4,329 matches
-
regină consort a Portugaliei. Pentru a o distinge de alte infante cu același nume, ea este de obicei cunoscută sub numele de (după titlul tatălui ei) sau Eleanor de Lancaster (Lancaster, un nume folosit de unii membri ai familiei regale portugheze după străbunica ei, regina Filipa de Lancaster). În Portugalia, ea este cunoscută ca "Rainha Dona Leonor". Ea este considerată una dintre cele mai notabile regine consort portugheze. A fost a doua și una dintre singurele două regine consort ale Portugaliei
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
Eleanor de Lancaster (Lancaster, un nume folosit de unii membri ai familiei regale portugheze după străbunica ei, regina Filipa de Lancaster). În Portugalia, ea este cunoscută ca "Rainha Dona Leonor". Ea este considerată una dintre cele mai notabile regine consort portugheze. A fost a doua și una dintre singurele două regine consort ale Portugaliei care nu au fost prințese străine. Eleanor a fost fiica Infantelui Fernando, Duce de Viseu și a celei de-a doua soții, Beatrice a Portugaliei. Bunicii materni
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
cu Ioan, Prinț al Portugaliei la 22 ianuarie 1470. Mireasa avea 12 ani iar mirele 15. Soțul ei era singurul fiu care supraviețuise al regelui Afonso al V-lea al Portugaliei și a Isabelei de Coimbra și moștenitor al tronului portughez. Eleanor și Ioan au petrecut mult timp din copilăria lor împreună și erau buni prieteni. La 28 august 1481, socrul Eleonorei a murit, soțul ei a devenit regele Ioan al II-lea al Portugaliei iar ea regină consort. Ea a
Eleanor de Viseu () [Corola-website/Science/328058_a_329387]
-
în ) este un complex de clădiri cu funcțiuni religioase construit în orașul Tomar, Portugalia, în secolul al XII-lea ce a fost la origine o fortăreață a Ordinului Templierilor. După dizolvarea Ordinului Cavalerilor Templieri în secolul al XIV-lea, ramura portugheză a Ordinului s-a transformat în Ordinul Cavalerilor lui Hristos și a sprijinit întreaga campanie de descoperiri maritime ale Portugaliei secolului al XV-lea. Încă din 1983, se află pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Cetatea Ordinului Cavalerilor Templieri din
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
care a fost considerat de către cruciați a fi o rămășiță a Templului lui Solomon, și Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Conform cronicarilor creștini, Cetatea Tomar a rezistat în 1190 atacurilor Califului Abu Yusuf al - Mansur, care cucerise anterior alte cetăți portugheze în sud. O placă comemorativă lângă biserica cetății amintește această faptă de vitejie. Biserica Rotundă (Rotunda sau Charola) a fost construită în stil Romanic. Ordinul Cavalerilor Templieri a fost suprimat pe întreg cuprinsul Europei din 1312 până în 1314, excepție făcând
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
ce avea un codex bazat pe cel al lui Bernard de Clairvaux. De asemenea a ctitorit un nou claustru în 1557, claustru ce este cel mai bun exemplu de arhitectură Renascentistă din Portugalia. În 1581, după o criză succesorală, nobilimea portugheză s-a reunit în Mânăstirea lui Hristos din Tomar și l-a recunoscut oficial pe Philip II al Spaniei (Philip I al Portugaliei) drept Rege. Acesta este începutul Uniuni Iberice (1581-1640), în timpul căreia Regatul Portugaliei și cel al Spaniei au
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
din viața lui Hristos. Picturile sunt atribuite pictorului de la curtea Regelui Manuel I, portughezul Jorge Afonso, în timp ce decorul sculptat este atribuit sculptorului flamand Olivier de Gand și spaniolul Hernán Muñoz. Un panou magnific, descriind martiriul Sfântului Sebastian, pictat de către pictorul portughez Gregorio Lopes pentru biserica rotundă, este în prezent expus în Muzeul Național de Artă Antică din Lisabona. În timpul administrației Prințului Henric Navigatorul (prima jumătate a secolului XV), un naos gotic a fost adosat bisericii rotunde a Mănăstirii, transformând astfel biserica
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
întinde între secolele al XII-lea și al XIX-lea. Acest interval de timp se divide în perioade mai mici care poartă numele șogunilor care au dominat epoca. Primul contact cu Vestul a avut loc în 1542, când un vas portughez a fost abătut de un taifun de la itinerariul sau spre Chină, si a aruncat ancoră în Japonia. Armele de foc introduse de portughezi au schimbat foarte mult artă războiului în era Sengoku, culminând cu bătălia de la Nagashino unde s-au
Perioada Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/328231_a_329560]
-
Filipa a devenit regină consort a Portugaliei prin căsătoria cu regele Ioan I al Portugaliei. Căsătoria a reprezentat pasul final al alianței anglo-portugheze împotriva axei Franța-Castilia. Cuplul a primit binecuvântarea bisericii la catedrala de la Oporto la 2 februarie 1387. Curtea portugheză a celebrat uniunea timp de cincisprezece zile. Ca de obicei în cazurile nobilimii din Evul Mediu, căsătoria s-a făcut din motive de alianță politică; de fapt, cuplul nu s-a întâlnit niciodată decât cu 12 zile înainte de nuntă. Filipa
Filipa de Lancaster () [Corola-website/Science/327553_a_328882]
-
Ioan avea o metresă, Inês Peres Esteves, cu care avea deja trei copii. Fiul lor Alfonso avea zece ani când Ioan și Filipa s-au căsătorit. Filipa i-a permis lui Alfonso și surorii sale Beatrice să crească la curtea portugheză (al treilea copil, Branca, a murit în copilărie). Mama lor a părăsit curtea la comanda Filipei și a trăit într-o mănăstire; sub patronajul Filipei ea a devenit stareță. Deși Filipa a fost văzută în timpul ei ca un simbol perfect
Filipa de Lancaster () [Corola-website/Science/327553_a_328882]
-
văzută în timpul ei ca un simbol perfect al evlaviei maiestuoase, și a făcut comentarii publice spunând "este considerat un lucru indecent pentru o soție să se amestece în treburile soțului ei", de fapt ea a exercitat influență atât la curtea portugheză cât și la curtea engleză și a fost "implicată activ în treburile lumii". Totuși, principala contribuție politică a Filipei a avut loc la curtea ei. După ce Portugalia s-a implicat în mai multe războaie cu Castilia și maurii, economia țării
Filipa de Lancaster () [Corola-website/Science/327553_a_328882]
-
Ferdinand de Portugalia (n. Coimbra, 24 martie 1188 - d. Noyon, 27 iulie 1233) a fost conte-consort de Flandra. Ferdinand a fost un "infante" portughez, al patrulea fiu al regelui Sancho I al Portugaliei cu Dulce de Aragon. El a devenit conte de Flandra prin căsătoria cu contesa Ioana de Flandra, fiica mai mare a contelui Balduin al IX-lea, căsătorie ce a avut loc
Ferdinand de Flandra () [Corola-website/Science/327678_a_329007]
-
termen unic pentru desemnarea acestui simbol i-a făcut pe unii scriitori să utilizeze francezul "arobase" sau spaniolul "arroba" - ori să inventeze cuvinte noi precum "asperand", "ampersat" - dar niciunul dintre acestea nu a cunoscut o răspândire largă. Vorbitorii de limbă portugheză și spaniolă, mai ales cei din generațiile tinere, folosesc simbolul a rond pentru a înlocui literele "a" și "o" atunci când acestea desemnează genul cuvintelor. Acest lucru se realizează pentru o adresare universală dat fiind faptul că unii pot considera folosirea
@ () [Corola-website/Science/328014_a_329343]
-
Hristo Botev, Sofia, 1995; traducere de Ognean Stamboliev, reeditată în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002), sârbă („Dvanaest hiljada goveđih grla”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan), portugheză („Doze mil cabeças de gado”, în vol. "Nas ciganas. Novelas Completas", Edições Cavalo de Ferro, Lisabona, 2004; traducere de Anca Ferro) și altele. Nuvela „Douăsprezece mii de capete de vite” a fost ecranizată de către TVR într-un film de televiziune
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
cea mai spațioasă a căsuței, ale cărei ferestre dădeau către o grădină interioară. Acolo se aflau doar o masă simplă de lemn cu câteva etajere, pe care Eliade și-a aranjat o mică bibliotecă alcătuită din cărți scrise în limbile portugheză și spaniolă. Scriitorul a mărturisit în "Jurnalul portughez" că își dorea să promoveze cultura românească în străinătate, dar simțea în același timp că viața culturală din România este marcată de mediocritate și de un complex al periferiei. "„M-am suspectat
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
dădeau către o grădină interioară. Acolo se aflau doar o masă simplă de lemn cu câteva etajere, pe care Eliade și-a aranjat o mică bibliotecă alcătuită din cărți scrise în limbile portugheză și spaniolă. Scriitorul a mărturisit în "Jurnalul portughez" că își dorea să promoveze cultura românească în străinătate, dar simțea în același timp că viața culturală din România este marcată de mediocritate și de un complex al periferiei. "„M-am suspectat o vreme că frica mea de dezastrul neamului
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
și avea o mică terasă deasupra stâncilor, la câțiva metri de ocean. Scriitorul și-a organizat o mică biblioteca în camera cea mai spațioasă, unde se aflau câteva rafturi goale. Potrivit etnologului Andrei Oișteanu, scriitorul a traversat în perioada sa portugheză (1941-1945) o severă criză psihonevrotică descrisă în "„Jurnalul portughez”". Motivele depresiei sale psihice sunt considerate a fi următoarele: depărtarea de țară, evoluția războiului, prăbușirea Germaniei hitleriste, instaurarea regimului comunist în România, obligațiile funcționărești plictisitoare, sentimentul sterilității ca scriitor, boala și
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
metri de ocean. Scriitorul și-a organizat o mică biblioteca în camera cea mai spațioasă, unde se aflau câteva rafturi goale. Potrivit etnologului Andrei Oișteanu, scriitorul a traversat în perioada sa portugheză (1941-1945) o severă criză psihonevrotică descrisă în "„Jurnalul portughez”". Motivele depresiei sale psihice sunt considerate a fi următoarele: depărtarea de țară, evoluția războiului, prăbușirea Germaniei hitleriste, instaurarea regimului comunist în România, obligațiile funcționărești plictisitoare, sentimentul sterilității ca scriitor, boala și moartea soției sale Nina (la 20 noiembrie 1944). El
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
determină să se refugieze în grabă în munți și să rupă contactul cu semenii săi este, în opinia lui Culianu, o alegorie a superiorității mentale a lui Corneliu Codreanu față de oamenii vremii sale, neputincioși în a-l înțelege. În "Jurnalul portughez", Eliade a infirmat o astfel de interpretare, el notând că macrantropia este "„o formulă concretă și pitorescă a geniului și a izolării sale definitive”". „” a fost scrisă în februarie 1945 la Cascais (Portugalia), un sat de pescari de lângă Lisabona,<ref
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
pescari de lângă Lisabona,<ref name="Ștefănescu 1/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 1, 8-14 ianuarie 2003.</ref> fiind prima nuvelă scrisă în exil de Mircea Eliade. Scriitorul mărturisește în "Jurnalul portughez" că și-a imaginat acest subiect cu vreo jumătate de an în urmă, în iulie 1944. Eliade nu a fost mulțumit de prima versiune a nuvelei și a corectat-o ulterior, după cum menționează într-o însemnare succintă din "Jurnalul inedit
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
traducere de Joaquín Garrigós Bueno), rusă („Великан”, în vol. "Гадальщик на камешках", Editura Azbuka, St. Petersburg, 2000; traducere de Marianna Kojevnikova), bulgară („Един голям човек”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev), portugheză („Um homem grande”, în vol. "Nas ciganas. Novelas Completas", Edições Cavalo de Ferro, Lisabona, 2004; traducere de Anca Ferro) și altele.
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
devenind al patrulea cel mai bine vândut cântec din țară. În cariera sa, a câștigat în total 3 discuri de aur, și 29 de platina. În Statele Unite și Canada a atins pozițiile 81 respectiv 27, fiind doar al doilea cântec portughez care a intrat în Billboard Hoț 100. „Humilde Residência” și „Eu Te Amo e Open Bar” au intrat deasemenea în Hoț 100 Airplay. În august 2012 a lansat piesele „Bară Bară Bere Berê” în Europa și „É Nóis Fazê Parapapá
Discografia lui Michel Teló () [Corola-website/Science/327395_a_328724]
-
cu trupa americană "Caspian" și formația italiană "At The Soundawn". Sesiunea de înregistrare a avut loc la sfârșitul lui februarie și începutul lui martie 2009 în Squat Studio sub privirea lui Łukasz Żebrowski. Coperta albumului a fost proiectată de artistul portughez Helder Pedro, care a colaborat și cu "God Is an Astronaut". În martie, formația a cântat la Asymmetry Festival din Wrocław, câștigând primul premiu și premiul publicului. Imediat după acest eveniment, pe 31 martie, la concertul precedent Pure Reason Revolution
Tides From Nebula () [Corola-website/Science/330726_a_332055]
-
numit comandant al forțelor militare germane din Africa Orientală Germană, care în ajunul Primului Război Mondial aveau un total de 261 de ofițeri, subofițeri și soldați, precum și 4.680 de soldați din rândul negrilor. Africa Orientală Germană avea graniță comună cu Mozambicul Portughez, Congo Belgian și cu Kenya și Rhodesia de Nord (ce aparțineau britanicilor), toate fiind controlate de numeroasele forțe militare ale Antantei, bine aprovizionate, dotate și instruite. Deși colonelul se afla sub autoritatea nominală a guvernatorului Heinrich Shnee (1878-1949), care era
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
recunoscând legimitatea succesorului care provenea din Partidul Socialist Polonez din exil. August Zaleski a fost înmormântat la "Cimitirul Aviatorilor Polonezi" din Newark, Marea Britanie. A fost decorat printre altele, cu "Ordinul al Crucii cu Vulturul" din Estonia (1931), Krzyżem Wielkim Ordinul portughez a lui Hristos , Marele Cruce a Ordinului lui Hristos din Portugalia (1931). În 1930 a fost numit cavaler al Marei Crucii Magistrale a cavalerilor de MaltaCavalerii de Malta.. Pe 11 noiembrie 1935, „pentru fapte deosebite pentru Stat” a fost decorat
August Zaleski () [Corola-website/Science/330847_a_332176]