4,267 matches
-
nu există dovezi dinafara Noului Testament sau scrieri ale Părinților Bisericii care să le confirme. Conform acestei perspective, persecuțiile fie nu s-au întâmplat niciodată, fie au fost exagerate de autorii Noului Testament ca parte a polemicii anti-iudaice. Această exagerare polemică a fost sporită de scriitori ulteriori, cum ar fi Părinții Bisericii. De exemplu, se argumentează că incidentele din Noul Testament reprezentau incidente locale și izolate, nefiind urmarea unei politici a autorităților. Evenimentele care au urmat revoltei lui Bar-Kokhba au putut conduce
Coerența internă a Bibliei () [Corola-website/Science/320583_a_321912]
-
săi controlul asupra Forțelor Aeriene. Cererea sa a ajuns la CINCPAC în Honolulu și acolo a rămas. Între timp, Westmoreland, comandantul Marine Corps Leonard F. Chapman, Jr. și Șeful Statului Major al Forțelor Terestre Harold K. Johnson au intrat în polemici. Johnson a susținut poziția Marinei deoarece dorea protejarea echipamentelor Forțelor Terestre de administrația Forțelor Aeriene. Westmoreland a mers până într-acolo încât a amenințat cu demisia în caz că dorințele sale nu sunt respectate. Ca rezultat, la 7 martie, pentru prima dată
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
puterii și armatei i-au șocat pe contemporani. Doar o minoritate a salutat acțiunea scriitorului. Urma să înceapă a doua "afacere Dreyfus", care avea să stârnească pasiunile mulțimii vreme de mai mulți ani. Afacerea nu a mai fost o simplă polemică pe marginea unei chestiuni judiciare, ci o veritabilă luptă politică și socială. Prima consecință a lui "J'Accuse...!", a fost relansarea afacerii Dreyfus. Dreyfus fusese judecat de două ori, în 1894 și indirect prin procesul lui Esterházy care tocmai se
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
unei întâlniri între Scheurer-Kestner și Mathieu Dreyfus. Acesta din urmă a obținut în sfârșit confirmarea faptului că Esterházy era autorul borderoului. La 15 noiembrie, pe acest temei, Mathieu Dreyfus a depus plângere la Ministerul de Război împotriva lui Walsin Esterházy. Polemica fiind publică, armata n-a avut de ales decât să deschidă o anchetă. La sfârșitul lui 1897, Picquart, revenit la Paris, a făcut publice îndoielile sale privind vinovăția lui Dreyfus, pe baza descoperirilor lui. Jocul de culise destinat a-l
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
în viața a numeroși evrei din Europa de Vest și Centrală, așa cum făcuseră și pogromurile din 1881-1882 pentru evreii din Europa de Est. Afacerea Dreyfus se distinge prin numărul important de opere publicate pe subiect O parte importantă a acestor publicații relevă doar simple polemici și nu sunt lucrări istorice. Dar aceste opere sunt consultate în cadrul studiilor psiho-sociale ale afacerii. Marele interes al studiului afacerii Dreyfus rezidă în faptul că toate arhivele sunt disponibile cu ușurință. Deși dezbaterile curții marțiale din 1894 nu au fost
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
realiza, deschizându-se astfel poarta către autoîncredere în problemele spirituale. Evanghelia centrată pe Hristos își pierdea locul în favoarea eforturilor umane. "A fost dezvoltată o puternică argumentație pentru stabilirea 'datoriilor obligatorii' [conform Legii]. S-au ivit participanți la discuții și la polemici care insistau cu Sabatul, Legea, etc. — în stilul avocaților care își instrumentează cazul. Spiritualitatea se risipea, și nu puțini deveneau în mod radical legaliști... Intelectualismul rece și teoriile uscate avansau. Hristos devenea adesea secundar, și Îndreptățirea prin Credință era în
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
că ea poate deranja. Versurile sugerează ideea că „toate persoanele care au experimentat acest tip de problemă ar putea să înțeleagă. În orice caz, aceste versuri nu sunt o scrisoare de amenințare, ori o scrisoare de răzbunare”. Întâmplarea face ca polemica să capete o dimensiune politică, FN-ul denunțând cântecul, iar mai apoi Partidul Socialist, acuzând într-un comunicat că este vorba de „un text scandalos, dacă nu chiar odios, ce incită în mod direct la violență”. Totodată, PS afirmă că
Orelsan () [Corola-website/Science/328893_a_330222]
-
și jumătate de spectatori în Franța, ceea ce va reprezenta un record pentru Jean-Paul Belmondo. Cu toate acestea, recepția critică a fost mai puțin entuziastă, Belmondo nedorind să arate filmul jurnaliștilor înainte de premiera sa la cinematografe. Filmul suscită o formă de polemică ca urmare a lansării sale aproape simultan cu "Une chambre en ville" a lui Jacques Demy, care s-a dovedit un eșec comercial, în timp ce filmul lui Gérard Oury a fost un succes. În "Télérama" din 10 noiembrie 1982, 23 de
Asul așilor () [Corola-website/Science/325887_a_327216]
-
10 noiembrie 1982, 23 de critici de film au publicat un text în care se comparau rezultatele celor două filme și se exprima regretul publicul potențial al filmului lui Demy a fost deturnat de publicitatea mare a filmului lui Oury. Polemica nu a deranjat publicul larg, dar l-a iritate pe Jean-Paul Belmondo, care a răspuns cu un text intitulat "Lettre ouverte aux coupeurs de têtes". . Jacques Demy a fost primul surprins de această polemică și nu a pus eșecul propriului
Asul așilor () [Corola-website/Science/325887_a_327216]
-
publicitatea mare a filmului lui Oury. Polemica nu a deranjat publicul larg, dar l-a iritate pe Jean-Paul Belmondo, care a răspuns cu un text intitulat "Lettre ouverte aux coupeurs de têtes". . Jacques Demy a fost primul surprins de această polemică și nu a pus eșecul propriului său film pe seama succesului filmului lui Gérard Oury. Prima sa săptămână la cinematografele din Paris a fost un record de încasări al epocii cu 463.028 de spectatori, bătând recordul anterior stabilit cu trei
Asul așilor () [Corola-website/Science/325887_a_327216]
-
alți oameni de pe prima scenă politică. Printre două piese de Giacomo Puccini, alte 5 piese de Allevi au fost interpretate. Concertul a fost transmis de postul național, stabilindu-și astfel succesul muzical național. Concetul de la Senat a dat naștere unor polemici despre talentul lui Allevi. Violonistul Uto Ughi a criticat talentul muzicianului înetr-un articol din ziarul "La Stampa". Acest a declarat că se simte ofensat ca muzician și că succesul lui Allevi este un triumf al relativismului. Allevi a dat replica
Giovanni Allevi () [Corola-website/Science/327500_a_328829]
-
Sumulong, etichetându-l (printre altele) ca „nemernic, servil și lacheu”, și „sicofant al imperialismului american” și i-a cerut președintelui adunării, Frederick Boland (Irlanda), să-l mustre pe Sumulong. Boland l-a avertizat pe Sumulong să „evite să declanșeze o polemică ce va provoca în mod sigur mai multe intervenții”, dar i-a permis să vorbească în continuare, trimițându-l pe Hrușciov la locul său. Hrușciov a lovit cu pumnii în masă în semn de protest în vreme ce Sumulong a continuat să
Lovirea cu pantoful în masă de către Hrușciov () [Corola-website/Science/323816_a_325145]
-
acțiunea se profilează pe un plan „lipsit de profunzime”, iar „[s]pațiul lumii ficționale din După dealuri nu permite adîncimea, ci se etalează doar pe o suprafață ce tinde spre abstracțiunea bidimensională a icoanei.” Cu această perspectivă a intrat în polemică Andrei Gorzo, care scotea în evidență scena spitalului și scena secției de poliție, cea din urmă având trei planuri de adâncime. Pelicula a fost filmată și montată în ordine cronologică. Andrei Gorzo susține că filmul evită nu numai să fie
După dealuri () [Corola-website/Science/326552_a_327881]
-
viză turistică pentru SUA pentru a-și vizita frații care erau stabiliți acolo, cu care ocazie a vizitat și Franța. În 1984 s-a instalat definitiv în Franța, obținând naturalizarea zece ani mai târziu. După reîntoarcerea sa în Franța o polemică a agitat istoricii care studiau rezistența franceză, polemică la care a participat și Meliné Manuchian, privind responsabilitatea lui Holban în capturarea și executarea grupului Manuchian, acuzații pe care acesta le-a respins în cartea de memorii "Testament" publicată în 1989
Boris Holban () [Corola-website/Science/326886_a_328215]
-
1868, în timpul sărbătoririi împlinirii a 100 de ani de la înființarea firmei, Thomas primește o telegramă prin care este înștiințat că o furtună cu grindină a distrus recolta de la Pöppenrade. Gerda Buddenbrook este bună prietenă cu organistul Pfühl. Ei au mici polemici legate de muzica lui Wagner. Lunea după-amiază Herr Pfühl îi dă lui Hanno ore de muzică și de pian. Spre deosebire de școală, unde îi este greu să se concentreze, Hanno arată aici o mare ușurință de percepere, deoarece lui doar i
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
Există numeroase interdicții ale vizitării locului de către „impuri”, neevrei, israeliți de rând și „cohanim” (adică evreii din neam de preoți). După Maimonide, și după dărâmarea Templului, locul unde s-a aflat își păstrează sfințenia. De aceea până în zilele noastre continuă polemica religioasă și juridică religioasă dintre cei care interzic accesul oricărui om în aria Muntelui, pentru a nu intra în locul unde s-a aflat Templul, aceia care nu văd în intrarea evreilor pe Munte ceva ilegal, cu condiția de a urma
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
spre Haram ash Sharif nu este o poruncă obligatorie pentru musulmani. Cuvântul „Haram” cu accentul pe penultimă silabă înseamnă „sanctuar”, „loc inviolabil”.Mecca și Medina sunt numite uneori „haraman” sau „haramayn”, adică sanctuare sau cele două sanctuare. A existat o polemică in islam în legaturî cu statutul de haram al Muntelui Templului și al Grotei Patriarhilor din Hebron (AL Halil). Învățatul Ibn Taymiya susținea ca unicele locuri sfinte care se pot numi haram sunt Mecca, Medina și poate valea Wadj din
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
sentimentul matern? Experiențele specific femeiești dau un privilegiu epistemic femeilor ? Sub titulatura „studii despre femei” s-a conturat un teren larg de cercetări inter-, trans- și mu1ti-discip1inare în care au fost folosite diverse subiecte, metode și perspective teoretice. Intrând în polemică cu cercetarea și teoriile tradiționale, studiile despre femei au propus schimbări de optică în sociologie (propunând o alternativă la pretinsa obiectivitate, neutralitate și universalitate a cunoașterii științifice prin introducerea variabilei “diferența sexuală” în inima cercetării teoretice) în filozofie (prin reevaluarea
Studii de gen () [Corola-website/Science/325276_a_326605]
-
ca dramaturg național. Premiera a avut loc pe 02 iulie 1901 și în rolul Mariei a jucat Helena Modrzejewska. Anii 1899 - 1900 au marcat publicarea pieselor de teatru „Protesilas și Laodamia”, „Lelewel” și „Legiunea”. Această dramă este considerată a fi polemica autorului cu viziunea romantică a istoriei. În 1900, Wyspiański s-a căsătorit cu mama celor patru copii ai săi, Teodora Pytko. În luna noiembrie a aceluiași an, el a participat la nunta prietenului său Lucjan Rýdel în Bronowice, un sat
Stanisław Wyspiański () [Corola-website/Science/324582_a_325911]
-
mai târziu, Ioan Damaschinul și alții redau aceeași informație, cu deosebirea că ei introduc o generație în plus, "Barpanther" (Aramaic pentru "fiul lui Pantera", indicând astfel o sursă aramaică interpretată în mod greșit). Un anume prinț Andronicus a găsit aceeași polemică într-o carte a unui rabin numit Elijah: De ce creștinii o ridică așa de mult în slavă pe Maria, numind-o mai nobilă decât Heruvimii, incomparabil mai măreața decât Serafimii, înălțată deasupra cerurilor, mai curată decât razele Soarelui? Pentru că ea
Genealogia lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/324859_a_326188]
-
cunoscuți și ca anti-trinitarieni. O învățătură a Bisericii Catolice mult timp controversată a fost Trinitatea: concepția că Dumnezeu este alcătuit din trei persoane. De fapt, istoricul Earl Morse Wilbur a explicat că „în evul mediu [Trinitatea] a fost subiectul multor polemici între teologii catolici, inclusiv între papi”. Însă oamenii de rând, de la care se aștepta să accepte orbește asemenea doctrine drept „taine sfinte”, rareori aveau cunoștință de aceste polemici. Totuși, în secolul al XVI-lea, în dorința de a elucida aceste
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Wilbur a explicat că „în evul mediu [Trinitatea] a fost subiectul multor polemici între teologii catolici, inclusiv între papi”. Însă oamenii de rând, de la care se aștepta să accepte orbește asemenea doctrine drept „taine sfinte”, rareori aveau cunoștință de aceste polemici. Totuși, în secolul al XVI-lea, în dorința de a elucida aceste taine, unii au ales să acționeze contrar tradiției și să cerceteze Scripturile. Deviza lor era sola Scriptura (numai Scriptura). Cei ce au contestat doctrina Trinității — dintre care unii
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Universitatea din Genova îi acordă titlul de Honoris Causa în jurisprudență, pentru contribuția importantă în lupta împotriva criminalității și apărarea principiului legalității în Italia¸ Saviano dedică recunoașterea magistraților de la Procuratura din Milano care anchetează scandalul Ruby-gate. De aici ia naștere polemica cu Marina Berlusconi, fiica lui Silvio Berlusconi și președinte la Mondadori, actuala casa editorială a scriitorului. Ca scriitor Saviano recunoaște că este influențat de mai mulți autori din cultura tradiționalistă și conservatoare ca Ernst Jünger, Ezra Pound, Louis Ferdinand Céline
Roberto Saviano () [Corola-website/Science/322195_a_323524]
-
unui om foarte mândru, in pofida unei fragilități ce pare lipsită de apărare, e alegerea celui care crede în adevărul propriului mesaj și nu se pretează la compromisuri cu propria-i conștiință. Când se vor atinge ecourile celor mai absurde polemici în spațiul deșert al cuvintelor inutile și pierdute, foile desenate și pictate de Octav Grigorescu vor apărea ca documente rare și prețioase - confesiuni ale unui om care a forat în el însuși pentru a face din natura sa(din povestea
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
sunt prezentate cele mai importante aspecte care așteaptă încă o cercetare amănunțită și clarificare. Unul dintre aspectele asupra căruia s-a polemizat mult în perioada interbelică a fost acela al stabilirii identității dintre Meletie Syrigul și mitropolitul Meletie al Proilaviei. Polemica a opus, pe de o parte, pe Demostene Russo care susținea că cei doi au fost într-adevăr contemporani, dar au fost două persoane diferite, fără nici o legătură între ele, și, pe de altă parte, marea majoritate a celorlalți istorici
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]