95,170 matches
-
mesteceni triști, abătuți ca și personajele noastre. Se intră în scenă ușor, printr-o ușă ce lasă să se vadă o lumină ciudată. Ca ele, ca aceste personaje-manechine. Un balet discret face ca actorii să înainteze spre noi. Mișcări sacadate, priviri goale, povești ce se pot intui în gesturi, în cromatica scenei, a costumelor, a machiajului, în acea expresie ce rămîne atunci cînd hăituiala a dispărut. Un fel de vid interior. Omul e disperat restul e minciună" În dreapta, o sobă înaltă
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
felul de valsuri bizare. Și actori mi-nu-nați! Impecabili! Biro Jozsef, Peter Hilda, Dimeny Aron, Gyorgyjakab Eniko, Varga Andrea, Salat Lehel, Molnar Levente, Sinko Ferenc, Gallo Erno, Kantor Melinda, Kollo Csongor. Nu pot să uit mersul descompus al Generalului lui Biro. Privirea fixă. Ca și ideile personajului. Ca și ipocrizia lui cinică. Un rol gîndit și jucat pînă în profunzimea acestei meserii. Sau durerea stranie a Generălesei. Strivită de personalitatea soțului, a prejudecățiilor, a celor ce se fac și a celor ce
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
când să se despartă, vine să-și ia rămas bun, dăruind poetului o pâine, spre uimirea și admirația prizonierilor. Un altul, ostaș simplu, îi oferă țigări, iar într-o gară, poate chiar în Sofia, o distinsă și frumoasă femeie, întâlnind privirile probabil mai deosebite ale soldatului care publicase două volume de versuri (Balade vesele și triste și Parodii originale) cu puțin înainte de a cădea în captivitate, îi zâmbește, iar acesta va purta icoana zâmbetului, ca o expresie a feminității și a
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
zăpadă. Scriitorul intră într-un sat și într-o casă bulgărească, foarte asemănătoare cu ale noastre. Imaginea e de pace, de patriarhalitate: "După o jumătate de ceas, am intrat în sat. Era încă puțină lumină. Femei îmbrobodite ne întâmpină cu priviri curioase, îi aruncau lui Stancio câte o întrebare, la care el răspundea, ca totdeauna, în doi peri. La crâșmă oameni bătrâni și gospodine grăbite se înghesuiau să cumpere vin pentru praznicul cel mare de a doua zi. Am făcut la stânga
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
managerial, pe șansele exportului? Să fie vorba de un dezinteres de natură teoretică în rândul recenzenților care, iată, nu par a se acomoda prea ușor cu ideea criticii cu detentă istoricistă? Să fie oare o limitare voluntară și strictă a privirii către solul infinit mișcător al gherilei publicistice? Ar fi păcat să se întâmple asta, mai ales acum, într-o perioadă ce - deși din direcții extrem de variate și cu rezultate de toată mâna - repune în drepturi genul, amânat, al cărții temeinice
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
ca un dangăt de clopot. Avem două personaje față în față, nu ca adversari reali, maestrul și discipolul, o dragoste complicată de frustrare și teroare în acest western cerebral al unor psihologii abisale. Glasul lui Ford este tremurat, se îneacă, privirea sa nu se fixează pe nimic, nesigură, admirația sa, emoțiile sale au ceva repulsiv precum sentimentele necoapte ale adolescenților care îngaimă trei clișee, așa cum apar în romanul Pornografie al lui Witold Gombrowicz. Robert Ford nu are nimic care să-l
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
după o știre apărută în ziar care cade sub ochii lui Jesse, la geam aceasta privește absent la fetița sa care cîntă un cîntecel și la ghetuța rămasă în iarbă și își desface centura ca apoi să aranjeze un tablou; privirile se evită, ele se întîlnesc în spațiul specular ca reflexe. Prezența morții și poezia ei stranie, absurdă mi-a amintit ca mod de realizare de filmul lui Jim Jarmusch, Dead Man (1995), mai flegmatic, dar nu mai puțin bizar, atipic
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
de rîs enorm cît capul lui de măgar purtat cu "grație" pe scena de la Grădina Icoanei. Capul lui culcat pe un țambal, dansînd animalic cu un lăutar în cîrcă, acel Tănase Scatiu stăpînind parcă viața și moartea. Fără cuvinte. Visceral. Privirea din semi-profil, întoarsă, cvasi-nesigură a unui bărbat frumos și tînăr...Tipătescu. Grandios, diabolic, umoral, ludic-demonic, acaparator, dictator în Goring din "Mephisto". Pelasgos și povestea "Danaidelor" - Craiova, Hotelul Militar și serile în care citeam din Patapievici, moartea lui Coposu și noaptea
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
propriul adevăr, anticipând totodată iminența eșecului. Nu se poate răspunde la întrebarea "cine sunt eu?", din moment ce lumea în întregime e o colecție de falsuri, un uriaș bâlci în care numai lucrurile ce își dezvăluie cu dezinvoltură artificialitatea joacă cinstit, permițând privirii să le descompună și consumând astfel, până la capăt, ideea de obiect. Căci "marea farsă e atunci când unul-și-același se crede unul-și-același, de fapt o imitație a celui ce fusese unul-și-același"; cu alte cuvinte, din jocul crud al identităților și diferențelor, tot
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
dintre cele trimise de domnul Petre Mandea, pe care-l bănuim adolescent, dacă nu cumva amintirile din adolescență își păstrează prospețimea intactă și acesta e un semn bun pentru poet. Adolescența: "Rostesc și acum, amintindu-mi/ Cum te dezbrăcăm cu privirea/ De spuma ușoară/ A rochiei de vară,/ Și îți dezlegam codițele/ împletite cu funde albe/ Ca să ți le fluture vântul/ Pe care în sinea mea eram gelos.// Și n-am uitat cum mă certai/ Fără cruțare/ Că am privirile prea
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
cu privirea/ De spuma ușoară/ A rochiei de vară,/ Și îți dezlegam codițele/ împletite cu funde albe/ Ca să ți le fluture vântul/ Pe care în sinea mea eram gelos.// Și n-am uitat cum mă certai/ Fără cruțare/ Că am privirile prea iscoditoare./ După care mă iertai// Apoi acasă, singur/ Cu fericirea crepusculară/ Mă frământam și mă certam/ Că sunt timid ca un copil.// Și adormeam cu privirea/ La ochiul blând și galben al nopții/ întrebându-mă dacă nu are gene
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
eram gelos.// Și n-am uitat cum mă certai/ Fără cruțare/ Că am privirile prea iscoditoare./ După care mă iertai// Apoi acasă, singur/ Cu fericirea crepusculară/ Mă frământam și mă certam/ Că sunt timid ca un copil.// Și adormeam cu privirea/ La ochiul blând și galben al nopții/ întrebându-mă dacă nu are gene/ Și nu clipește niciodată". Știu că n-am cum să vă influențez fulgerător în mai bine cu un cuvânt spus acum. Totuși vă semnalez un lucru, că
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
temperate domolite, retrase în teacă. Traseul unui scriitor nu se poate aproxima din prima carte publicată, iar surprizele sunt, îndeobște, mai așteptate chiar decât confirmările seci ale verdictelor. Pe de altă parte, o lectură atentă și dispusă să înțeleagă, o privire reconstitutivă și, uneori, tautologică, o grupare categorială a premiselor unui volum de proză reprezintă acte de politețe culturală pe deplin necesare și esențiale pentru configurarea terenului stabil pe care se vor purta discuțiile ulterioare. Dar mai există, în afara datelor generale
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
nici histrion, nici sfînt și nici Dumnezeu însuși, ci, pur și simplu, un artist, un creator de forme și un spirit obsedat de găsirea maximei concizii în expresia plastică. Și tocmai pe fondul acestui dezechilibru dintre cantitatea de fabulație și privirea lucidă asupra operei și a personalității lui Brâncuși a devenit posibilă incontinenta agresiune căreia sculptorul îi este supus. Excedată de veleitarism, de platitudine, de extaze facile și de filosofări aberante, în dauna rigorii și a perspectivei raționale, opera lui Brâncuși
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
Brâncuși, în al cărui destin se amestecă în proporții egale luciditatea și aventura, dublează cealaltă aventură ireductibilă, a unei opere care a reușit să se smulgă din scenariul clasico-renascentist al tridimensionalului european și să deschidă zările unei alte civilizații a privirii. Barbu Brezianu, cu o imensă modestie și cu un la fel de mare devotament pentru opera brâncușiană, sugerează tacit această realitate fără a se propune însă pe sine, nici măcar pentru o clipă, în ipostaza, de altfel legitimă, a descoperitorului. El investighează, adună
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
și o poezie de factură rimbaldiană, alogică, fără conexiune și, deseori, fără referință; el construiește peisaje imaginare suspendate în afara oricărei realități tangibile, plăsmuiri care se reazemă doar pe propria lor forță impresivă și expresivă - și care se risipesc subit pentru că privirea nu reține decât ceea ce recunoaște:... "și seara mă descrie frumos pe nicio pânză" (Invocație nimănui). Din când în când, aceste secvențe ajung - printr-o fericită juxtapunere și mai ales concentrare - la un sens profund, poetic și memorabil: "Oh, din oglindă
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
fermă nu a putut fi clintită nici de veleitarii superficiali și aroganți, așa cum s-au manifestat ei în cazul demolării Coloanei... lui Brâncuși de la Tîrgu Jiu, și nici de escrocii și de impostorii analfabeți care au infectat piața românească, sub privirile blajine ale celor care veghează la buna funcționare a infracțiunii, cu acele obiecte triviale și ridicole atribuite lui Brâncuși. Însă în pofida firii sale discrete și pudice, atunci cînd vibrația lăuntrică l-a copleșit și cînd obrăznicia și vulgaritatea celor din
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
gură. Covârșit de emoție, mă bâlbâi și roșesc. Marele savant e destul de mic de stat, elegant, distins și poartă barbișon. Foarte amabil. Când, însă, înfrângân-du-mi sfiala, încep să turui și pomenesc în treacăt de Jung și Adler, mă fulgeră o privire de brici. A dispărut orice toleranță și blândețe. Am vorbit de eretici în prezența Papei, nu se face. Anna Freud mă salvează propunând o întâlnire prin pădure la Meierei. Îmi îmbunătățesc nițel situația cu citații care dovedesc că am citit
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
a anilor '50 nu sunt prea multe lucruri de spus. O sumară răsfoire a antologiei lui Eugen Negrici, Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitație și propagandă (Editura Pro, 1995) - dublată, eventual, de lectura memoriilor Ninei Cassian, pentru o privire din interiorul fenomenului - risipește din fașă orice iluzie cu privire la vreo eventuală revelație este-tică, susceptibilă a fi produsă în post-moderni-tate de avânturile sta-hanoviste ale versificatorilor din anii de glorie ai "dictaturii proletariatului". Despre Emil Brumaru (n. 1939), unul dintre poeții de
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
creat un efect de ecou, cum se spune că în orice scoică dusă la ureche am auzi freamătul mării oricît de departe ar fi aceasta. Oricît ar părea de bizar, atmosfera poemului lui Yeats care ne înconjoară cu acea meditativă privire invizibilă a destinului, se regăsește aici într-un fel neașteptat. Ce ne oferă frații Coen? Un film sec și dur ca o nucă de cocos într-un deșert în care nu există nicio piatră s-o spargi, un joc de-
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
lumea bună" pariziană. După un timp, începe să se simtă tot mai obosit, stors de obligațiile pe care și le-a creat. Prietenul cel mai drag, Dimov, e revăzut pe malurile Senei nu neapărat cu ochi reci, dar cu o privire mai stinsă, lipsită de strălucirea de altădată. Țepeneag continuă să se agite, pentru și prin cunoscuții lui; să organizeze un samizdat românesc; să-l susțină pe Goma; să-i traducă și să-i mediatizeze pe onirici; să protesteze împotriva unui
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
nu mă trezesc acum - deși nu abia acum mi-am dat seama - cu un sentiment acut de frustrare și ciudă. Ca jucătorul de ruletă care se ridică în sfârșit să plece pentru că nu mai are bani. Și mai aruncă o privire spre masa de joc. Și chiar și în acest moment de neputință și disperare se gândește - nu se poate împiedica să nu se gândească - că dacă ar mai avea ceva bani ar putea încerca să se refacă. Nu, nu (mai
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
de cafea la buze în timp ce celălalt vorbea febril și care se simți privit altfel decât până atunci, cu ochii numai, intens, foarte atenți și, nu știu cum, parcă străini de restul fizionomiei, deoarece gura, nasul, care, de regulă, pot transforma natura unei priviri, se abțineau, lăsând numai ideea... ori numai unui singur gând... A. care deține secretul lui B, din când în când ia asuprăși povestea în modul cel mai natural. De exemplu, trecerea de la o persoană la alta. Studiind atent existența, el
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
de cafea la buze în timp ce celălalt vorbea febril și care se simți privit altfel decât până atunci, cu ochii numai, intens, foarte atenți și, nu știu cum, parcă străini de restul fizionomiei, deoarece gura, nasul, care, de regulă, pot transforma natura unei priviri, se abțineau, lăsând numai ideea... ori numai unui singur gând... A. care deține secretul lui B, din când în când ia asuprăși povestea în modul cel mai natural. De exemplu, trecerea de la o persoană la alta. Studiind atent existența, el
Fraze regăsite... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8889_a_10214]
-
de sub șapca largă, au apărut intrândurile unui început de chelie. I-am privit apoi îmbrăcămintea ponosită, de vestitor al unui univers misterios, despre care nu știam nimic și care îmi făcea frică. Pe ecranul minții mi-a rămas de asemenea privirea lui, de o mare tristețe, și râsul forțat, al cuiva care vrea să pară familiar într-o lume ce își pierduse între timp, pentru el, reperele. În fața acestui om nu mai simțeam nici un impuls să mă arunc la pământ, ca
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]