9,309 matches
-
schelete, unul galben-rozaliu, cu colți întorși, ca de morsă, al Dinotheriului, celălalt mai mic, vânăt, al Mastodontului. Lăsând în urmă o trenă de lupi, vidre, vulpi, leoparzi, irbiși, antilope, porci mistreți, girafe, hipopotami, viezuri, urși albi, foci, lei, bizoni, facoceri, pisici sălbatice, toate cu blănuri vălurite, de culoarea pământului sau a zăpezii, sau chele, cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii de frică și perplexitate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată de câteva săli înguste cu vitrine și diorame reprezentând maimuțe, de la prichindeii macaci și cercopiteci, umblând cu cozile îmbîrligate după portocale, fețe omenești pe corpuri de pisică, până la babuinii, mandrilii, urlătoarele, maimuțele cu fundul roșu (vizibil chituit și vopsit ulterior), pavianii, seminții pigmee, cu nasuri prelungi ca niște târtițe. Gina, firește, se amuza la culme, la un moment dat desprinse din brațele mămicii sale un pui de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fereastră. Strada Venerei lucea stins, cu pietrele din caldarâm aruncând scântei purpurii, sub un amurg greu de toamnă. Salcia, cu o creangă foarte lungă, ajungând până la marchiză, vibra în adierile ușoare de vânt. La întretăierea a două crengi picotea o pisică portocalie vârstată cu un ruginiu întunecat. Lăsă geamul deschis, dar trase draperiile de damasc stacojiu. În cameră se lăsă o semiumbră roșiatică. O rază de lumină, trecând printre draperii, lovea colțul lustruit al bibliotecii, acolo unde se afla micul crucifix
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
curtea lui tanti Aura, camionul acela vopsit în albastru, fără roți, zăcea acolo, în mijlocul micii grădini de zarzavaturi, scorojit ca vai de el, cu tabla îndoită. Pe capota cabinei dormea de obicei, încolăcită, Gigi, ultima reprezentantă a unei dinastii de pisici numite cu numele ăsta. Nu știu cum de suporta fierbințeala tablei, căci noi nici nu puteam pune mâna pe ea. Deschideam portiera și ne suiam în cabină, unde căldura zăpușitoare avea un damf de cauciuc încins sau de mușama fierbinte. Marcel se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să se schimbe. Când ieșeam din cabină, cerul acela albastru, învolburat, de țară, mi se părea uriaș. Soarele muia totul într-o apă galbenă. Umbrele erau negre și precise. Ne suiam în remorcă și-o luam pe Gigi de mijloc. Pisica era moale ca o cârpă, dar dacă o puneam în picioare se întindea brusc, cu ochii încă lipiți de somn, îndoindu-și spinarea ca un arc și căscând o gură roză, atât de mare, încît ne tăvăleam de râs. Începea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe un stâlp înalt, erau cocoțate cuiburile murdare ale porumbeilor de casă, după care se dădea în vânt Gigi. Cât era ea de leneșă, tot mai prindea din când în când câte unul. Atunci, la reclamația vecinilor, tanti Aura prindea pisica și-o bătea peste cap. Gigi răbda cu stoicism, își ștrîngea ochii și-și lipea urechile de spinare, iar când scăpa fugea la câțiva metri de locul martiriului și începea să se spele frecîndu-și bine capul cu laba și lingîndu-se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din pisc vedeam, în ciuda depărtării, cu o claritate absolută, tot ce doream să vedem pe pământ. Priveam un sat risipit între măslini și vedeam biserica lui veche cu clopotniță acoperită: cu tablă și pe tabla încinsă vedeam dormind ghemuită o pisică, și vedeam și puricele ieșind pentru o clipă din sprânceana pisicii, foindu-se lângă ureche, unde pisica avea părul rar și cenușiu, și dispărând apoi în blănița de pe cap. Priveam în altă parte o popicărie în plin soare și deslușeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doream să vedem pe pământ. Priveam un sat risipit între măslini și vedeam biserica lui veche cu clopotniță acoperită: cu tablă și pe tabla încinsă vedeam dormind ghemuită o pisică, și vedeam și puricele ieșind pentru o clipă din sprânceana pisicii, foindu-se lângă ureche, unde pisica avea părul rar și cenușiu, și dispărând apoi în blănița de pe cap. Priveam în altă parte o popicărie în plin soare și deslușeam până și firișoarele de tutun ars care se scurgeau din luleaua
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un sat risipit între măslini și vedeam biserica lui veche cu clopotniță acoperită: cu tablă și pe tabla încinsă vedeam dormind ghemuită o pisică, și vedeam și puricele ieșind pentru o clipă din sprânceana pisicii, foindu-se lângă ureche, unde pisica avea părul rar și cenușiu, și dispărând apoi în blănița de pe cap. Priveam în altă parte o popicărie în plin soare și deslușeam până și firișoarele de tutun ars care se scurgeau din luleaua ciocnită de-un zid cafeniu de către
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe Ester. Eram bucuroase că ziua ei ieșise bine, că jocul ne reușise și de data asta. Ea își scosese coronița, își scuturase părul de sârmă roșie și acum mergeam împreună, de mână, prin soarele tropical. Eram toropite ca niște pisici. Glumeam amândouă, arătîndu-ne limbuțele și râzând. Ne-am mai surâs o dată la poarta ei și, când m-am întors, am simțit o săgetare în inimă. Am avut pentru prima dată sentimentul că totul, totul avea în curând, să se termine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rog, nu mă întrerupe. Ți-am spus că acum vorbește.... Venea un licean zgribulit, cu obrazul palid, ținând un porumbel în mâna dreaptă și mîngîindu-l la răstimpuri cu palma stângă... - Era rănit și mi-era teamă să nu-l mănânce pisicile... - Așa mi-ai spus și atunci. Dar eu te-am recunoscut imediat, căci duceai un porumbel în mână... Și am știut ce știam de mult: că nu avem dreptul să pierdem speranța... Mai trăiește? întrebă după o clipă. - Avea doar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu brațul. - El este Iconaru Vladimir, de care tocmai mă pregăteam să vă vorbesc. L-am întîlnit alaltăieri pe stradă, ducea un porumbel rănit în mână... - Îl rănise vreun derbedeu cu praștia. Mi-a fost teamă să nu-l mănânce pisicile... Continuând să-i cuprindă umărul cu brațul, Ieronim îl aduse încet în salon. - Îl auziți? El nici măcar nu-și dă seama că purta în mâinile lui o întreagă teologie, că purta credința și speranța întregului neam omenesc... - Nu mai râde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vinde, covoare, și cristale, și bijuterii, și de rămas, tot le-a mai rămas, cum i-a rămas și lu madam Ioaniu, care și-acu geme la ei casa de cristale și de covoare. C-a fost madam Ioaniu ca pisica, cum o arunci, ea cade tot în picioare, și doi bărbați cu cununie a ținut, și p-amândoi i-a dus la groapă ! Dată dracului a fost, s-o vezi și la obzeci de ani ce se sulemenea, și-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
curva aia de madam Daniel. Așa și zbanghia de Ivona : că alta, să-l vază pe bărba-su toată ziua la Matracucă, s ar topi ca lumânarea ! Da ea, ce-am avut și ce-am pierdut, vezi că ce naște din pisică șoarici mănâncă. Doar e fii sa lu mă-sa, și madam Ioaniu-a avut doi bărbați și p-amândoi i-a dus la groapă, da ea tot și-a văzut d-ale ei : și de sulemenit, și de pocăr, și să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cățeaua cu el, ca să vezi, ale dracu muieri, cum se ține ca scaiu... Că doar n-o să trăiască Ivona cât lumea, că doar n-o să împărățească ea pământu. Că și madam Ioaniu, cât a avut zece suflete-n ea, ca pisica, da pân-la urmă tot a crăpat ! Și Ivona, cum e zurlie și otrăvită, numa cu țigarea-n gură și cu cafelile, și-n toate mințile n-a fost niciodată, Ivona nici atât n-o s-o ducă... Păi că n-o vezi ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Walkirie i se va desprinde fluturând de sub boneta de infirmieră. Dar cum mai departe nu va mai scoate niciun cuvânt, se va crede că este un copil abandonat. Un copil abandonat într-un coșuleț roz, scâncind ca un pui de pisică, și la gât cu un medalion de preț. Vor suferi amândoi, vor fugi în lume, dar nimeni nu va putea să-i despartă și mariajul va fi în final acceptat. Iar Sophie nu va avea niciodată ocazia să pună piciorul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sonerie ? Trezit deodată din visare, ascult încordat, și liniștea casei se umple de inofensive foșnete - un scârțâit de ușă, un trosnet de podele undeva la etaj, un pas atât de ușor încât s-ar părea că pe scară coboară o pisică. Nu mai urmează însă niciun alt țârâit... Poate a fost un ștrengar atras de misterul soneriei electrice și care, după ce a intrat fără inconveniente pe poarta lăsată ca totdeauna deschisă, a apăsat o dată pe buton și a luat-o la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îi este amenințată, în timp ce noi încă nu ne deciseserăm, a dispărut ! Și-a luat lumea în cap, și am regretat cu toții... Ei bine, când s-a întors după un timp, era de nerecunoscut : cu blana lucitoare, un ditamai Făt-Frumos al pisicilor. Trebuie să fi trăit prin pădure, pe la Herăstrău. Și a venit cu acest obicei : să fluiere ca să ademe nească păsările... Eram foarte destinsă și volubilă, ca atunci când trebuie să întrețin musafirii. Simțeam efluvii stranii în tot corpul, răurile îmi încetaseră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce însemnează viața și ce însemnează să trăiești ! Cum ce ți-a plăcut ieri, nu îți mai place mâine. Și invers. N-am putea, stimată și distinsă doamnă, să ne oprim și noi aici, unde s-a oprit Făt-Frumos al pisicilor ? Că mai departe... a propus el, arătând din ce în ce mai neliniștit și mai ambarasat. Prezența mea știu că îl tulbură, de aceea nu se poate comporta față de mine în lume firesc, dar mai era ceva. Il se fait du souci mai mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
treceau anii, observația căpăta un caracter tradițional, rutinier. Avea o față ovală, un nas frumos modelat și rămăsese zveltă. Ochii îi erau prelungi, ca ai lui Brian, de un albastru mai închis, și se îngustau, dându-i un aer de pisică, ori de câte ori era îngândurată sau emoționată. În timp ce Brian obișnuia să facă ochii mari și să se holbeze.) Își farda discret pleoapele dar nu folosea niciodată ruj de buze. Avea o gură prelungă, conștient mobilă. Părul bogat, neted, frumos tuns, era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
O bătu ușor peste mâna udă de lacrimi. Haide, haide! Nu-i din cauza lui Rufus, să știi. George a fost un mic monstru încă din copilărie. Bănuiesc că și tu erai la fel. Îi făcea plăcere să înece puii de pisică. Nu-mi mai povesti grozăviile astea. Mă rog, oricum trebuiau înecați. Nu mai plânge și din cauza asta. — Eu cred, totuși, că profesorul Rozanov l-ar putea ajuta, spuse Gabriel, ștergându-și lacrimile. Nu-i așa că n-ai gândit cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
veche (se zvonea chiar că ar folosi briantină). Era mai înalt decât Brian, dar mai scund decât Tom. Fusese cândva zvelt, dar acum devenise ceva mai greoi. Avea ochi frumoși, foarte distanțați, care se îngustau brusc, dar „privirea lui de pisică“, spre deosebire de cea a lui Alex, era amuzată și ironică. Fața îi era rotundă, cu un nas scurt, iar dinții pătrați, ușor separați între ei, plantați într-un arc larg, îi dădeau un aer franc, băiețesc, când zâmbea. Purta costume cadrilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oamenii care nu încearcă, decât cei care insistă prea mult. Răspunse la remarca Stellei: — Știu că nu ești invalidă și am trecut pe aici doar ca să te văd și să fiu văzut, așa, ca la spital. Și eu exist. O pisică se poate uita la o regină. — Asta ce vrea să mai însemne? interveni Brian făcând, fără să vrea, jocul preotului. Stella râse, apoi îi zâmbi părintelui Bernard. Preotul nu profită de avantajul câștigat. Pocnindu-și degetele, fără zgomot, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui vechi și mărețe, nici cartierele noi, strălucitoare, ci melancolicele străzi burgheze, atât de liniștite, purtând amprenta unui trecut încă accesibil, străduțele unde puteai găsi la colț un mic restaurant cu fețe de masă roșii, cadrilate, cu oleandri și o pisică neagră. Îi plăcea și Londra și își întrevedea un viitor de londonez. Ura, din toată inima și din tot sufletul său, Irlanda, irlandezii și pe sine însuși. Doctorul Johnson scrie că atunci când un om afirmă că-i sângerează inima pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i lungi, palide, zâmbitoare. Când John Robert se dădu la o parte, fără să scoată un cuvânt, iar ea păși înăuntru, îl văzu pe George. Expresiile zugrăvite pe fața mamei și pe cea a fiului deveniră brusc identice: expresie de pisică la pândă. Zâmbetul lui Alex dispăru, apoi reapăru, dar cu totul alt zâmbet. George își intensifică încruntarea provocată de John Robert, adăugându-i o grimasă batjocoritoare. John Robert se întoarse către George și-i spuse: „Bună ziua“. Alex înaintă pe lângă John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]