8,430 matches
-
filozofia trebuie să piardă din puterea de atracție atunci când devine mai puțin darnică în promisiuni.“7 La începutul drumului său în filozofie, Wittgenstein a împărtășit pe deplin vederile lui Russell. El și-a însușit modul acestuia de a lucra drept paradigmă. Este ceea ce reiese și din recenzia pe care a scris-o Wittgenstein despre cartea lui P. Coffey, „The Science of Logic“, un text publicat în 1913 în Cambridge Review. Greșelile pe care i le impută Wittgenstein autorului sunt cele ale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a numărului, a modului etc.). Realizarea discursului presupune deci actualizarea tuturor posibilităților limbajului reprezentat printr-o limbă sau alta, cu restricții din perspectiva a ceea ce se comunică și cu cine se comunică. Exigențele normei limbii determină selecția cuvintelor și a paradigmelor încît discursul primește o configurație determinată de locul, timpul și împrejurările în care a fost utilizat. Fiind forma concretă în care se manifestă limba, discursul este modul de existență al limbii, la nivelul lui producîndu-se toate fenomenele care marchează funcționarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu Încearcă doar schimbări În comportamentul salariaților și al managerilor o nouă modalitate de organizare a muncii ținând cont de cerințele pieții și de puterea tehnologiilor moderne nu se referă la efectuarea unor Îmbunătățiri marginale sau treptate o schimbare de paradigmă nu Înseamnă cosmetizarea unor sisteme informaționale Învechite folosind tehnologie modernă să faci mai mult cu mai puțini oameni nu Înseamnă reducere de personal (reducerea de personal Înseamnă să faci mai puțin cu mai puțini oameni) ignorarea completă a procedurilor și
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
trecut răzbat mărturii de luat în seamă; i se adresează Antigona, Crimhilda, Isolda; o dată poeta se simte Ondină; altă dată trimite precum Ion Vinea și Cezar Baltag la biblicul Absalom. În cele din urmă, dimensiunea sa particularizantă nu ține de paradigma funerară, de vreo mistică a morții, ci de calitatea artei, de ceea ce ea înțelege prin Spațiul dintre cuvinte; e vorba de valorificarea expresivă a articulațiilor și interstițiilor, de instrumentația metaforică, de dicțiunea sobră, de frenezia și tensiunea sentimentelor care își
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un limbaj epopeic și glosează; se implică în acțiune și altfel decât Dante, transcende într-un imaginar zeflemist, intens ironic. Analogiile dintre labirintul-arhetip (palatul lui Minos din Creta) și labirintul existențial, analogii cu reverberații perene, instituie tema de bază general-umană, paradigma unei dezbateri în tensiune. Temă filozofică fundamentală! Dincolo de grecitatea conceptului, labirintul e un dat al umanului în genere, iar germanul Gustav René Hocke îi releva (în Lumea ca labirint) trăsăturile de profunzime. La rândul ei, Marguerite Yourcenar, atât de pătrunsă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
precum cele din Muzică și ceață de noiembrie, se destramă în ilimitat, în halouri cosmice, dincolo de tangibil: "Ce s-a-ntâmplat? întreabă marea, / Ce s-a-ntâmplat? mă-ntreabă vântul / Și surd repetă întrebarea / Cu mii de clopote pământul..." Muzica, paradigmă focalizantă, precede cuvântul. Poetul construiește cu ceea ce Romain Rolland înțelegea prin idei muzicale, "cu-ntretăieri de gânduri, de sunete"; instrumentația lui se sprijină pe acorduri de clavecin, de ceteră, de piane; tempo-ul e marcat de orologii. O dată, el semnează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
2012 * Nenăscut încă, Junimea, Iași, 2012 * Omeconomia, Junimea, Iași, 2012 Domnului Basarab Nicolescu și mișcării transdisciplinare INTRODUCERE Această carte încheie seria începută cu Teoeconomia (2011) și continuată cu Omeconomia (2012), apărute la aceeași prestigioasă editură ieșeană, o trilogie guvernată de paradigma "Spiritul înaintea materiei". Aceste meditații sunt dedicate celor care astăzi sau mîine sper vor învăța și vor trăi un alt tip de economie. O economie guvernată de principiile divine, de un cod moral puternic și pusă în slujba omului. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
orizontală relația cu celălalt, cu comunitatea subliniind mereu că economia este o știință umană, socială -, iar în final am unit cele două demersuri, obținînd crucea ca simbol deplin, divino-uman, în Teomeconomia. M-am răzvrătit și am căutat o schimbare de paradigmă pentru că cea veche nu mai dă rezultate. Cu cît înaintam pe calea cunoașterii economice și cu cît în concret lucrurile mergeau tot mai prost, mi-am dat seama că răul e profund, e la rădăcină și că de acolo trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și filosofia, precum cele două picioare necesare mer sului, chiar dacă unul va șchiopăta mereu... Nu putem acorda fizicianului, sau biologului, întreaga libertate, trebuie să ne mai uităm, din cînd în cînd, peste umărul lui, altfel vom avea în curînd o paradigmă a petelor de pe ouăle ariciului de mare. Gîndirea împreună și schimburile de idei vor asigura echilibrul, chiar dacă non-fuzional și instabil, al înaintării. Omul, în conjuncție cu natura, dau sens lumii, în numele adevărului care eliberează, deschide spiritul și aduce lumina. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
e observatorul care să dea următoarele comenzi? Ei bine, e spiritul meu, care dispune și asupra energiei și asupra materiei. Deci spiritul creează și guvernează materia și nu invers, iar energia e ca un vehicol între cele două. Aparțin acestei paradigme, ce să fac ?, nu sunt materialist. Iar spiritul meu se află în legătură intimă cu Marele Observator, pentru a nu rătăci. Cîmpurile subatomice sunt fundamentul invizibil a tot ce e viață, ele sunt energie și explică modul cum se formează
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
științifice; pe de altă parte, între teoriile știin țifice care se succed de-a lungul timpului. Acestea se cheamă rupturi epistemologice. Provoacă geoeconomia o astfel de ruptură ? Răspunde ea unui vid ontologic lăsat liber de alte discipline științifice, de alte paradigme ? E dificil de stabilit o astfel de ruptură și de a emite astfel de pretenții. Dorința de a adera la paradigma geoeconomică vine din insatisfacția oferită de modelele curente în explicarea stării lumii și a arhitecturii sale sistemice. Dorința provine
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Provoacă geoeconomia o astfel de ruptură ? Răspunde ea unui vid ontologic lăsat liber de alte discipline științifice, de alte paradigme ? E dificil de stabilit o astfel de ruptură și de a emite astfel de pretenții. Dorința de a adera la paradigma geoeconomică vine din insatisfacția oferită de modelele curente în explicarea stării lumii și a arhitecturii sale sistemice. Dorința provine de asemenea din credința în existența unei astfel de arhitecturi. Avem nevoie să restabilim principiile în jurul cărora să se poată purta
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
un cîmp chiar prea larg. Există totuși o logică și o metodologie destul de conturate, cu ajutorul cărora sunt studiate cauze și efecte, pentru a furniza diagnosticuri. Emergența unei discipline științifice nu este produsul unui grup de indivizi care se revoltă împotriva paradigmelor stabilite, nici o tranziție naturală și progresivă a credințelor unei societăți. Percepția socială nu e de natură contemplativă, ci activă. Cînd observăm realitatea, noi o trecem prin filtrul propriilor concepții, poziții sau dispoziții. Această analiză pare mai evidentă dacă ne interesăm
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Hussein este o demonstrație în acest sens, U.R.S.S.-ul o alta, la o scară mult mai mare. În concluzie, reușita economică oferă și putere și securitate. 4.2.3. Costul puterii Situația costurilor pare încă un argument în favoarea susținerii paradigmei economice. Investiția productivă are un randament crescător, deoarece piețele, protejate de un context de pace, îi oferă perspective de expansiune. Dimpotrivă, investiția în putere militară are un randament descrescător. Superioritatea militară se cîștigă prin perfecționarea tehnicii, a organizării și concepției
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
momentul pentru austeritate e perioada de avînt înfloritor, nu cea de scădere economică". Acum e momentul ca statele să cheltuiască, pînă cînd sectorul privat va reporni mașinăria. Autorul se dezvăluie astfel, din nou, ca un neokeynesian ce se pronunță împotriva paradigmei dominante, neoclasice. Dar statele nu au alți bani decît dacă-i tipăresc, or asta înseamnă inflație. Avem de ales între stagnare cu șomaj și creștere cu inflație, opțiune extrem de dificilă. Cartea aceasta pledează pentru o politică expansionistă, generatoare de creștere
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
acestea vor fi temele abordate în paginile următoare. Dincolo de cazul evreiesc, acest studiu este (poate) susceptibil să furnizeze și chei de înțelegere a diverselor poziționări actuale în legătură cu suferința, poziționări deopotrivă complexe, multiple și universale, în care memoria genocidului a devenit paradigmă. Cartea de față nu este așadar o carte despre Holocaust, nici doar o carte despre iudaism, ci mai degrabă o meditație istorică asupra universalității suferinței. A citi suferința înseamnă și a citi traiectoriile memoriale și identitare contemporane, pe cât de invadatoare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
moartea cu propriile mâini, din devoțiune față de credința lor, și nu din disperare. Bărbații își ucid soțiile și copiii, apoi se sacrifică ei înșiși preferând moartea botezului. Sacrificiile descrise se inspiră din cel al lui Isaac pe Muntele Moria, deopotrivă paradigmă și laitmotiv al acestor cronici 10. Pentru supraviețuitori, acest sistem de ecouri nu doar creează o verigă care-i leagă de Legământul întemeietor al iudaismului, ci conferă și un sens suferinței lor de moment. Au suferit și continuă să sufere
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
liturghie a suferinței permisese, cum am văzut, sudarea grupului evreiesc și păstrarea credinței membrilor săi împotriva tentațiilor de renunțare. Ea crease totodată o identitate colectivă de lungă durată, prin schemele devenite clasice de pedeapsă/răsplată și distrugere/izbăvire. Desigur, aceste paradigme nu au încetat complet să funcționeze în era contemporană, când evreii au avut de înfruntat cele mai cumplite explozii de antisemitism, lagărele morții, apoi perioada de reconstrucție a unei vieți evreiești sfărâmate de persecuție, dispariția celor dragi și o suferință
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1938), îndeamnă în 1939 la rugăciune, răbdare și întoarcere la practica religioasă, când sinagogile, casele și magazinele evreiești sunt distruse și se anunță zile sumbre pentru evrei nu numai în Germania, ci în toată Europa. Ei își inserează răspunsul în paradigma Legământului. Orice istorie este sub egida lui Dumnezeu, naziștii înșiși fiind instrumentele Lui. Ahiezer din Vilnius îi consideră pe evreii reformați responsabili de ceea ce se întâmplă. Cât despre Elhonon Wasserman, el incriminează îndepărtarea de Tora, asimilarea, sionismul ca act de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sioniști pentru că au precipitat și legitimat prin acțiunea lor Soluția Finală sancționare dreaptă a unei îndrăzneli blasfematorii, aceea de a lua inițiativa întoarcerii în Sion și de a se substitui astfel așteptatului Mesia. Una dintre cele mai recentre expresii ale paradigmei pedeapsă/răsplată a fost declarația, în 2001, a rabinului originar din Irak Ovadia Iosef, conducător spiritual al partidului politic israelian cunoscut sub numele de Shas, care grupează ortodoxia sefardă, în special marocană. Pentru el, cele șase milioane de victime ale
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
trecut. Dar Berkovits nu pune, precum unii gânditori ultraortodocși, existența lagărelor morții pe seama păcatelor lui Israel. El recunoaște că genocidul a fost o nedreptate absolută. Și recurge la un concept mai sofisticat decât cele folosite de obicei de susținătorii vechilor paradigme, un concept deja prezent în Biblie, cel de "ascundere a feței"vvvv lui Dumnezeu. El își dezvoltă interpretările teologice într-o trilogie începută în 1959, iar în volumul publicat în 1973 și intitulat Faith after the Holocaust aplică genocidului teoriile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ridica la rangul de Catastrofă cu C mare, în care tot ce s-ar fi întâmplat ulterior avea să se încastreze inevitabil, privându-i pe laici de un viitor încrezător și plin de sens. Levinas vorbea, în legătură cu Holocaustul, de o "paradigmă" a suferinței, dar el nu-l izola de Gulag și de celelalte locuri de suferință ale secolului XX, reintroducându-l astfel în cursul istoriei 20. Evreul etic modern, mulțumindu-se cu memoria, se priva în mod deliberat de răspunsuri care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
totodată sfârșitul israelitului, acel francez de confesiune evreiască, el cedând treptat locul evreului pur și simplu, evreului francez. În deceniile următoare, evreii din Franța încearcă să articuleze această identitate plurală, care, pe de altă parte, va dobândi ulterior statutul de paradigmă pentru diverse alte construcții identitare. Cealaltă idee persistentă care decurge din acest război ține de relația directă stabilită între Israel și genocid. Acesta din urmă constituia dovada că un stat evreu trebuia să existe, să fie apărat cu orice preț
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aici, urmărește să repare simbolic nedreptățile trecutului și amintește oricui vrea să audă datoria de a apăra Israelul. Multe grupuri care cer recunoaștere și căință se inspiră, mai mult sau mai puțin conștient, mai mult sau mai puțin deschis, din paradigma evreiască. Ceea ce falsifică de la început lucrurile, suscitând o concurență între victime, și numai concurența, de vreme ce în spatele solicitării simbolice nu pare să se articuleze nicio revendicare socială sau politică clară. Apelul mișcării Les Indigènes de la République din ianuarie 2005 este, din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la cererile de drepturi exprimate de alte grupuri. Ceea ce lumea tinde să perceapă ca un model are, foarte frecvent, toate trăsăturile unui caz unic, iar împrumuturile din el nu dau întotdeauna aceleași rezultate. Este adevărat că suferința evreiască pare o paradigmă imposibil de depășit. Istoria ei de durată și instalarea ei în memoria evreiască îi conferă această etichetă de autenticitate. De asemenea, centralitatea ei în imaginarul internațional o consolidează. În sfârșit, locul preponderent, chiar prea important după unii, pe care-l
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]