21,807 matches
-
tradițiile invocate (la care mă împinsese G.Călinescu însuși, când comparase crucea răstignirii lui Christos cu pușca de care s-ar fi folosit contemporanii noștri ca să-l execute) și pe aceea strict poetică. Îndefinitiv, nu geniul poeților face să devină poetice lucruri considerate înainte prozaice? După mai bine de cincisprezece ani, când lucram la cartea Despre poezie, recitind cele două articole ale maestrului meu, am remarcat contradicția dintre tezele lor și m-am mirat că nu fusese observată de nimeni. (Abia
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
în monografia recentă consacrată lui G.Călinescu, va insista asupra ei într-un cadru teoretic temeinic elaborat). Am reluat întreaga problemă în Istoria critică. Postmodernismul ne dezlega definitiv de concepția poeziei fără alt conținut decât ceremonialul liric. Ideea unui univers poetic autonom nu mai făcea, nici ea, discuție. Nici aceea a unei naturi care ar privilegia anumite lucruri în detrimentul altora când e vorba să fie considerate poetice. Îmi devenise limpede că puteam face și cealaltă jumătate de pas peste teza lui
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
dezlega definitiv de concepția poeziei fără alt conținut decât ceremonialul liric. Ideea unui univers poetic autonom nu mai făcea, nici ea, discuție. Nici aceea a unei naturi care ar privilegia anumite lucruri în detrimentul altora când e vorba să fie considerate poetice. Îmi devenise limpede că puteam face și cealaltă jumătate de pas peste teza lui G.Călinescu din Universul poeziei : nu există poetic și prozaic în sine, căci nu e nimic poetic în natura lucrurilor; poeticul nu trebuie căutat în natura
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
Nici aceea a unei naturi care ar privilegia anumite lucruri în detrimentul altora când e vorba să fie considerate poetice. Îmi devenise limpede că puteam face și cealaltă jumătate de pas peste teza lui G.Călinescu din Universul poeziei : nu există poetic și prozaic în sine, căci nu e nimic poetic în natura lucrurilor; poeticul nu trebuie căutat în natura lucrurilor, ci în natura poeziei înseși. Cu alte cuvinte, în istoria și în tradiția ei specifică.
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
lucruri în detrimentul altora când e vorba să fie considerate poetice. Îmi devenise limpede că puteam face și cealaltă jumătate de pas peste teza lui G.Călinescu din Universul poeziei : nu există poetic și prozaic în sine, căci nu e nimic poetic în natura lucrurilor; poeticul nu trebuie căutat în natura lucrurilor, ci în natura poeziei înseși. Cu alte cuvinte, în istoria și în tradiția ei specifică.
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
e vorba să fie considerate poetice. Îmi devenise limpede că puteam face și cealaltă jumătate de pas peste teza lui G.Călinescu din Universul poeziei : nu există poetic și prozaic în sine, căci nu e nimic poetic în natura lucrurilor; poeticul nu trebuie căutat în natura lucrurilor, ci în natura poeziei înseși. Cu alte cuvinte, în istoria și în tradiția ei specifică.
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
întreține o teribilă criză , iar în declarația cum că „nu vorbesc în numele voluptății, dar lucrurile le ating precum coapse de femeie aș atinge”, dincolo de accentul dionisiac, citesc intenția de a edifica o etică a adeziunii amoroase față de real. Spiritul său poetic beneficiază de energii impresionante în acest sens, numai că bănuiala în ce privește intranscendenț a poeziei, căci „organele-s sfărâmate”, iar maestrul lucid până la coroziune determină o apreciabilă tornadă de valuri ale amorului, în care până și spiritul ludic primește o coloratură
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
-și comedii de anvergură, furios pe toate abstracțiunile cărora, uneori, le atârnă câte un substantiv cât toate zilele, așa, să le facă să simtă și ele gravitația. Impresionantă la Ion Mureșan este tocmai această furie a concretizării, atribut al naturilor poetice remarcabile, în funcție de care nici o realitate nu se poate expune razelor imaginarului decât odată cu un trup de o irevocabilă materialitate. Asta ar echivala cu o biologizare a ideilor, cu o cură thanatică a lor. Iar poemul poate fi așa ceva. În construcția
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
să reziste într-o atitudine extremă și pură, dar din dorința de a edifica niște structuri poematice în care interferează în gradații echilibrate o mulțime de nuanțe tonale. Neconcesiv, mânios pe spiritul arăbesc, în ipostază de arbitru tragic între spiritul poetic și real, Ion Mureșan își vede de propriile-i mituri, dincolo de orice prejudecăți, oricât de glorioase. Patru paragrafe Un Orfeu satyric „Lumea exprimată de un satyr, după ce organicitatea religiei sale s-a distrus și plenitudinea simțurilor și a imaginației nimerește
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
păstra coerența și coeziunea - atâta cât permit energiile opozitive ale poemului, înțeles, totuși, ca o structură. În acest sens, toate poemele lui Ion Mureșan reprezintă niște „fragmente din regiunea de odinioară”, țăndări ale unui cronotop originar, readus în orizontul conștiinței poetice de fiecare act imaginativ. Imaginația poetică e, aici, funcție a unei energii anamnetice ispitite să recupereze acel timp-spațiu. Ion Mureșan e însă un Orfeu dintr-o modernitate așa de târzie, posesor și posedat al atâtor vârste ale spiritului poetic, unele
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
permit energiile opozitive ale poemului, înțeles, totuși, ca o structură. În acest sens, toate poemele lui Ion Mureșan reprezintă niște „fragmente din regiunea de odinioară”, țăndări ale unui cronotop originar, readus în orizontul conștiinței poetice de fiecare act imaginativ. Imaginația poetică e, aici, funcție a unei energii anamnetice ispitite să recupereze acel timp-spațiu. Ion Mureșan e însă un Orfeu dintr-o modernitate așa de târzie, posesor și posedat al atâtor vârste ale spiritului poetic, unele demonizate cu totul și rupte de
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
conștiinței poetice de fiecare act imaginativ. Imaginația poetică e, aici, funcție a unei energii anamnetice ispitite să recupereze acel timp-spațiu. Ion Mureșan e însă un Orfeu dintr-o modernitate așa de târzie, posesor și posedat al atâtor vârste ale spiritului poetic, unele demonizate cu totul și rupte de sacru, încât nu se poate să nu-și dea seama că relațiile sale cu mitul trebuie să străbată atâtea sedimente, fiecare cu temeiul său, în măsură să faciliteze, dar și să obstrucționeze centrarea
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
simțurile dereglate e o prejudecată etc.). Realizând o topografie infernală, poemele scot din Ion Mureșan un suflet manierist (în sensul lui Hocke), stupefiat mereu de arătările subteranei. Biologia infernală Populația infernului cuprinde pe nebun și pe idiot, întrupări ale spiritului poetic, evoluând într-o comedie întunecată. Deși presupune sacrul, mitologia poetică a acestei cărți se împlinește prin reprezentări ale demonicului, în seriale ritualuri de exorcizare. Demonicul triumfă în excesele senzualității. O formă extremă a acesteia ține de regimul vâscozității. Palpitațiile materiei
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
poemele scot din Ion Mureșan un suflet manierist (în sensul lui Hocke), stupefiat mereu de arătările subteranei. Biologia infernală Populația infernului cuprinde pe nebun și pe idiot, întrupări ale spiritului poetic, evoluând într-o comedie întunecată. Deși presupune sacrul, mitologia poetică a acestei cărți se împlinește prin reprezentări ale demonicului, în seriale ritualuri de exorcizare. Demonicul triumfă în excesele senzualității. O formă extremă a acesteia ține de regimul vâscozității. Palpitațiile materiei evidențiază o biologie teratologică. Configurațiile moi, placide, grele au parcă
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Ion Mureșan, un satyr convertit la orfism sau un Orfeu ce acceptă grațiile menadelor? Și una, și alta, aș zice. Imaginarul său se constituie pe ruinele unor religii ale căror sensuri mîntuitoare au fost preluate, ca prin hazard, de spiritul poetic. Originaritatea dionysiac-orfică a subiectului liric se recunoaște în poemele lui Ion Mureșan. Acesta, bătrîn și depozitar al mai multor vîrste culturale, e activ și în cea mai recentă carte a sa, cartea Alcool, Edit. Charmides, Bistrița, 2010. Și aici, subiectul
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
în cea mai recentă carte a sa, cartea Alcool, Edit. Charmides, Bistrița, 2010. Și aici, subiectul său liric se distinge printr-o remarcabilă forță de a înscena viziunile. Deși, inevitabil, reprezintă principiul formal, deși el e cel ce construiește realul poetic, subiectul liric din această carte pare că asistă la un spectacol al genezei realului poetic, pare că i se dictează sa vadă ceea ce vede. Vederea sa începe cu sesizarea normalității lumii, dar, treptat, prin acumularea de determinații pentru normalitate, aceasta
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
subiectul său liric se distinge printr-o remarcabilă forță de a înscena viziunile. Deși, inevitabil, reprezintă principiul formal, deși el e cel ce construiește realul poetic, subiectul liric din această carte pare că asistă la un spectacol al genezei realului poetic, pare că i se dictează sa vadă ceea ce vede. Vederea sa începe cu sesizarea normalității lumii, dar, treptat, prin acumularea de determinații pentru normalitate, aceasta își schimbă regimul. Detaliile acumulate prin insistența privirii fac trecerea de la simpla vedere descriptivă la
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
cărți nu sînt scrise prin asocierea vocii satyrului, rostitoare de dithyrambi cu vocea aceluiași satyr, spre seară, beat și clamînd komoi. Termenii mitologici de aici definesc, firește, două dimensiuni ale poemului lui Ion Mureșan: gravitatea solemnă-dramatică, în alternanță cu comedia. Poetic, Ion Mureșan e un dionysiac, trăind într-un alt orizont religios: cel creștin. Ebrietatea generalizată e climatul aproape tuturor poemelor. E vorba, firește de o situare într-o paradigmă rimbaldian-ducassiană. Credincios acestei paradigme, poemul lui Ion Mureșan violentează toate coerențele
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
situare într-o paradigmă rimbaldian-ducassiană. Credincios acestei paradigme, poemul lui Ion Mureșan violentează toate coerențele normalității, instaurînd, prin forța decretelor lirice, regimul totalitar al deconstrucțiilor. Cum scriam despre prima lui carte, orice poate fi semn pentru orice. Alcătuirile realului său poetic sînt alunecoase, formele, limitele, locul obiectelor migrează vicios. M-a frapat componența obiectuală a poemelor. Obiectele din poeme nu aparțin vieții citadine, decît în mică parte. Imaginarul lui Ion Mureșan are o puternică marcă matricial-rurală. Chiar structura lexicală a poemelor
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
culise ale scrisului care dezinhibă deopotrivă scriitori și cititori și scutură aura elitaro-mistică din jurul scrisului. Neruda ține la acest aer sacerdotal, iar tonul său, fără să fie sacrosanct, e totuși capricios, privilegiat - memoriile decupează faptele mai degrabă în funcție de potențialul lor poetic (sînt înșirate nenumărate anecdote despre ciudățeniile diferiților scriitori pe care-i cunoaște, parcă tot pentru a sublinia particularitatea „speciei”) și mai puțin în spiritul unei narațiuni articulate, martoră a unor evenimente și epoci despre care sînt foarte multe lucruri de
Mărturisiri și capricii by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5804_a_7129]
-
la colocvii și mese rotunde anunțau, de altfel, această ediție, după cum și ediția anunță, cred, o viitoare monografie. Alcătuindu-i sumarul, prin urmare, îngrijitorul nu s-a preocupat numai să adune, respectând ordinea cronologică și corectând greșelile de tipar, opera poetică a lui Leonid Dimov (cu toate că, la câtă nevoie aveam de un Dimov integral, și dacă ar fi făcut numai asta, demersul său ar fi fost oricum meritoriu). Criticul a fost atent și ca ediția să sugereze cât mai convingător profilul
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
volumele Versuri (1966), 7 poeme (1968) și Pe malul Stixului (1968), consemnează, pe de-o parte, „recuperarea” simbolică a mai bine de un deceniu pierdut în recluziune și interdicție, iar pe de alta, consumarea rapidă a ultimelor „zvâcniri” ale modalității poetice moderniste. Deși debutează foarte târziu - din cauza interdicției care urmează incidentului cu statuia lui Stalin -, deși manifestarea onirismului estetic este îngăduită numai până în august 1968 (cât timp Ceaușescu își consumă „luna de miere” cu democrațiile occidentale, în urma refuzului de a participa
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
proiect, volumul al II-lea ocupă locul central, nu neapărat pentru că acoperă perioada cea mai fertilă din viața poetului, ci mai ales pentru că în volumele dintre 1969 și 1974 se articulează, pas cu pas, una dintre cele mai interesante gândiri poetice din întregul secol al XX-lea românesc. Astfel fiind conceput proiectul, înțelegem de ce s-a început cu aceste prime două volume și, totodată, de ce criticul nu a urmat întru totul tiparul unei ediții critice tradiționale. Opera lui Dimov nu putea
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
unor addenda, care să adauge sumarelor volumelor diverse alte poeme, risipite de autor prin reviste sau rămase în manuscris. Leonid Dimov a fost un poet care și-a meditat și premeditat poezia, prin urmare ediția critică trebuie să respecte structura poeticii sale, așa cum el însuși a gândit-o, urmând ca recuperarea filologică a tuturor textelor, publicate sau rămase în manuscris, să fie rezervată unor volume ulterioare celor ce conțin antumele. Decizia luată de editor este corectă, pentru că este fidelă față de relieful
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
Dimov fiind un poet a cărui operă continuă să se afle în actualitate și să influențeze direct evoluția poeziei care se scrie în momentul de față. Editorul a operat și cu o mică „licență” cronologică, tot spre a respecta arhitectura poeticii lui Dimov. Volumele Deschideri, din 1972, și A. B. C., din 1973, nu au fost incluse în sumarul volumului al II-lea, fiind amânate, bănuiesc, pentru unul ulterior. Ele nu sunt la fel de importante în structurarea proiectului liric al poetului, în
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]