11,157 matches
-
altă manieră de a aborda lucrurile decît știința. Prin aceasta, filozofia limbii își poate delimita sfera în raport cu lingvistica generală, și aceasta o disciplină teoretică dar orientată spre rezolvarea problemelor propriu-zise ale limbii și, de obicei, fără o corelare imediată cu problematica filozofică. Obiectul comun, limba, și, uneori, perspective apropiate, fac însă ca această delimitare să nu fie lipsită de zone de comunicare (extinse și numeroase), fapt care nu trebuie totuși să anuleze efortul de a realiza o delimitare a problemelor, a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
după", "dincolo" de Fizică, dar el nu spune că ar exista și o delimitare în sensul că Fizica ar reprezenta o știință, iar Metafizica o filozofie (de altfel, această denumire nu-i aparține, dar ar putea indica o delimitare a problematicii). Pentru el, ca filozof, atît problemele empirice (= fizice), cît și cele abstracte (= metafizice) intrau în sfera sa de interes. Din acest motiv, se constată astăzi că germenii tuturor științelor, bine delimitate acum prin obiect și metode, se află în filozofie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dar subiectul este în acest caz în primul rînd un subiect rațional (deci nu volițional sau afectiv) și, de aceea, concepția sa este orientată spre articularea lumii fenomenale (cunoscute) din perspectiva rațiunii pure, unice și universale. Înscrisă în general în problematica epocii luminilor, opera acestui mare filozof reflectă aspirațiile de libertate și progres social, fundamentate pe încrederea în valorile științei. Ernst C a s s i r e r este unul dintre reprezentanții de seamă ai Școlii filozofice de la Marburg de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
național etc.), considerînd că limbile au anumite virtuți reflectate într-un specific, într-un "geniu" al lor. S-au adăugat apoi alte opțiuni și metode, încît lingvistica a ajuns să fie o sumă de discipline bine delimitate și cu o problematică deosebit de complexă și de diversificată. Forma de bază a activității lingvistice de acest tip constă în adunarea, explicarea și interpretarea faptelor de limbă, iar teoriile, concepțiile sau metodele antrenate și rezultate sînt raportate la alte fenomene sociale. Ca atare, lingvistica
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin conținut sau prin formă, căci limba este obligată mereu să corespundă necesităților de cunoaștere și de comunicare, iar acestea nu rămîn la același nivel, ci devin tot mai complexe. Concepția lui Coșeriu decurge, desigur, din lipsa unei departajări între problematica limbii populare și cea a limbii literare și din combinarea modului de a privi schimbarea la nivelul de manifestare naturală a limbii cu viziunea asupra aspectelor dominate de voința novatoare. Potrivit lui Coșeriu, "privite dintr-o perspectivă corectă, limbile nu se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
precum aici, acolo, acum, atunci) și multe alte elemente lexicale. La nivel gramatical, vorbitorul își ipostaziază prezența îndeosebi prin modurile și prin timpurile verbale, care îi reflectă atitudinea față de acțiune. De altfel, E. Benveniste include analiza pronumelui per-sonal într-o problematică amplă ce vizează "omul și limba", în care sînt avute în vedere mai multe aspecte lexicale și morfologice care indică faptul că limba conține elemente specializate care să-i permită vorbitorului raportarea la sine. Cînd vorbește despre obiecte, el vorbește
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de vedere al conținutului, cît și din punctul de vedere al formei. De aceea, se poate admite că geniul și talentul filozofului sînt necodiționate, ca și în cazul artistului, de mediu (adică de spațiu, de timp și de formație), dar problematica spre care se orientează filozoful și modul ei de abordare sînt condiționate parțial de acest mediu. Adîncimea acestei abordări ține însă numai de forța spirituală a cugetătorului. În plus, filozofii manifestă tendințe centrifuge și în ceea ce privește maniera de alcătuire a textelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
demonstrație sau prin descriere. Aceasta nu înseamnă însă că poezia se reduce la expresie, reprezentînd un simplu meșteșug de a îmbina în mod insolit vorbe goale, fiindcă adevărata poezie, prin expresie, orientează spiritul spre un mod de existență, spre o problematică nouă, spre sugerarea unei viziuni. Întrucît însă, perspectiva care întrunește, pe de o parte, caracteristica de a viza ceva esențial și, pe de altă parte, de a fi puternic individualizată (inclusiv prin mijloacele lingvistice antrenate și prin structura textuală) este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Întrucît însă, perspectiva care întrunește, pe de o parte, caracteristica de a viza ceva esențial și, pe de altă parte, de a fi puternic individualizată (inclusiv prin mijloacele lingvistice antrenate și prin structura textuală) este caracteristică filozofiei, tratarea poetică a problematicii existențiale sau propunerea unei viziuni conduce în mod inevitabil spre spațiul filozofiei. Din acest motiv, se poate ajunge la precizarea că, dacă, în principiu, nu este obligatoriu ca poezia să trateze chestiuni filozofice, prin firea ei, în măsura în care se ridică la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exprimă opiniile și în legătură cu fenomenologia (numită de el fenomenologism). Ca efect al determinării formei abstracte a esenței fenomenelor conștiinței, fenomenologia întrunește aprecierea gînditorului român, dar, prin reducerea filozofării la investigarea unei singure probleme, este considerată o inadmisibilă îngrădire ("deci-mare") a problematicii filozofice 380. Oprindu-se asupra lucrărilor lui Martin Heidegger, el constată o "dezesperantă" monotonie în revenirea perpetuă asupra cîtorva idei inițiale. În plus, fenomenologia apropie prea mult filozofia de filologie, mărginindu-se la a da indicații pedante în legătură cu semnificația cuvintelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
național competitiv, în concepția autorului, se referă la "acele trăsături esențiale ale unei anumite țări care permit firmelor lor să construiască și să mențină avantaje competitive (concurențiale: de cost și calitate) în diferite sectoare"2, realizând astfel o mutație a problematicii cercetării din sfera macroeconomică spre laturile mezo și microeconomice. 1 A. Smith, Avuția națiunilor. Cercetare asupra naturii și cauzelor ei, Ed. Universitas, Chișinău, 1992, pp. 305-306 2 M. Porter, The Competitive Advantage of Nations, The MacMillan Press Ltd., London, 1990
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
un studiu complex asupra utilizării acestui important factor al creșterii economice în România, cu precădere în perioada de tranziție către o economie modernă de piață și în contextul mai larg al integrării ei euroatlantice. Pentru a surprinde principalele aspecte ale problematicii abordate s-a recurs la culegerea, sistematizarea, prelucrarea și interpretarea unui bogat material informațional economic și statistic din țară și străinătate, folosind ca surse de informație o paletă amplă de lucrări științifice, de la operele clasicilor până la economiștii contemporani. În vederea actualizării
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
economic al unei anumite țări realizându-se pe socoteala partenerului ei comercial. În concepția mercantilistă, sistemul economic era compus din trei sectoare principale: un sector manufacturier, un sector rural și un sector reprezentat de colonii. Mercantilismul a abordat în esență problematica politicii comerciale externe, a balanței de plăți externe și a protecționismului. El a relevat necesitatea stimulării comerțului exterior și a protejării negustorilor autohtoni pentru dezvoltarea ramurilor de producție destinate preponderent exportului, prin subvenții bugetare și prin intermediul măsurilor protecționiste (taxe vamale
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
bilaterale tradiționale, ținând cont în același timp de procesele de asociere la UE specifice fiecărei țări. Cele două părți au făcut un schimb preliminar de liste indicative de produse agricole și industriale, care vor fi luate în considerare pentru soluționarea problematicii negocierilor. Drept urmare firească a acordurilor de comerț liber încheiate de România după anul 1990, la data de 1 ianuarie 2002 țara noastră a suprimat taxele vamale de import în cazul produselor industriale nu numai pentru cele provenind din UE, CEFTA
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
supliment al ziarului Economistul nr. 801 (1827), 26 februarie 2001 126. Bruno M., The Reforms and Macroeconomic Adjustments, World Development, August 1985, pp. 867-869 127. Câmpeanu Virginia, The Prospects of Romanian Agricultural Integration into EU, IWE, 1999 128. Constantin Luminița, Problematica economiei regionale în contextul ascensiunii științei regionale, Revista Română de Statistică, nr.12, 1996, pp. 38-41 129. Dăianu D., Liberalismul secolului XX, Oeconomica, nr. 3-4, 1997 130. Edwards S., Openness, Productivity and Growth: What Do We Really Know?, Economic Journal
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
care le oferă modele de conduită, criterii de apreciere, valori. Începând cu adolescența, modelele familiale trec pe loc secund, locul lor fiind luat de grupul de covârstnici (prieteni, colegi de clasă care le oferă norme, opinii, valori de referință. Abordând problematica grupurilor primare, Pantelimon Golule clasifică după mai multe criterii. După modul de organizare, grupurile primare pot fi formale și informale. Grupul formal este un ansamblu de persoane care au o organizare explicită, instituționalizată, iar relațiile dintre membri sunt relații oficiale
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
activităților desfășurate. Pentru a facilita metamorfozarea clasei de elevi dintr-o unitate delimitată după criterii administrative Într-o unitate socială cu o funcționalitate mult mai profundă, sprijinul cadrului didactic este esențial. Acesta trebuie să asimileze reperele teoretice minime din orizontul problematicii psihologiei grupurilor mici: definirea grupului, condițiile constituirii lui, avantajele / serviciile oferite de grup membrilor săi, modul de funcționare a lui, cunoașterea liderilor, etc. Grupul uman reprezintă "un sistem social organizat, compus dintr-un număr limitat de persoane (3 până la 20-25
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
din articolul citat, că pentru participarea copilului la unele treburi în familie trebuie să fie plătit? O astfel de opinie, prezentată într-o publicație de mare tiraj este dăunătoare și derutantă pentru copii și adolescenți. Modul în care este prezentată problematica exploatării copiilor în articolul suspomenit, m-a dus cu gândul la un text dintr-o carte de citire pentru clasa a III-a sau a IV-a, cu un mare impact educativ. În bucata de lectură era vorba despre un
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de aceea transcendența devine structura intimă a subiectivității. Levinas crede că subiectivitatea este sursa transcendenței, ceea ce răstoarnă planurile, eu consi derînd că lucrurile stau exact invers, subiectivitatea fiind mai curînd sursă a imanenței. Procedînd precum Levinas, filosofii moderni au făcut problematică însăși ideea de transcendență. Cum poate subiectul să se transceandă pe el însuși fără să-și piardă identitatea? Unii cred că subiectul se poate depăși creînd, alții că o poate face iubind, iar alții că o poate face în și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și ea o teză de ieri. Sună destul de macabru dar asta e lumea pe care o creăm. Ni s-au dat jucăriile necesare și ne-am jucat cuminți, ajungînd la non-identitatea omului cu sine însuși. În general, id-entitățile au devenit problematice. Numai fantomele mai pot fi sigure de propria identitate. Între timp, la televizor a apărut premierul. Ce vreți fantomă mai reușită? Așa frumos vorbește că nu cred nimic. Realitatea e departe. Limbajul și-a pierdut semni ficația. Pe unde o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pe tron a spus: "Iată, Eu fac toate lucrurile noi". Și a mai spus: "Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt demne de încredere și adevărate" (Apocalipsa 21.5) Teoeconomia ar fi disciplina care studiază legile și principiile divine de guvernare a problematicii economice a comunităților umane. În marasmul economic, social și ecologic creat de oameni, recunoașterea principiilor divine care stau la baza Cosmosului și aplicarea lor în planul rînduielilor pămîntești poate fi soluția, în această epocă crucială din istoria omenirii. Sin-guri am
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
murit iubirea noastră Floare-albastră! Floare-albastră!... Totul... este trist în lume!" A doua însemnare marginală privește partea de încheiere a articolului sus menționat, scris tot de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Se spune acolo că poezia Floare-albastră "constituie un fel de premiză la marea problematică a Luceafărului și a Scrisorilor, închinate dragostei"; că "femeia singură s-a sustras sau s-a arătat nedemnă de marea cinste conferită ei, de către geniul îndră gostit" și, ca urmare, "floarea vestejită din părul bălai al iubitei, reprezintă fosta Floare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
este totuși o formă a consolării, el funcționează și ca un agent de experiențe emoționale importante în sine. S-o spunem fără înconjur, criticile demistificatoare ale ideologiei nevoilor au greșit atunci când au vrut să excludă dimensiunea hedonistă a consumului. O problematică ce-l făcea pe un Baudrillard, de exemplu, să afirme: „Consumul se definește ca un veto la adresa plăcerii. Ca logică socială, sistemul consumului este instituit pe baza unei negări a plăcerii”1. În ce mă privește însă, cred că nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
vieții. Modelul neoconsumatorului nu este individul manipulat și hipnotizat, ci individul mobil, individul în permanentă mișcare care achiziționează lucruri în speranța, adesea înșelată, de a intra în posesia propriei vieți. De unde se vede că și consumul întreține relații strânse cu problematica timpului existențial. Într-o epocă a consumului emoțional, important este nu atât să acumulezi lucruri, cât să intensifici trăirea prezentului. Avid de mai bine și de senzații noi, consumatorul III este înainte de toate terorizat de „îmbătrânirea” a ceea ce simte, el
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cea care instituie unilateralitatea comunicării, o relație socială abstractă care interzice orice formă de reciprocitate între ființe: astfel, televiziunea este „certitudinea că oamenii nu-și mai vorbesc, că ei sunt definitiv izolați în fața unor cuvinte care rămân fără răspuns”22. Problematica desocializării sistematice s-a complicat și mai mult odată cu dezvoltarea rețelelor și a noilor tehnologii ale informației, care ar înlocui progresiv vechiul tip de viață socială cu niște interacțiuni virtuale. Există studii care afirmă că utilizarea Internetului „micșorează cercul relațiilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]