori ca Géza Roheim, Georges Devereux, Edmond și Marie-Cécile
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
monopolul recuperării, fie priveau cu neacoperită antipatie inițiativa-surpriză a unui intrus, marginal, pe deasupra și neistoric al religiilor (ca și cum despre asta era vorba), care invadase fără permisiune crimă de neiertat une chasse gardăe. Toate acestea întrețineau în jurul cărții o atmosferă de ostilitate. I-am scris lui Mircea Eliade despre întreaga situație. Răspunsul a venit lucid și exact (scrisoare din 22 iulie '80): Nu mă surprinde lipsa de ecou a Hermeneuticii. în afară de d-ta și E. Simion, majoritatea articolelor privitoare la scrierile mele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Acest conflict nu întârzie să se producă periodic. Apar atunci fenomene iritante de marginalizare, de izolare, de bagatelizare a talentului. Partizanii politici doar de caracter care au numai această calitate, recunoaștem, extrem de importantă privesc cu neîncredere și adesea chiar cu ostilitate pe omul de talent venit printre ei. Acesta are de partea sa calități mai curând iritante: o anume notorietate, numele său circulă în presă, la radio și TV, el este adesea publicist, autor sau profesor de mare audiență etc. Motive
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prin teroare și constrângere. Culpabilizăm, de fapt, victimele în primul rând, și nu acțiunile brigadei teroriste împotriva populației de ostateci, atât de bine descrisă și de V. T. 19. în al doilea rând, opoziția are mereu de luptat cu întreaga ostilitate a structurilor criptocomuniste actuale. Politologul nostru definește și această situație cu deosebită claritate, ridicându-se la principiul general al democrației. Politologia națională n-ar trebui să-l piardă nici un moment din vedere. Este o adevărată fata morgana a opoziției românești
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
evitare este pierdută și sursa de întărire. Trăirea sentimentului de evitare se datorează unor bisări la nivelul relațiilor cu apropiații care încearcă să ofere suport persoanei depresive, cărora depresivul le răspunde cu indiferență sau sentimente de mânie, aceasta ducând la ostilitate ascunsă sau suport superficial din partea celor apropiați. Atitudinea de respingere sau evitare a persoanelor din proximitate va duce la instalarea depresiei, în felul acesta apare cercul vicios depresie-respingere, depresia fiind înțeleasă în termenii rupturii relației individ-mediu social. Teoria autocontrolului Teoria
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
6.5. Teoria cognitivă asupra depresiei Aaron T. Beck Teoria lui A. Beck (1995)187 asupra depresiei își are punctul de plecare în teoria psihodinamică, însă autorul ulterior devine nemulțumit de explicația psihanalitică asupra depresiei descoperind în depresie pe lângă reprimarea ostilității, gândurile negative legate de sine, lume și viitor. Studiind teoria constructelor personale elaborată de George Kelly potrivit căreia oamenii înțeleg realitatea elaborând ipoteze pe care le testează sau predicții, asemenea unor oameni de știință (Knight, B.G., Kelly, G. & Gatz, M.
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de la înființare, școala a contribuit la dezvoltarea sentimentului național în rândul elevilor. Totuși, anuarele publicate de-a lungul anilor au reflectat evoluția anevoioasă: instituția s-a confruntat cu lipsa manualelor și a profesorilor români, cu greutăți materiale, dar și cu ostilitatea fățișă a autorităților habsburgice. De altfel, scopul creării acestei școli, așa cum un fost elev o mărturisește 135, a fost pregătirea tineretului pentru universitățile germane de pe băncile cărora studioșii urmau să profeseze în domenii academice. Odată cu înființarea claselor românești a crescut
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
literară (1933) la Rădăuți, ultimele două ca scenă de lansare pentru numele intrate ulterior în gruparea icona-ristă; În prejma gândului la Siret; Crainicul cetății (1933-1934) la Suceava. Cum a fost receptat de către centru acest fenomen al localismului creator? Cu suficientă ostilitate, am putea spune, mai ales atunci când atacurile s-au îndreptat împotriva revistelor regionale. De exemplu, în timp ce Al. Phillipide arunca anatema asupra tuturor revistelor din provincie, considerându-le o "penibilă mediocritate", paginile revistei Provincia literară deveneau, în acest context, vocea apărării
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
îi convine, acela de parodist: persiflează scrierile moderniste, „decadente”, face schime de amuzament citind stanțele macedonskiene. Oricum, C., care avea să-l prefere, ca poet, pe G. Coșbuc lui M. Eminescu, manifestă o receptivitate insuficientă față de lirism. Mai e și ostilitatea lui dintotdeauna în fața inovației, fie ea în literatură, pictură sau muzică. Altfel, pastișele după Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, M. Eminescu, G. Coșbuc fac dovada unei virtuozități de netăgăduit. Și tot așa, ciclul de parodii simboliste (Cameleon-femeie, sonet decadent, simbolist-vizual-colorist ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
numeroase suferințe: grija pentru tezaur, somațiile repetate ale domnitorului Constantin Cantemir de a reveni în patrie și imposibilitatea de a le da ascultare, anatema patriarhului Constantinopolului (după sinodul convocat la Iași în 1688, D. este excomunicat și depus din treaptă), ostilitatea clerului catolic și unit din Zolkiew, nesiguranțele și lipsurile traiului zilnic și, mai presus de toate, dorul de țară. Scrisorile sale din această vreme sunt cu adevărat patetice. Soli ai mitropolitului pribeag, ieromonahul Iona și chelarul Andrei călătoresc în Rusia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]