4,200 matches
-
a posibilităților proprii cu posibilul obiectiv. Ca ființă proiectivă, ca acela care merge înaintea sa, omul este desigur liber prin chiar natura sa, dar nașterea proiectului, fermitatea mersului și calitatea țintei depind de buna sau proasta lui așezare în orizontul posibilului. Adaptarea proiectului la condițiile mele de posibilitate și ale lumii în care trăiesc reprezintă produsul unei formări; ea implică dobândirea unei culturi a proiectului. Și așa cum destinul este apoteoza culturii proiectului, maladiile de destin sunt tot atâtea carențe ale ei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
rândul ei, a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu. Însă astfel a fost izolată o situație ideală, în care se presupune că cei doi termeni ai scenariului au consimțit aceluiași țel: omogenizarea libertății prin actualizarea optimă a posibilului celui călăuzit. Or, în lumea reală a istoriei sunt mai frecvente alte două scenarii, în care hotărâtoare este tocmai neconsimțirea la călăuzire în vederea dobândirii libertății. Într-un prim caz e vorba de o lume în care, în afara călăuzitorului, nimeni nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Răspunderea în fața fiecărui gest poate să ni se pară atât de covârșitoare, încât să nu mai ajungem niciodată să întreprindem nimic. Oboseala și lehamitea pot fi atât de mari, încât toate proiectele să ni se pară lipsite de sens. Intuiția posibilului poate să îmi lipsească în asemenea măsură, încât să-mi fie imposibil să-mi evaluez posibilitățile și să-mi construiesc un destin. Pot să-mi propun ținte pe care nu le pot atinge, așa cum pot să n-am curajul de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
că libertatea se educă implică existența unor grade de libertate diferite și posibilitatea transferului de la „mai mult“ la „mai puțin“. Or, se poate foarte bine ca formarea mea în sfera libertății să fie și să rămână precară, să îmi ignor posibilul sau să am o proastă așezare în orizontul lui și, întrucât cultura proiectului și a alegerii îmi lipsește, să nu știu să îmi adaptez proiectele la condițiile lumii în care trăiesc. Ca unul pe care nimeni nu l-a preluat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
aria răspunderii și a riscului la fel. Dar toate, lărgindu-și cuprinderea, se estompează, sunt greu focalizabile, pentru că libertatea, răspunderea și riscul își pierd contururile în amalgamul de alegeri care alcătuiesc parcursul unei vieți. La fel, stabilirea vinii (căderea din posibilul meu) este problematică, răspunsurile se transformă în invocare de circumstanțe și în justificări, sentința și pedeapsa se pot amâna, recursul la înțelegerea judecătorului este oricând posibil, teama, la rândul ei, e teamă amânată. Evaluarea a ceea ce aș fi putut cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și naționaliștii se refereau la România independentă cu numele de "România Liberă", dar viața nu era nici liberă, nici ușoară acolo. Datorită cooperării românilor cu otomanii, boierimea de aici nu a fost exterminată. Boierii români, foarte activi, au făcut tot posibilul ca mizeria țăranului să fie totală. Mulți dintre aceștia nu erau români. Grație domniilor fanariote, găsim greci printre ei, așa cum demonstrează numele lor: Cantacuzino, Mavrocordat, Lahovari, Sturdza, Ghica. Cel care vrea să înțeleagă filosofia lor orientală despotică trebuie să caute
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rămăsese la București, unde își oferea serviciile României, a căror valoare nu putea fi supraestimată după părerea lui Iorga. Ambasada americană de la Iași se afla în mîinile Secretarului acesteia, Andrews. Acesta a fost imediat de acord să se facă tot posibilul și s-a dovedit a fi foarte eficient 82. Pe urmă, Iorga s-a dus imediat la Palatul Regal și l-a sfătuit pe rege să plece urgent de la Iași (Regina Maria îngrijea soldații răniți și bolnavi de tifos). Plecarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care voia să o vadă. Așa cum comenta Iorga: "Recunoștința lumii nu este ceva pe care poți conta"123. NOTE TRIUMFUL NESIGUR Vreau să cînt muzica ce-mi place mie, sau nu cînt deloc. Bismark Bismarck știa că politica este arta posibilului. Nu se putea imagina o contradicție mai mare decît cea dintre Realpolitik și Sămănătorism. În 1918, visul românilor părea să se fi împlinit dincolo de cele mai fantastice visuri ale naționaliștilor. Take Ionescu a văzut porțile raiului deschizîndu-se, deși era prea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din România, care finanța Vechiul Regat al României de cîteva decenii bune, mult înainte de Primul Război Mondial. El avea relații strînse cu Partidul Liberal, cu Brătienii și cu Al. Constantinescu (viitorul președinte al Băncii Naționale) etc. Aristide Blank făcea tot posibilul ca să fie în relații bune cu toate partidele politice. După părerea inteligentului cinic Argetoianu, el era "cel mai periculos om pe care (Argetoianu) îl cunoscuse vreodată". Argetoianu îl considera pe Aristide Blank ca fiind perceptiv și inteligent și își amintea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai era nici un ban pentru excursiile în grup, nici pentru vreo acțiune a Ligii Culturale în teritoriile nou achiziționate. "Din cauza actualelor prețuri ale biletelor de tren", Liga nu mai putea întreprinde nimic. I se cerea lui Iorga să facă tot posibilul ca să obțină o reducere de 75% pe calea ferată și alte înlesniri pentru Ligă137. Ținînd cont de dovezile documentare, cît de adevărate sînt acuzațiile că "Iorga s-a vîndut evreilor, lui Blank, băncilor evreiești" etc. și că "este în solda
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
strînse cu Italia. Schimburile comerciale trebuie să servească întăririi relațiilor "naturale" (latine) cu aceste țări. Pe baza acestor relații, România trebuie să-și orienteze politica spre Balcani și spre prelungirea acestora, Orientul Mijlociu. Iorga conchidea că "România trebuie să facă tot posibilul ca să devină influentă în Orientul Apropiat, și grație forței noastre (care depinde de noi) vom pune influența aceasta în slujba Occidentului, de care structura noastră fizică (latinitatea) și sufletul nostru sînt indestructibil legate"158. În privința problemelor practice, ținînd cont de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Naționaliștii transilvăneni ai lui Maniu și ulterior cu Mihalache, șeful Partidului Țărănesc. Iorga a manifestat în 1919, ca purtător de cuvînt al Adunării, o mare simpatie față de partidul lui Maniu. Atît Maniu cît și Mihalache au încercat să facă tot posibilul ca să-l atragă pe Iorga 200. Iorga și Argetoianu au negociat posibila unire mai ales cu Maniu pe parcursul întregului an 1924. S-au mai făcut cîteva încercări la începutul lui 1925. Scopul lor era să se formeze un "partid monarhist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
București în 1929 sub titlul Istoria literaturii românești. S-ar părea că pe măsură ce anii treceau, departe de a fi mai deschis, Iorga devenea din ce în ce mai închistat în conservatorismul lui literar și tot mai combativ în această direcție. Iorga a făcut tot posibilul (din cauza urii sale față de futurism) ca Academia Română să nu-l primească pe Marinetti, în ciuda faptului că acesta era un apropiat al structurilor puterii fasciste din Italia. Enrico Corradini a fost în schimb bine primit de Iorga, care îl numea "vulturul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de bani pentru operele de binefacere, dar foarte discret, acestea putînd fi găsite doar în corespondența lui Iorga. În afară de operele de caritate, Iorga avea o preocupare majoră: veteranii din Războiul cel Mare. Și-a folosit influența și a făcut tot posibilul pentru aceștia, dar din umbră. Iorga rămînea rezervat față de toată lumea cu excepția familiei sale; el a rămas intelectualul est-european, și numai cei care trăiesc acolo înțeleg ce înseamnă acest lucru. Temperamentul său era aproape incompatibil cu democrația. Era teoretic de acord
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în iunie 1930) pe omul potrivit: Prințul Carol. Dacă Maniu și Mihalache erau simbolurile integrității, ale constituționalismului, democrației și ale speranței poporului român într-un viitor mai bun, singurul alt simbol public al României, Regele Carol II, va face tot posibilul în deceniul 1930-1940 să creeze impresia exact opusă. Poate că nu este nici o exagerare în a afirma că regele Carol a fost cel mai corupt cap încoronat din Europa secolului al XX-lea. Nici un alt rege nu a abuzat cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe căile ferate, care i se cuvenea ca senator și toate celelalte avantaje de care beneficiase pînă atunci. Noul rector legionar al Universității București era P. P. Panaitescu, reprezentant al Școlii Noi. Într-o manieră vindicativă, Panaitescu a făcut tot posibilul ca să agraveze în fel și chip situația financiară a lui Iorga. În zilele acelea, mulți "demnitari" ai vechiului regim erau cercetați pentru delapidarea banilor publici. Dat fiind că Iorga era incoruptibil și nu avea simțul problemelor financiare, nu avea nici o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
germanii nu aveau nevoie de colaboratori, dar mai la nord - În țările baltice și chiar În Finlanda - Wehrmachtul a fost Întâmpinat favorabil la Început, ca o alternativă la ocupația și absorbția de către Uniunea Sovietică. În special ucrainenii au făcut tot posibilul să profite de ocupația germană de după 1941, pentru a căpăta mult visata independență, iar teritoriile din estul Galiției și vestul Ucrainei au fost scena unui conflict civil sângeros Între partizanii ucraineni și polonezi, care se opuneau atât naziștilor, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și asistența socială au mers mână În mână”. De fapt, În unele țări, alimentația și Îngrijirea medicală s-au Îmbunătățit În timpul războiului: mobilizând oamenii pentru războiul total, statul avea interes să urmărească starea lor de sănătate și să facă tot posibilul pentru a-i menține productivi. Deși foarte diferite ca beneficii furnizate și mod de finanțare, statele asistențiale din Europa de după 1945 aveau totuși câteva trăsături comune. Furnizarea de servicii sociale privea În primul rând educația, locuințele și Îngrijirea medicală, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
persoanei lor, ei puteau Îndulci dificila tranziție de la climatul politic incandescent din trecutul recent la o eră iminentă de transformări sociale fulgerătoare. Indiferent de eticheta de partid, vechii oameni de stat ai Europei deveniseră toți practicanți sceptici, pragmatici ai artei posibilului. Această distanțare personală de dogmele brutale ale politicii interbelice reflecta fidel starea de spirit a electoratului. Erau zorii erei post-„ideologice”. șansele de stabilitate politică și reformă socială În Europa postbelică depindeau În primul rând de redresarea economiei continentului. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un punct de vedere american mai convențional, comerțul liber și avantajele asociate cu acesta constituiau un obiectiv În sine și o justificare suficientă pentru programul ERP. Grav afectate de criza comerțului și exporturilor În anii ’30, Statele Unite au făcut tot posibilul să-i convingă pe ceilalți că moneda convertibilă și liberalizarea tarifelor vamale erau esențiale pentru reconstrucția postbelică. La fel ca entuziasmul liberalilor englezi pentru liber-schimb Înainte de 1914, nici pledoariile americane pentru circulația nestingherită a bunurilor nu erau complet dezinteresate. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
principiile Partidului Iugoslav după 1945. De aici cealaltă temă omniprezentă, loialitatea față de Stalin și Uniunea Sovietică, respingerea tuturor căilor „particulare” sau „naționale” spre socialism și imperativul unei „vigilențe sporite”. Începea a doua eră glaciară a stalinismului. Stalin a făcut tot posibilul pentru a-și afirma și reafirma autoritatea În Estul Europei tocmai fiindcă pierdea din influență În Germania 7. Reuniți la Londra pe 1 iunie 1948, Aliații occidentali au anunțat proiectul unui stat vest-german separat. La 18 iunie a fost anunțată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În criza Berlinului a fost făcut la 10 noiembrie 1958, când Hrușciov a declarat public, la Moscova, adresându-se puterilor occidentale: Imperialiștii au transformat chestiunea germană Într-o sursă permanentă de tensiune internațională. Elitele conducătoare ale Germaniei Occidentale fac tot posibilul să stârnească pasiuni militare Împotriva RDG... Cuvântările cancelarului Adenauer și ministrului Apărării Strauss, dotarea nucleară a armatei federale și diferitele exerciții militare sunt, toate, semnele unei tendințe clare În strategia elitelor vest-germane... A sosit vremea ca semnatarii Acordului de la Potsdam
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la Helsinki fusese chiar Încorporat În mod formal În Codul Civil ceh6). Semnatarii acestui document (cunoscut sub numele de Carta 77) se defineau drept o „asociație neoficială și deschisă de persoane ș...ț unite de dorința de a face tot posibilul, la nivel individual și colectiv, pentru respectarea drepturilor omului și drepturilor civile În țara noastră și În Întreaga lume”. Ei au avut grijă să evidențieze faptul că asociația Carta 77 nu era o organizație, nu avea statut sau organe permanente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
le făcuseră În mai multe rânduri declarații confidențiale și compromițătoare politicienilor est-germani aflați În vizită În Occident. Björn Engholm aprecia În 1987 politica internă a RDG drept „istorică”, iar În anul următor, colegul său Oskar Lafontaine promitea să facă tot posibilul pentru a tempera sprijinul vest-german pentru disidenții est-germani. „Social-democrații”, Își asigura el interlocutorii, „trebuie să evite tot ce ar putea Întări astfel de forțe”. După cum nota un raport sovietic către Biroului Politic din RDG, „multe argumente pe care noi le-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Dunăre, unde Comitetul Central al Partidului Comunist Bulgar l-a eliminat fără menajamente pe Todor Jivkov la Înaintata vârstă de 78 de ani. Cel mai longeviv lider din blocul comunist (ajuns șef de partid În 1954), Jivkov făcuse tot posibilul, În stil tipic bulgăresc, să urmeze Îndeaproape modelul sovietic: la Începutul anilor ’80, el a instituit un Nou Mecanism Economic pentru a Îmbunătăți producția, iar În martie 1987, urmând exemplul Moscovei, a promis să pună capăt controlului „birocratic” al economiei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]