4,664 matches
-
refacerea soiurilor autohtone. În 1913, suprafața viilor ajunsese la 72.600 de hectare, cu o producție de 1.520.000 hectolitri de vin anual. Dar, după Primul Război Mondial, atribuindu-se țărânilor loturi de pământ din moșiile statului, aceștia au plantat pretutindeni vii. În scurt timp, suprafața viilor s-a dublat, dar nu cu vite altoite, ci cu hibrizi, producători direcți, care nu dau totuși vinuri de deoarece vinurile obținute de țărani concurau pe cele nobile, scăzând prețul acestora. Drept urmare, marii
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
și militare. „Festivele" dedicate zilei de 10 Mai s-au desfășurat în anii 1923, 1924 și 1927 în Parcul Regina Maria sau în piață Gherlei. În 10 mai 1929, cu ocazia comemorării unui deceniu de la "„"unirea tuturor românilor", a fost plantat un stejar în curtea Liceului „Petru Maior". Consacrat prin serviciu religios "în rangul de Arborele Unirii", a fost și este simbolul „unității neamului românesc unit pe vecie în hotarele sale etnice [...] și al vitejiei românului și al trăiniciei acestei uniri
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
populată" de multe monumente din fier vechi, originale. La malul falezei inferioare sunt multe vaporașe transformate în restaurante. A fost amenajată în 1864 pe vremea pârcălabului Iorgu Ghica. Sub administrația lui Alecu Moruzzi grădina și-a mărit suprafața, s-au plantat brazi și s-a construit o seră cu flori. După Primul Război Mondial ocupa o suprafață de 12 hectare și avea 2 sere mari. Este situată în apropierea Complexului Studențesc reprezită o zonă deosebit de frumoasă pentru odihnă și recreere. Este
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
12 ha, în anul 1890. Luând în considerare plantele rare din grădină (208 specii si subspecii de plante arborescente),în anul 1982 a fost declarat parc dendrologic ocrotit (platanul uriaș din fața castelului cu un diametru de 205 cm,a fost plantat în anul 1810). Teatrul Municipal din Carei a fost construit în 1907, după proiectul lui Kopeczek Gyorgy. El purta numele scriitorului careian Gall Joszef (născut în anul 1811) până în anul 1920, când este numit Teatrul Carmen Sylva, iar după 1945
Carei () [Corola-website/Science/296997_a_298326]
-
de 12 m. Acest însemn comemorativ se compune din cinci elemente cu semnificații simbolice: un cap de țăran, care inspiră demnitate și statornicie (simbolul răscoalelor țărănești), o poartă cu incrustații asemănătoare celor care împodobesc porțile maramureșene (“poarta jertfelor”), o femeie plantând o floare (simbolul reînnoirii), chipul unui ostaș care impresionează prin masivitatea și trăsăturile sale aspre și un obelisc asemănător turlelor bisericilor maramureșene (simbolul flăcării veșnice). Pe acest obelisc este înscris următorul text: "Glorie ostașilor armatei romăne, căzuți în luptele pentru
Carei () [Corola-website/Science/296997_a_298326]
-
anii următori, între 1972-1981, primar este Petru Țăranu. În timpul mandatului său este consolidat malul stâng al Moldovei și este realizată sistematizarea zonei. Sunt create alei, iar spațiul dintre ele este acoperit cu un strat de pământ fertil, în care sunt plantați arbori și arbuști de diferite specii, unele dintre ele considerate monumente ale naturii. În partea sud-estică a parcului dendrologic este amenajat un modern complex sportiv cu o serie de terenuri pentru practicarea diverselor ramuri ale sportului. Astfel fosta zonă Șaiba
Gura Humorului () [Corola-website/Science/297026_a_298355]
-
supremă a theravadinilor, a fost transpus în formă scrisă în Sri Lanka în jurul anilor 30 î.Hr. O legendă spune că Sanghamitta, fiica lui Asoka a adus pe insulă o ramură din "Copacul Iluminării" (sau Copacul Bodhi), a sfințit locul și a plantat-o la Anuradhapura. Budismul pătrunde prima dată în Tibet în secolul al V-lea e.n., sub forma unor scrieri religioase în sanscrită, și începând cu acest moment numeroși misionari indieni și chinezi vin și se concurează în munca lor de
Budism () [Corola-website/Science/296756_a_298085]
-
sale, prin străzile drepte și frumoase, clădiri frumoase și monumente. La Storojineț se află un vast parc dendrologic, în mijlocul căruia se găsește fostul palat al baronilor von Orenstein, astăzi utilizat ca bloc de studii al Colegiului de silvicultură. Aici sunt plantate 1.200 de specii de arbori și arbuști ornamentali, care alcătuiesc o zonă botanică alpină întinsă pe 5 hectare. În orașul Storojineț se află mai multe obiective turistice cum ar fi conacul lui Iancu Flondor, om politic bucovinean, conducătorul mișcării
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
de brad și fag brăzdată de la nord la sud de râul Ialomița. Recunoscută încă din anii 1936 ca stațiune balneoclimaterică. Pășunile și fânețele din hotarele comunei ocupă jumătate din suprafața agricolă a comunei și favorizează creșterea vitelor. Cealaltă jumătate este plantată cu pomi fructiferi: pruni, meri, peri, în cea mai mare parte și cireși, vișini și piersici. Fiind aproape de munte, deseori primăvara florile pomilor sunt distruse de câte o zăpadă târzie sau de îngheț, care, deseori, vine și în luna mai
Comuna Pietroșița, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301184_a_302513]
-
mondial, placa care astăzi este depusă în curtea școlii din sat. La nord de sat se găsește o mare pădure de salcâmi. La răsărit, pe dealul numit Răzeșie, aproape de Macișeni se găsește o pădure în care primăvară înflorește bujorul românesc, plantă monument al naturii. Până la revoluția din 1989, sătul avea poate ce mai mare livadă de meri din județul Galați dar care a dispărut. Tot până la revoluție, la sud și la sud-vest de sat se găseau plantații de vie nobilă pe
Mândrești, Galați () [Corola-website/Science/301217_a_302546]
-
de nisip. În zona luncii pe un sol aluvial și cu o pânză freatică aproape de suprafață apar porțiuni cu vegetație hidrofila. În porțiunile mai înalte ăla luncii apar pădurile din quernicee(Arhipoaia, Huzum). În ultimii 25 de ani s-a plantat mai mult plop canadian pentru a reîmpăduri lunca Șiretului. În zona dunelor de nisip predomina salcâmul, arbore care este aclimatizat de acum 115 ani, dar găsesc și stejari sau pini. În ultimul timp, floră este în scădere întrucât cea mai
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
teren agricol și doar 30% din suprafața totală a comunei fiind teren împădurit. Pădurile de foioase acoperă versanții nordici și dealurile din sud, sud-est, precum si zona de nord-est a comunei. Defrișările sunt aproape nule, în timp ce în pădurea Bacalu s-a plantat pin negru, dud și nuc, în pădurea Albina nuc și în pădurea Rotari salcâm, stejar, gorun și frasin. Ocupând aprox. 70% din teritoriul comunei, terenurile agricole au un potențial de fertilitate diferit.Solurile cu pretabilitate foarte bună pentru culturile de
Comuna Costuleni, Iași () [Corola-website/Science/301269_a_302598]
-
aparență o vegetație de silvostepa în realitate vegetația naturală este o vegetație foarte variată de cea de lunca până la etajul fagului și carpenului. Arborii sunt reprezentați prin plop, salcie, arin apoi ulm și stejar, carpen și fag, a mai fost plantat și salcâm, celelalte plante sunt reprezentate de stuf, păpuriș, pir etc. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Mogoșești-Siret se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români
Comuna Mogoșești-Siret, Iași () [Corola-website/Science/301294_a_302623]
-
metri sub pământ se construiau opt buncăre cu suprafețe de mii de metri pătrați, fiecare cu ziduri groase de beton. Buncărele comunicau unele cu altele prin niște galerii puternic armate în beton. Deasupra totul era acoperit de pământ și erau plantați salcâmi, astfel încât nimic să nu dea de bănuit că în Pădurea Chicerea, cum era cunoscut locul, se ascunde unul dintre cele mai mari depozite subterane ale Armatei Române. Buncărele se umpleau cu armament, carburanți și soldați. Comunicarea cu exteriorul se
Spinoasa, Iași () [Corola-website/Science/301307_a_302636]
-
la mutarea din Vlasnița în 1720 din cauza inundațiilor. Se pare că o parte au plecat în 1657, iar exodul a urmat în 1720. Sub Împărăteasa Maria-Terezia (1770), populația Izvinului se ocupă și cu vieritul.Dealurile din partea nordică a satului sunt plantate cu vită de vie;culesul se făcea numai prin ordin suprem,în ziua de Sfintul Mihail,care corespunde cu ziua Cuvioasei Paraschiva. Pe harta lui Griselinii din 1780 Izvinul apare din nou ca si sat populat. Între anii 1840-1843 atît
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
1825 4 lanțe de vie și o casă, pe care le-a vândut în 1857. În însemnările sale, el vorbește despre perioadele când mergea împreună cu localnici la munca viei. În decursul secolului XIX activitatea viticolă s-a intensificat. S-au plantat soiurile Cadarcă, Majarcă, Roșu bătut, Slancamenca, hibridul „Otella”. În 1888, o epidemie de filoxera bântuie în zonă timp de trei ani, distrugând toată vița de vie. Timp de 7 ani terenurile afectate rămân pustii. În 1895 se reia cultura viței
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
ani, distrugând toată vița de vie. Timp de 7 ani terenurile afectate rămân pustii. În 1895 se reia cultura viței de vie. De data aceasta se aduc soiuri americane, mai productive, mai rezistente la boli și imune la filoxera. Se plantează soiuri nobile: Riesling italian, Creața, Muscat Ottonel, Muscat Hamburg, Schiller alb și roșu, Razachel, Silvaner. Viile sunt cumpărate de proprietari din Timișoara, Lugoj, Buziaș, Vârșeț și chiar Budapesta. Productivitatea crește iar vinul de Silagiu începe să devină apreciat și căutat
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
conținea 50 mg de vitamina C la 100 grame. Efectele curative ale fructelor, în special citrice erau deja cunoscute în expediția din 1497 condusă de Vasco de Gama și confirmată în 1507 de echipajul lui Pedro Álvares Cabral. Portughezii au plantat pomi fructiferi și alte plante comestibile în insula Sfânta Elena, pe atunci un important punct de oprire în călătoriile de întoarcere din Asia, pentru ca suferinzii de scorbut dar și de alte afecțiuni să se poată reface. Din păcate aceste relatări
Scorbut () [Corola-website/Science/301450_a_302779]
-
Regele Angliei, dar a revenit Franței la sfârșitul războiului de o sută de ani. In partea de Nord este o câmpie nisipoasă acoperită de cea mai mare pădure din Franța - "la forêt des Landes", din care mare parte a fost plantată artificial pentru a preveni eroziunea solului. În sud, la Granița cu Spania se află Munții Pirinei, cel mai înalt vârf din regiune fiind "Pic de Palas" cu 2974 m. Orașele principale sunt Bordeaux, Pau, Bayonne, Mont-de-Marsan, Biarritz, Périgueux și Agen
Aquitania () [Corola-website/Science/300167_a_301496]
-
în British War Cemetery se găsesc aproximativ 1300 de morminte pe a căror pietre sunt trecute numele soldaților căzuți în această bătălie. Odată cu sfârșitul războiului, economia orașului a început din nou să înflorească, astfel că în 1920 câțiva evrei au plantat pomi și eucaliptuși și au făcut experimente în agricultură. Cu toate acestea, populația a scăzut. Dacă în 1922, din 2356 de locuitori ai Beer Șevei 98 erau evrei, în 1931 nu mai rămăseseră decât 11. Ultimii au plecat în perioada
Beer Șeva () [Corola-website/Science/300203_a_301532]
-
calendarul ebraic. După ei au venit în anul 1907 evrei din Yemen, mai ales din zona orașelor Haydan și Sa'ada, si au fondat trei cartiere: Shkhunat Hateimanim ("Cartierul yemeniților"), Shaaraim și „Marmorek”. Evreii polonezi, care deveniseră proprietarii pământurilor, au plantat pomi fructiferi, migdali și în special vii iar din anul 1904 portocali, Zalman Minkov fiind cel dintâi care a sădit o livadă de portocali. Evreii yemeniți au găsit de lucru pe aceste plantații. Localitatea a devenit după mulți ani cunoscută
Rehovot () [Corola-website/Science/300221_a_301550]
-
se înscrie pe o linie ascendentă. Din întreaga suprafață cultivata se reînnoiesc anual aproximativ 50 de ha. Vârstă media a plantațiilor este de 10 ani, odată cu replantările făcându-se și înlocuirea sortimentelor de mare productivitate cu cele calitative. Viile sunt plantate pe dealuri cu expunere est-vest, la altitudine de 400-500 de metri. Solul brun, de pădure, se bucură de o climă blândă, favorabilă vitei de vie. În acest “sanctuar al vinurilor albe” se cultivă suprafețe întinse de soiuri respectabile, a căror
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
de colină, deal sau măgură. Cuvântul Gyomal sau Diomal se traduce în românește: colină, deal cu nuci. De fapt la marginea satului se ridică și astăzi un deal mare căruia poporul îi spune Măgură - care cândva a trebuit să fie plantat cu nuci, căci cu adevărat acestor arbori le priește terenul de pe această Măgură. Cu câțiva ani mai târziu, în 19 oct. 1299 descriindu-se hotarele Gârbovei se amintește iarăși satul Gyomal și muntele Gyomalhegye. Un act din 1372 amintește tot
Geomal, Alba () [Corola-website/Science/300244_a_301573]
-
prevede că pe măsură ce se va încheia activitatea în cele patru cariere de suprafață propuse, acestea vor fi reumplute cu pământ, cu excepția carierei Cetate, care va fi umplută cu apă și transformată într-un lac de agrement. Întreaga zonă va fi plantată cu vegetație. Planurile de închidere și post-închidere a minei au fost gândite astfel încât să se asigure o monitorizare permanentă pe parcursul a 50 de ani după încheierea exploatării, măsură condiționată de asigurarea resurselor bănești absolut necesare și care trebuie avansate sub
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
depărtări, iar pentru un bolnav cu arșiță o ultimă dorință înainte de a muri era să i se aducă apă de la una dintre aceste fântâni. Cei doi frasini de lângă casă Era obiceiul, din motive practice dar probabil și magice, să se planteze lângă casă unul, doi sau mai mulți frasini, un copac de esență tare cu rădăcinile puternic înfipte în pământ și cu viață de câteva sute de ani. Acești copaci protejau casa de intemperii, iar în verile fierbinți produceau o umbră
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]