8,628 matches
-
spun drept, varza asta călită nu-mi place, e cam dulce. - N-ai ce-i face, ăsta-i specificul lor... Și-ai aterizat, Mosari, după o tinerețe plină, în „Țara tuturor posibilităților”! - Am aterizat cu un avion TAROM. Și am pășit apoi încet, încet, dar cu direcție sigură. După doi ani, în 1978 am obținut dreptul de a practica avocatura. A urmat, la scurt timp, deschiderea Biroului meu juridic. Am avut procese mari și mici. Am avut și succese ieșite din
LA 80 DE ANI! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346268_a_347597]
-
primit în cadrul ei cu toată dragostea, înțelegerea și răbdarea și să nu uite faptul că timpul trece foarte repede, dar că trebuie să-și aducă aminte de școala și profesorii ce i-au învățat unde, când și cum trebuie să pășească în viață, având parte de ajutorul, înțelepciunea, maturitatea, experiența și exemplul acestor oameni care se comportă atât de normali și de discreți și cărora noi le datorăm atât de mult încât oriunde și oricând, ne simțim în fața lor, sau ar
ÎMPLINIREA A DOUĂZECI ANI DE ACTIVITATE AI LICEULUI TEORETIC „LUCIAN BLAGA” DIN MUNICIPIUL ORADEA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346319_a_347648]
-
ca cetățean al României, ca tânără studentă, ca o simplă tânără de douăzeci de ani. Situația actuală mă întristează profund și sunt ferm convinsă că nu sunt singurul individ care trăiește zilnic o dezamăgire continuă, încă de când te hotărăști să pășești pragul casei și până te reîntorci in singura oază de liniște pe care o poți avea și anume locuința proprie, te confrunți cu nenumărate situații care mai de care mai intrigante, provocate bineînțeles de oameni, o noțiune care pare să
GABRIELA CENUŞĂ [Corola-blog/BlogPost/346363_a_347692]
-
ca cetățean al României, ca tânără studentă, ca o simplă tânără de douăzeci de ani. Situația actuală mă întristează profund și sunt ferm convinsă că nu sunt singurul individ care trăiește zilnic o dezamăgire continuă, încă de când te hotărăști să pășești pragul casei și până te reîntorci in singura oază de liniște pe care o poți avea și anume locuința proprie, te confrunți cu nenumărate situații care mai de care mai intrigante, provocate bineînțeles de oameni, o noțiune care pare să
GABRIELA CENUŞĂ [Corola-blog/BlogPost/346363_a_347692]
-
vindecă și previn cancerul încă din momentul apariției omenirii pe această planetă. Predecesorii noștri nu erau nevoiți să ,,gonească după un remediu” sau ,,să militeze pentru un tratament de vindecare” prin niște strângeri de fonduri ridicole; ei pur și simplu pășeau în lumina soarelui, fiind vindecați de cancer prin simpla expunere la acțiunea razelor solare. Plimbarea pe afară, în sine, constituie ,,vindecarea” de cancer, despre care industria susține că ar necesita miliarde de dolari pentru cercetări adiționale. Singurul lor scop este
DE CE NU VI S-A DEZVĂLUIT ADEVĂRUL DESPRE VITAMINA D? de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346296_a_347625]
-
ca cetățean al României, ca tânără studentă, ca o simplă tânără de douăzeci de ani. Situația actuală mă întristează profund și sunt ferm convinsă că nu sunt singurul individ care trăiește zilnic o dezamăgire continuă, încă de când te hotărăști să pășești pragul casei și până te reîntorci în singura oază de liniște pe care o poți avea și anume locuința proprie, te confrunți cu nenumărate situații care mai de care mai intrigante, provocate bineînțeles de oameni, o noțiune care pare să
CRIZA UMANITĂŢII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346362_a_347691]
-
groasă care părea să nu mai cedeze niciodată. I-am bătut în ușă Mariei, dar doar o singură dată, deoarece într-o fracțiune de secundă i-am auzit vocea ușor tremurândă care mă poftea în interior. Când am reușit să pășesc pragul, o atmosferă atât de apăsătoare parcă m-a izbit, îi simțeam starea, trăirile încă din prag. M-am apropiat de ea dar parcă mă apropiam de o imensă groapă căscată, atât de pierdută și de absentă o simțeam. Am
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
voi iubi mereu ca-n primul ceas, Până la bătrânețe. E xistă în aceste versuri multă iubire, Extrase din viața mea, M ăsura-voi încă multe luni de zile, Pentru a fi aievea, I ntactă inima îmi vei găsi oricând, Să nu pășești timidă, H otărâtă fii în suflet și în gând, În dragoste nu se imită. A lege nuanța cea mai senină, Lasă false sentimente, I ntră cum ești, în plină lumină, Cu purtări independente. Referință Bibliografică: Intră în lumină / Mihai Leonte
INTRĂ ÎN LUMINĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346397_a_347726]
-
diferența de fus orar, că a doua zi, eram în mașina condusă de prietena mea din București, Eugenia, care mă însoțea în acest sejur, bucuroasă și ea că nu mai văzuse marea de câțiva ani buni. Primele impresii de cum am pășit în București și apoi cele ale drumului spre mare au rămas constante pe aproape cele două luni petrecute în țară, în multe alte locuri. Plecasem în țară cu capul bubuit de informațiile din presă despre schimbările fulgerătoare din politica țării
IMPRESII DIN ROMÂNIA DE ELENA BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346383_a_347712]
-
către țărmul din mine. Mărul de aur, păcatul primit drept premiu, îl țin în inima mea de păcătos. Scoicile mărilor se deschid acum și le aud glasul. Dorința răbufnește și fiorii mă cuprind. Imnul Homeric se aude dispre zările primăverii, pășind pe câmpii de flori. Mușchii, fibre de oțel în coamele cailor, mătură vântul iernii rămas printre ultimile câmpii ale iernii, cabrându-se. Zeița vieții se întoarce. Pleoapele mi se apleacă în jos, tremurânde de prea lumină. Albul zăpezii rămase aruncă
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
într-o pungă, fructe de toamnă târzii. La o frizerie, prin geam, un tânăr stă încordat și își revede înaitea sa, imaginar, viitorul chip, fără ceea ce iarna i-a pus drept prea multă naturală căciulă. Un bătrân sprijină un baston, pășind prin timp, așteptând să se oprească în fața lui o scară de bloc, uitându-se într-o straiță. O mașină ambalează supărată pe stradă, ca să iasă cu o roată dintr-o groapă. Doi îndrăgostiți merg încet, ținânduse de mână de parcă se
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
nedeclarat însă. Greu de ghicit, atunci și cât de îndrăgostit avea să fie mai târziu de respectiva perioadă de viață, cu o memorie de invidiat a întâmplărilor, profesorilor, orelor, reușitelor, eșecurilor, prietenilor și neprietenilor. Ca și noi toți, Stani a pășit încrezător în viață. S-a pus pe treabă. Presupun că a făcut armata și apoi stagiul de trei ani, absurd și umilitor, la care am fost obligați, indiferent de domeniul în care ne pregătisem. O perioadă a lucrat la Canal
PROFILUL AUTORULUI DE DOINA BERCHINĂ. AŞCHIUŢĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348261_a_349590]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > ȚIE DOAMNE Autor: Flora Mărgărit Stănescu Publicat în: Ediția nr. 1011 din 07 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Păși-voi Doamne cu sfială pe calea ce mi-ai arătat, scăpat de chin și de-ndoială, cu gândul bun de-a fi iertat. Spăla-voi trupul meu de tină, în râu de lacrimi curgător, știi că nu-i om fără de
ŢIE DOAMNE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348279_a_349608]
-
plânge, nici bun, nici iertător nu sunt, doar trist că viața mea se stinge. Acum eu știu, țărână-am fost, neputincios în ea mă voi întoarce, am risipit un dar prea prețios, și-i prea târziu spre-al mai reface. Păși-voi Doamne cu sfială, în casa Ta, în paza Ta, mă-ncredințez fără-ndoială, Ție și veșniciei Tale. Flora Mărgărit Stănescu 14 aug.2013 Referință Bibliografică: ȚIE DOAMNE / Flora Mărgărit Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1011, Anul III
ŢIE DOAMNE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348279_a_349608]
-
speranței, iubirii și ai respectului în grădina sufletului tău! Vei reuși dacă stăruiești în dorințele tale! Vei învăța să reechilibrezi totul și te vei bucura iarăși de viață. Vei închide cercul de tăciune al invidiei cu lacătul iubirii. Și vei păși cu fruntea sus pe cărarea destinului. El este acolo, te așteaptă să-ți împlinești menirea. Nu, nu te va pedepsi pentru clipele tale de rătăcire. Te va prinde de mână și te va conduce spre țelul tău, pentru că, deja ai
INVIDIA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348291_a_349620]
-
că pân’la ziuă somnul n-a cuprins amorul. Când al păsărilor cântec zorilor le dă de știre Cuibul unde porumbița ostenită de noroc Dorme-ntâi îmbrățișată de bărbat și de iubire Ea visează că la Curte ajunsese la soroc Și pășind într-o grădină cum e raiul din Scriptură Doldora de frumusețe feminină, feciorească Nu-și găsește loc, se simte cea mai josnică făptură Pe când una dintre fete prinse dulce să-i vorbească: - Bun venit! Eu sunt prințesă de la curtea din
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
pare că, pe măsură ce îmbătrânim, reacționăm altfel la necazuri, creierul reușește să se programeze să accentueze aspectele pozitive și să le elimine pe cele negative.... II. ȚIE DOAMNE, de Flora Mărgărit Stănescu , publicat în Ediția nr. 1011 din 07 octombrie 2013. Păși-voi Doamne cu sfială pe calea ce mi-ai arătat, scăpat de chin și de-ndoială, cu gândul bun de-a fi iertat. Spăla-voi trupul meu de tină, în râu de lacrimi curgător, știi că nu-i om fără de
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
sărutând, fierbinți lacrimile pica-vor, nu Te-am purtat mereu în gând. Tu știi că sunt doar om, nu sfânt, păcate multe-mi îngreunează pașii, iar când voi fi din nou pământ, uita-voi cum erau trufașii. Citește mai mult Păși-voi Doamne cu sfialăpe calea ce mi-ai arătat,scăpat de chin și de-ndoială,cu gândul bun de-a fi iertat.Spăla-voi trupul meu de tină,în râu de lacrimi curgător,știi că nu-i om fără de vină
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
ai invitat la tine? Ce-a fost în capul tău, Maur?. Perplexitatea lui îi fu de folos, îsi ridică grăbită pulovărul de pe jos, se îmbrăcă și ieși fără un cuvînt. Pe scara întunecată se opri să-și șteargă lacrimile. De cum păși afară, își simți din nou spiritul liber, o fericire nostalgică îi topea sufletul. Se putea bucura în continuare de lumină. Noaptea lipsită de speranță nu reușise să pună stăpânire pe ea. Privi un strat de flori proaspete, neprihănite, scăldate în
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
cântat La pridvor de împărat Și să-adorm la pieptul Tău, Să nu știu de rău! Nuntă sfântă, viața mea, De cândva și pururea Va tot fi în cer, va fi Tril de iasomii! Și prin ele Mesia, Dumnezeu, Măria Sa, Va păși înrourat De-acest cânt curat. Psalm Sufletul mi se trece, Gonind pe-a beznei vale, Își caută Lumina Migrată într-o stea, Căci nu e altă cale, Spre țărmurile tale, La care într-o zi voi ancora. Sufletul dă în
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
trădare. Nimenea nu mă iubește ca Tine mai tare. Mor în păcat și-nviu într-un psalm îngerește. Mai tare ca Tine nimenea nu mă iubește! Psalm O, Doamne, spun florile toate Și vecii în mine dau glas Că tu, cel pășind peste moarte, Zburând peste mări de păcate, Ai fost, ai plecat, ai rămas! O, Doamne, să cânt pân-departe Tot jindui un ceas, și, bătrân, Să plec bucuros către moarte, Șoptindu-vă, cât se mai poate: „Am fost, duce-m
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
locul și rostul pe fața pământului, prof. Emil Domuța - etnolog, scriitor, istoric de marcă, dascălul ce-și exercită cu responsabilitate profesia pentru care a fost hărăzit. Într-un gând, suflet și simțire, dar și dorință (altfel nu se putea!) au pășit, evident cu emoție dar și încredere deplină în forța dumnealor, dar și-n iscusință, oameni de-ai locului, Felicia Oșan și poetul Vasile Dan Marchiș - prieten și confrate drag, autor al mai multor volume de poezie (apreciate și premiate datorită
REVISTA UNEI ISTORII. REVISTA IZVOARE CODRENE de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348309_a_349638]
-
anul acestor stampe care dau impresia unor note de jurnal sentimental. Putem. ca argument al pledoariei noastre, aduce focusată chiar ambiția ''golirii golurilor'' din existență: '' În noaptea magică dintre milenii/ Mă simt ca un actor grăbit/Mergând la pasul tinereții/ Pășind spre un alt infinit/ Trăind acest spectacol unic ... '' (Vis de iarnă). El, chiar de mai multe ori, ne invită să-i fim părtași experiențelor sale savuroase, mai ales că-și închină condeiul Marii Literaturi. Sunt poeme pure și simple, care
DE LA ISTORIE LA POEZIE SAU CURAJUL DE A PROVOCA OCHIUL DE SFINX de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348382_a_349711]
-
fim niște luptători în viață n-ar trebui să fugim dup-ale vieții comori în viață ar trebui mult să fim cinstiți în viață n-ar trebui să uităm de-ai noștri părinți în viață ar trebui cu cinste să pășim în viață n-ar trebui să nu ne iubim în viață ar trebui să ne cunoaștem păcatul în viață n-ar trebui să ne urâm unul pe altul în viață ar trebui să nu ne judecăm în viață n-ar
POEME (LUNI, MARŢI, MIERCURI, JOI, VINERI, SÂMBĂTĂ, DUMINICĂ) de VASILE BELE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348343_a_349672]
-
spre canale. Și totuși de ce plângea cu atâta suferință fetița? ... că ea nu avea înghețată?... i-a luat-o maică sa din mână? Dacă avea și ea înghețată nu aș crede că ar fi terminat-o înaintea mamei sale ... Am pășit mai departe fără s-o mângâi, fără să se oprească copila din plâns, fără să termine mama înghețata ... fără să-și spele toți părinții copiii, măcar atât, de început ... apoi să-i și iubească. Așa suntem crescuți să nu ne
CINE ADUNĂ LACRIMILE COPIILOR? de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348434_a_349763]