4,565 matches
-
apărut romane de nivelul celor de dinainte de război, nici În Franța, după Céline, Montherlant sau Malraux, și nici la noi, după un Preda, Bălăiță, C. Țoiu sau Buzura. Deoarece, mai „tânăra generație”, „optzeciștii”, proclamând În ultima vreme sus și tare postmodernismul, care În fapt e o disoluție a acelor elemente esențiale, citate mai sus, ale construcției romanești, Își taie singură creanga de sub picioare. În plus, permit afluența „pe piața romanului” a tot felul de improvizații și experimente, cu un rol de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de post-romantism, dodecafonism, artă concretă etc.!Ă Sigur, toate artele trăiesc o „criză” cum se spune și, În fața acestei crize care se prelungește de decenii, tehnicile și artele minore - am citat mai sus suprarealismul și descendenții săi, printre care și postmodernismul! - propun nu rareori o radicală basculare a vechilor canoane. Motivând că, odată cu progresele științei și, mai ales ale tehnicii, gusturile s-au schimbat fundamental și „la vremuri noi - o artă nouă!”. Eu, În ce mă privește, nu cred că gusturile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
absolutitatea creației literare, și Într-un secol, XX, În care Apusul, matrice majoră a modernității literelor și ideilor noastre pare a da unele semne de... oboseală, nevroză, manierism!... (Oare, nemaipomenita carieră a suprarealismului - căruia acum i se adaugă și „moda postmodernismului” - nu e un semn al acelei „decadențe” pe care o anunța deja Nietzsche? Ca și alții, sceptici de ocazie, dar și buni observatori ai timpului!...Ă Dar nu numai norocul de a mă fi născut Într-o țară care, din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mari industrii sau de speculațiile financiare care nu cunosc hotare! -, așa cum nu mă dumiresc prea bine nici cu ceea ce se numește - insistent și cu acea faimă pe care o au leacurile unor șarlatani cum că „ar fi bune la toate!” - postmodernism! Eu, ca și unii dintre creatorii timpului meu, am fost și suntem ceea ce se cheamă moderni, adică actuali! Actuali „atunci”, decenii În șir, Într-un moment când literatura era mai mult decât atât, hrană consistentă și necesară unui public larg
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aspect, nu e până la urmă chiar atât de original; nu s-ar putea vorbi de un „stil Ceaușescu“. Au făcut și arhitecții ce au putut și ce li s-a permis să facă. Ansamblul respiră un aer foarte asemănător cu postmodernismul neoclasic al arhitectului catalan Ricardo Bofill, și Îndeosebi cu cartierul „Antigone“ construit de acesta la Montpellier (cam În același timp, spre mijlocul anilor ’80). Palatul și bulevardul taie complet țesătura Bucureștiului: față de orientarea dintotdeauna nord-sud a rețelei urbane, noua orientare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
schimb, a fost ridiculizată poezia sentimentală. Domnul des Garets a spus că în Franța, de la Alfred de Musset încoace, nimeni nu mai scrie poezie „de sentimente”, că e luat în râs toată lumea. Am fost întrebat din sală ce înțeleg prin „postmodernism” - adică direcția pe care o îmbrățișează tinerii scriitori din Moldova, cei ce alcătuiesc orientarea europenistă, diferită de cea a „bătrânilor”, cu limbajul lor vetust. Am spus că este vorba de o nouă sensibilitate față de fenomenul estetic, de o nouă percepție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
potențează reciproc, contrazicând cumva vechiul canon al evoluției liniare. Este aspirația de sincronizare cu literatura română și de integrare în cultura europeană de azi. Orice persoană din această sală, cu siguranță, ar putea oferi o interpretare proprie a noțiunii de „postmodernism”, care este una foarte laxă. Noi o înțelegem, în primul rând, ca pe o atitudine în câmpul culturii: absorbție a influențelor din exterior și voința de a ieși din izolare. Dar cred că argumentele mele nu au sunat prea convingător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care este una foarte laxă. Noi o înțelegem, în primul rând, ca pe o atitudine în câmpul culturii: absorbție a influențelor din exterior și voința de a ieși din izolare. Dar cred că argumentele mele nu au sunat prea convingător. „Postmodernismul” e perceput în Franța mai ales funcțional, prin prismă strict literară - ironicul, ludicul, parodicul, relativizarea adevărurilor metafizice ș.cl. „Cade” pe un teren mult prea suprasaturat de -isme pentru a fi îmbrățișat fără rezerve. Mai ales cu ascendența sa americană... Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
texte ale colegilor noștri de tren din Rusia. Alexei Varlamov („Ivan Susanin”, cum l-am poreclit noi, românii, pentru barba de mojic și privirea abstrasă) e prezent cu o proză și cu un interviu, acesta din urmă intitulat elegant-semnificativ, „Dacă postmodernismul rus înseamnă Viktor Erofeev și Vladimir Sorokin, atunci ne aflăm nu doar pe un drum înfundat, ci într-o groapă puturoasă”. Asemănarea cu invectivele unor înverșunați adversari ai postmodernsimului de la Chișinău este perfectă. Mihail Kuraev, cu nasul veșnic roșu, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
O demonstrează succesul occidental al lui Pelevin. I s-au publicat până acum patru sau cinci cărți. O literatură în spiritul vremii. Comunismul și postcomunismul în Est constituie o mină de aur ce trebuie exploatată. Cu unelte noi, postmoderne. Un postmodernism lax, deloc dogmatic, extensiv. 7 iulie, vineri VASILE GÂRNEȚ: Ratez în dimineața acesta o plimbare cu vaporul pe râul Moscova. O fac intenționat, pentru că am mai participat la asemenea plimbări și altă dată. Merg la vernisajul unei expoziții de fotografie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
este diversitatea stilurilor. Nu există de mult curente clar definite în literatura germană. Dacă aș încerca să descriu tendințele în literatura germană din acești ani, mi-ar fi foarte greu s-o fac, este practic imposibil. - Se poate vorbi de postmodernism în literatura germană? - Nu prea a existat un postmodernism în literatura germană. S-a vorbit prin anii ’80 de postmodernism, dar s-a discutat mai mult la modul teoretic. Și cărțile care au apărut nu dovedesc o implementare a ideilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
definite în literatura germană. Dacă aș încerca să descriu tendințele în literatura germană din acești ani, mi-ar fi foarte greu s-o fac, este practic imposibil. - Se poate vorbi de postmodernism în literatura germană? - Nu prea a existat un postmodernism în literatura germană. S-a vorbit prin anii ’80 de postmodernism, dar s-a discutat mai mult la modul teoretic. Și cărțile care au apărut nu dovedesc o implementare a ideilor postmoderniste în literatura germană. Puținele titluri care există indică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
literatura germană din acești ani, mi-ar fi foarte greu s-o fac, este practic imposibil. - Se poate vorbi de postmodernism în literatura germană? - Nu prea a existat un postmodernism în literatura germană. S-a vorbit prin anii ’80 de postmodernism, dar s-a discutat mai mult la modul teoretic. Și cărțile care au apărut nu dovedesc o implementare a ideilor postmoderniste în literatura germană. Puținele titluri care există indică faptul că fenomenul a fost remarcat și la noi, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de „aerul nostru literar și ideatic”, fapt ce nu se întrezărea „înainte”, în ultimul deceniu ceaușist, când „ei” erau bucuroși de a fi în preajma noastră, a lui Nichita, Manolescu, Mircea Martin, Crohmălniceanu. Și a mea. Și, astfel, a apărut „ofensiva postmodernismului” care, încă o dată, vrea să fractureze nu numai generațiile literare, dar și conceptul de valoare. Nu vom intra, aici, nici în acest „război literar”, cum am mai făcut și altă dată, în situații și mai „dramatice”, ci vom urmări cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ordine de idei, constat că puțini scriitori români au vocația operei ca și construcție de o viață. După ce publică o carte strălucitoare, multora le ia mințile succesul. Ratarea este un destin făcut, de obicei, cu mâna lui de scriitorul român. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o viață. După ce publică o carte strălucitoare, multora le ia mințile succesul. Ratarea este un destin făcut, de obicei, cu mâna lui de scriitorul român. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o carte strălucitoare, multora le ia mințile succesul. Ratarea este un destin făcut, de obicei, cu mâna lui de scriitorul român. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Cuvîntul "postmodernism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de sorginte incertă? Cuvîntul "postmodernism" face parte din argoul dâmbovițean, dar s-a răspândit în generația '80 ca o gripă. Prin el încearcă să se legitimeze mai ales "noii" scriitori din capitală în raport cu cei "vechi" și cu "retardații" din provincie în orizontul modernismului. Dincolo de această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din capitală în raport cu cei "vechi" și cu "retardații" din provincie în orizontul modernismului. Dincolo de această aroganță de prost gust, există printre ei și scriitori adevărați. Tot cu această monedă calpă se legitimează mai nou și grafomanii, care au descoperit în postmodernism, ca joc de cuvinte, rețeta facilă a succesului. În orice caz, a fi postmodern nu este o judecată de valoare, ci o opțiune de a scrie într-un program estetic ce mizează pe atitudinea ironică față de realitate și reciclarea parodică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
facilă a succesului. În orice caz, a fi postmodern nu este o judecată de valoare, ci o opțiune de a scrie într-un program estetic ce mizează pe atitudinea ironică față de realitate și reciclarea parodică a tradiției. Cred însă că postmodernismul nu este cu nimic mai legitim decât alte programe în care scriitori, "vechi" sau "noi", continuă să producă opere de valoare. Spunea Napoleon că fiecare soldat (scriitor român) poartă cu sine un baston de mareșal (premiu Nobel). De ce crezi că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de scriitori "noi", uniți strategic de această idee. Generația '80 s-a născut însă spontan, ca reacție în grup a scriitorilor tineri la aservirea politică a celei anterioare și întârzierea literaturii române în orizontul neomodernismului. Ea și-a asumat ostentativ postmodernismul de influență americană, în încercarea de resincronizare la mișcarea ideilor literare occidentale. De aceea, noi eram în vizorul Securității niște "vânduți" Occidentului. Securitatea, prin scriitorii racolați de ea, a inventat protocronismul, care încerca să demonstreze preeminența noastră culturală europeană de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
creativă" (și, implicit, critică) cu ele nu mai e una inhibată, veneratoare și idolatră. Poeții de azi nu se simt agresați (necum striviți) de prestigiile de dinainte. Poate că nici nu au, față de ele, ceea ce Harold Bloom numea "anxietatea influenței". Postmodernismul a făcut, chiar și pentru cei care nu sunt postmoderni, mult mai degajat dialogul cu antecesorii. Aceștia le par celor de azi niște colegi cam vetuști și, prin urmare, epoca noastră e pe cale să impună un complex de superioritate în locul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a se dezarticula. Îmi vine să-mi iau mai în serios propunerea de mai sus. Ceea ce era pentru Jdanov spiritul de partid, cel care asigura condiția calității artistice și a corectitudinii (politice) a viziunii, a devenit, pentru propagandiștii de azi, postmodernismul Numiți rogu-vă câteva dintre cele mai bune și sigure mijloace prin care se ratează scriitorul român (de ieri, de azi, dintotdeauna)... Poate fi ratarea sfârșitul care să încoroneze opera? Iarăși mă supraevaluați crezând că pot răspunde la o astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fi un păcat și un comportament. Iar pe dinafară poate trece drept modestie, poate fi socializat ca modestie. În vreme ce vanitatea dă în fudulie iar fudulia, când e atacată, se apără elaborând scenarii de complot și traducând totul în injustiții. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi socializat ca modestie. În vreme ce vanitatea dă în fudulie iar fudulia, când e atacată, se apără elaborând scenarii de complot și traducând totul în injustiții. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se întâlnesc "omul nou" dâmbovițean și "omul postmodern" de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]