8,224 matches
-
o lecție de moralitate, mai ales, cu protagoniști din rândul clericilor sau din cel al laicilor. între toți „actorii” care populează universul narației, Tatianei Niculescu Bran conturează un lanț de afinități psihologice și diplomatice, un paralelism, prin suprapunere. Tipologia unui patriarh, un pater al bisericii, este sugestivă, prin joncțiunea: îngerul și demonul care macină ființa. Impunătorul portret al protagonistului se completează armonios în partea de început (cap. 1), prin simbioză, cu elementele de final (capitolul 27), un trup „înveșmântat în haine
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
înflorit întru iubire” al aceluia care se dorește a rămâne un „venerabil bizantin al credinței”. Suferința trupului e dublată de suferința sufletului care (împreună) vor încorseta „cotloanele creierului” străpungând... „dincolo (unde) e împărăția Tainei” (Părintele Arsenie Boca). în această stare, Patriarhul se simte încolăcit de un demon, Ornias, metamorfozat fie „ca o ființă înaripată”, fie „ca un leu de foc”, „vlăguind” ființa vulnerabilă și făcând-o să sufere. Asistăm la stări halucinatorii, torturante, la care este supus bătrânul călugăr. Naratorul reflector
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
instrucția, șupta cu Răul” (Cap. 10). Dacă vreodată suntem tentați să ne-ntrebăm „Ce e fericirea?”, am putea avea certitudinea unui răspuns liniștitor?! Gândind la noi înșine, mireni fiind, întrebarea-frământare pare firească, dar când această necunoscută devine frământare a unui patriarh, știind prea bine că el este cel numit cu-atâta evlavie „preafericirea voastră” devenim curioși/suspicioși. Dar această frământare este exteriorizată. și pe cine ntreabă bătrânul?! Pe Macrina, credincioasa și supusa Fălugăriță. în inocența sa, răspunsul e firesc și natural
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
optimist: “Noi credem și mărturisim că în istorie, până la urmă, vor birui cei blânzi...”, adăugând... cei drepți, cei milostivi, cei înțelepți, cei care au capacitatea de a se “lepăda” de orgoliul sinelui, adică... verticalii... Particularizând, cu referire la drama unui patriarh, la dramele politicului și ale ierarhiilor..., zicem, precum Părintele Profesor Galeriu: Da, ar fi ideal! într-un alt context, ni se oferă alte detalii pline de subtilitate care fac trimitere la o temă de esență (nu doar biblică). Vorbește Patriarhul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
patriarh, la dramele politicului și ale ierarhiilor..., zicem, precum Părintele Profesor Galeriu: Da, ar fi ideal! într-un alt context, ni se oferă alte detalii pline de subtilitate care fac trimitere la o temă de esență (nu doar biblică). Vorbește Patriarhul: „ Anul trecut am fost la Spitalul Militar să-l văd pe Gheorghiță Dumitreasa... Era suferind săracul, rău, cu dureri, cu perfuzii, greu... Era adânc și glumea mereu... și râzi, și râzi, am râs amândoi...” (Cap. 10) De ce simte sfinția sa să
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
amândoi...” (Cap. 10) De ce simte sfinția sa să se confeseze?! Ce conotații să aibă acest cuvânt, „râsul” în acest context?! Râsul de atunci („și râzi, și râzi, am râs amândoi...”) și râsul evocării („Amintindu-și de schimbul de replici de atunci, Patriarhul râse din nou...”) Așadar, râsul de atunci pare un râs resemnat, gândindu-ne la Vechiul Testament, la Isaac... ca „fiu al făgăduinței”, ca „fiu al râsului...” celui bun, dătător de lacrimi de bucurie, de evlavie și de curățenie duhovnicească. și, firește
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
putem gândi și la speranța că suferința acelui „prezent” (păr. prof. Gh. Calciu Dumitreasa, 1925-2006) va cunoaște răsplată („Fericiți cei ce plâng acum”) și... făgăduința că vor râde... cândva... Dacă râsul părintelui disident Calciu Dumitreasa era râsul unui înțelept, râsul patriarhului lasă loc mai multor interpretări, sugerate, de altfel de gânduri ale personajului-reflector: „...Dșadar... răPăsese atât de singur, încât își căuta aliați și printre morți...” E adevărat, râsul este un fenomen uman, o manifestare biologică menită a transmite o emoție. El
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
romanul Return to Laughter, al scriitoarei Laura Bohannan, antropolog american). Preluând judecățile lui Grigore al Nyssei din tratatul său de antropologie creștină, De hominis opificio, Theodor Baconsky consideră râsul o „patimă irațională” care „intră pe furiș în căPările sufletului...” (Râsul patriarhilor, eumanitas, 2008) și această judecată nici nu ar trebuie să ne mire, pentru că „fiecare este ispitit de propria sa poftă (care), zămislind, naște păcat, iar păcatul odată săvârșit, odrăslește moarte...” (Iacob 1.14-15) Filolog, în primul rând, Tatiana Niculescu Bran
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
întro învăluire pitorească, printr-un timp „al evocărilor concrete” (Tudor Vianu), din dorința de a ni se rememora un destin, pentru ca-n final, cu o mare vivacitate, autoarea să conchidă, printr-o „perspectivă de prezent a trecutului”, un sociabil condițional-optativ: „Patriarhul ar fi înțeles”. Impresionantă este alternanța dintre tipurile de narator omniscient implicat, neimplicat, reflector... cu tipul de narator care știe mai mult decât e dispus să dezvăluie (perspectivă narativă, numită, „dindărăt”): „Era îngrozit la gândul că, odată cu prăbușirea comunismului, aveau
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
însângerat de lacrima neputinței de a-l desfoia, fie învăluit în mantia fantomaticului, pentru a calma mințile înfierbântate. Merită doar să reținem: “Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele”. (Eclesiastul 12.14) Bibliografie: Tatiana Niculescu Bran - Nopțile Patriarhului. Ed. Polirom, Iași, 2011 (Publicat în revista „Dunărea de gos”, Galați, nr. 117, 2011, p. 22-23) Andrei Cornea Printre povești impertinenteși apocrife De la Platon cetire... ne putem crea poveștile noastre (subiecte avem... Slava Domnului!...), pentru amiază, „șoptite de muzele ieșite
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
bisericii nu este coerent. Oamenii vin într-adevăr la biserică, se închină, aprind lumânări și după c e i es fac tot felul de păcate. — Vorbiți ca un misionar. — Ca un creștin ortodox. Am scris cele de mai sus și Patriarhului, pe când era Mitropolit la Iași... — „Îngusta cărare către lumină” este titlul lucrării pe care v-ați propus o pentru editare, ce vreți să sp uneți? — Ceea ce a spus și Isus:”Căutați Adevărul și Ade vărul vă va face liberi!” — Cum
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
II lea, care este unul din puținii oameni care poate fi considerat un adevărat credincios a transmis mai multe mesaje prin care avertiza lumea că multe direcții pe care se merge s unt greșite. La noi, n am auzit nici un patriarh care să ia ati tudine în legătură cu multiplele fenomene negative care se petrec în societate. Iar percepția mea este că, din nefericire, în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, credința adevărată se mai poate întâlni pe ici pe colo, la preotul simplu. Din păcate
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
și fine, o masă de cranii fără păr, cu forme bizare, de o nuditate obscenă, asemenea mameloanelor cu geografie sinuoasă; afară de doi sau trei privilegiați, încoronați cu niște tufe sălbatice și fragile, albe păduri ce conferă posesorilor un aer de patriarhi sau de profeți. L. Bodard, La Chasse à l'ours Soluție Textul A Tema-titlu a secvenței este "neobișnuit de îmbelșugată, strălucea". Această temă se regăsește la sfîrșitul secvenței prin "lux nemaipomenit". "Luxul" se concretizează prin aranjamentul monumental din dreptul farfuriei
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
138. footnote>, iar Sfântul Ioan Gură de Aur, a cărui operă am mai citat-o deja, se declară pentru neamânarea botezului copiilor<footnote În Omilia a XL-a la cartea Facerii, Sfântul Ioan, printre altele, vorbește în cuvinte encomiastice despre patriarhul paradigmatic Avraam, care a împlinit îndată ce i s-a poruncit Și a pus semnul poruncit de Dumnezeu, tăierea împrejur adică, lui Ismail (fiul său), tuturor celor născuți în casa sa Și celor cumpărați cu bani, precum i-a poruncit Dumnezeu
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
dar al PF Teoctist: "...să mă îmbrace cu straiele preoțești și pe piept să-mi pună icoana Maicii Domnului, cea sculptată în os și fixată într-un cadru de lemn, pe care mi-a dăruit-o în spital Prea Fericitul Patriarh Teoctist al României, care mi-a dat și binecuvântare pentru asta". (Îndrumări pentru familie și biserică privitoare la moartea mea, 12.11.06) Liviu Antonesei: Sunt binevenite adaosurile tale informaționale, mai ales pentru cei tineri, care nu au de unde să
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cu numele și nu prin faptă». Acest frate, mai târziu, datorită onestității sale deosebite, a avut onoarea de a fi însoțitorul a patru miniștri generali și a patru miniștri provinciali ai Angliei. A fost și primul interpret și predicator al patriarhului de Antiohia, atunci când acesta a venit în calitate de legat pontifical în Lombardia, iar mai târziu a fost confesor al papei Grigore al IX-lea, custode de Veneția și, pentru o anumită perioadă de timp, vicarul custodelui de Londra. 38. În acel
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în fapte bune, a murit în pace. 115. Fratele Augustin, frate de sânge al fratelui William de Nottingham, de fericită amintire, a fost la început un apropiat al papei Inocențiu al IV-lea, iar apoi a plecat în Siria împreună cu patriarhul de Antiohia, un nepot al papei, iar mai târziu a devenit episcop de Laodicea. Acesta a povestit în fața tuturor, în conventul din Londra, că fusese la Assisi pentru sărbătoarea Sfântului Francisc la care participa și papa Grigore, iar atunci când papa
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
aibă acele venituri pe care le au ei și chiar mult mai mult, fiindcă nobili, bogați, persoane puternice, culte și înțelepte au fost și sunt ca ei, și foarte bine ar putea fi preoți, arhipreoți, canonici, arhidiaconi, episcopi, arhiepiscopi, poate patriarhi, cardinali și papi, la fel ca ei. De aceea, ar trebui să recunoască că le-am lăsat lor toate aceste lucruri în lume, și mergem cerșind în fiecare zi, neavând pivnițele și hambarele pe care ei le au în număr
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ce guverna la Cremona nu a vrut, împreună cu cremonezii săi, să accepte acea mare binecuvântare și pietate... (p. 675-676). În același an, trebuia să înceapă împlinirea doctrinei abatelui Ioachim, care împarte lumea în trei ere. În prima, acționase Tatăl, prin intermediul patriarhilor și al fiilor profeților, chiar dacă operele Sfintei Treimi sunt indivizibile. În cea de-a doua, a acționat Fiul, printre apostoli și oamenii apostolici. În cea de-a treia, va acționa Duhul Sfânt, prin intermediul persoanelor consacrate. Aceasta este doctrina abatelui Ioachim
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
grecilor, cu scrisori foarte elogioase, în care domnul papă îl numește «Îngerul păcii». Pe când se afla acolo, l-a edificat foarte mult pe împărat atât prin viața, cât și prin știința sa, dar nu numai pe el, ci și pe patriarh, principi, prelați, întreg clerul și tot poporul. Nu a voit în niciun mod să accepte vreunul dintre numeroasele daruri ce i-au fost oferite și, drept urmare, au rămas foarte edificați. Făcuse multe progrese în misiunea sa și cu siguranță ar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fără de păcat a celor salvați și binecuvântați. Unul înțelege să trateze ideea de progres, iar celălalt manifestă conștiința puterii păcatului; Chișcari Ilie, „ Concepția despre epectază la Sfântul Grigorie de Nyssa - o teologie a dorinței, în Anuarul Facultății de Teologie Ortodoxă «Patriarhul Justinian». footnote>. În epectază există un aspect de stabilitate ce constă în participarea la Dumnezeu și un aspect de mobilitate eternă către Dumnezeu. Condiția sine qua non a înaintării în bine este statornicirea în binele adevărat, iar acesta fiind infinit
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
îndelungată. Este o replică la Utnapiștim, variantă babiloniană și adaptată a lui Zuisudra. Dar, în vreme ce eroii sumero-babilonieni, plasați în „țara fericiților” treceau drept nemuritori, după modelul zeilor, străbunul evreilor s-a bucurat doar de vîrstă eonică, de longevitate. „Ulterior”, și „patriarhilor” li s-a recunoscut existență matusalemică, în tradiția mentalistă a vechiului mit al nemuririi. În varianta babiloniană a călătoriei infernale, protagoniștii au rămas aceiași, cu deosebirea că Inanna se numește Iștar, devenind, cu timpul, o divinitate predominant erotică, asemenea Afroditei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
îngerilor în haine de lumină, și în altul Sfinția Sa Mântuitorul. De la Mântuitor se lăsa până în colțul opus de jos scara cea cu treizeci de trepte a Sfântului Ioan Scărarul pe care urcau oameni, monahi în haine pământii. Sus, aproape de Iisus, patriarhul Iacob, căruia i se arătase scara în vis, și sub el în haină albă Antonie cel Mare. Din toate părțile, cei nouă draci ispititori, vioi și iscusiți, înarmați felurit trăgeau spre întuneric urcătorii spre cer. Iată și Muntele Sinai și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în care-l băgaseră tot pârile Leurdeanului. Și testamentul, așijderea. L-a făcut de parcă nu ar fi fost vremurile așa de tulburi, de parcă hotărniciile pe care le trăsese postelnicul Constantin, bărbatul domniei sale, erau veșnice, iar ei doi, el ca un patriarh și ea matcă de neamuri, stabileau peste timp pământurile făgăduite celor ce vor veni. Și făcuse bine să vină la locurile sfinte. O împăcase cu turcii căci, iată, de când se dase drumul creștinilor din toată lumea să facă pelerinaj la Athos
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-n dreapta cu banii domniei oameni cu care vrea să înjghebe un fel de negustorie cu cărți de liturghie... Stanca înșira mărgăritare, cumpărase o mulțime să le coasă pe odăjdiile mitropolitului de la Târgoviște. Se liniștise. Le chemase la masă patriarhul Ierusalimului, care era văr de-al doilea cu răposatul postelnic. Fuseseră amândouă. Când Stanca a început să-și povestească spaimele, cum că veacul ar fi un veac de nimic și că sfârșitul este aproape, un arhimandrit și-a cerut voie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]