7,890 matches
-
Eminescu, cele două pete. Cred că nicăieri nu se potrivește mai bine celebrul vers al lui Grigore Vieru: Eminescu să ne judece! Atât pe românii din Basarabia, dar mai ales pe cei din Țară. XII. De la Eminescu la "cazul Stere" Profunzimile și dramatismul istoric al Basarabiei trec intacte în ființa unui alt colos al gândirii românești, chiar dacă nu de cuprinderea și profunzimea lui Eminescu. Este vorba de Constantin Stere (1865-1936), spiritul cel mai eminescian în raport cu destinul acestei provincii, în conjunctura care
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
judece! Atât pe românii din Basarabia, dar mai ales pe cei din Țară. XII. De la Eminescu la "cazul Stere" Profunzimile și dramatismul istoric al Basarabiei trec intacte în ființa unui alt colos al gândirii românești, chiar dacă nu de cuprinderea și profunzimea lui Eminescu. Este vorba de Constantin Stere (1865-1936), spiritul cel mai eminescian în raport cu destinul acestei provincii, în conjunctura care a precedat și a succedat realizarea idealului de unitate politică a tuturor românilor, în 1918, vis pe care l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
basarabenilor din armată, din sate și din orașe au întrecut orice măsură. Documentele confirmă întru-totul celebrul articol al lui Nicolae Iorga, De ce atâta ură?225 Într-adevăr, a fost o dezlănțuire irațională a urii, dovadă că bolșevismul a fost, în profunzimile lui, o întoarcere la stadiul bestialității umane (la ceea ce René Girard va numi criză sacrificială perpetuă), augmentând și alimentând criza mondială și-n spațiul românesc, fiindcă la violență se răspunde cu violență, ceea ce s-a și întâmplat de îndată ce Ion Antonescu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
de jumătate de veac, evreii?"227 Pentru a da un răspuns cât mai aproape de adevăr, am refăcut capitolul Cazul minorității evreiești din cartea mea A doua schimbare la față (2008) pentru o a doua ediție, invocând datele sociologiei și antropologiei profunzimilor, pornind de la teoria girardiană a crizei sacrificiale și a violenței mimetice, în contextul relației dintre autohtoni și periferici, pe care Neagu Djuvara 228 o descoperea, în teza lui de doctorat din 1975, ca lege de evoluție a civilizațiilor în istorie
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Publicistică. 1 noiembrie 1877 15 februarie 1880. "Timpul", Editura Academiei, București, 1989, p. VII. 77 M. Eminescu, Opere, X, p. 33. 78 Ibidem. 79 Ibidem, p. 34. 80 Ibidem, pp. 34-35. 81 Ibidem, p. 37. 82 Ibidem, p. 40. 83 Profunzimea teoriei dreptului la Eminescu, singulară în secolul al XIX-lea, în contemporaneitate, a fost analizată de doi specialiști în drept, C. Jornescu și C. Petrescu, în lucrarea Valori etice în opera lui Eminescu, Editura Minerva, București, 1989. A se vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
așa cum fac alții: „O plimbare cu Wittgenstein era foarte solicitantă. Despre orice ar fi vorbit, se apleca asupra temei cu intensitate, pe deplin serios și îmi solicita o enormă risipă de forțe să țin pasul cu gândurile saleă Prospețimea și profunzimea gândirii lui Wittgenstein cereau foarte mult de la cel care îl însoțea, oricare ar fi fost tema. Ceea ce spunea nu era niciodată banal.“69a Partenerii favoriți de discuție filozofică erau pentru Wittgenstein nu profesorii, profesioniștii domeniului, ci oamenii tineri pe care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
El credea că influența lui, ca profesor, a fost în ansamblu dăunătoare dezvoltării studenților săi ca oameni ce gândesc independent. Mi-e teamă că a avut dreptate. Și cred că pot înțelege, în parte, de ce lucrurile au stat așa. Datorită profunzimii și originalității gândirii sale, ideile lui Wittgenstein sunt foarte greu de înțeles și chiar mai greu de încorporat în gândirea proprie a cuiva. În același timp, magia personalității și stilului său erau foarte atrăgătoare și convingătoare. A învăța de la Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lucruri serioase, nefilozofice. Deoarece sunt temător, nu îmi place cearta, îndeosebi cu oameni la care țin. Dar mai degrabă ceartă decât doar discuții superficialeă În orice caz, dacă se va întâmpla să ne revedem, nu vom evita să mergem în profunzime. Nu poți gândi cum trebuie dacă nu vrei să-ți faci rău.“ (Ibidem, pp. 54-55.) O VIAȚĂ DE EROU? 117 TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ „ Această carte va fi poate înțeleasă doar de acela care a gândit el însuși odată
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în 1953, sub titlul Cercetări filozofice. (Wittgenstein a reluat de mai multe ori munca la acest manuscris. În ultimii ani ai vieții, obișnuia să se refere la el numindu-l „cartea mea“3.) De îndată ce este vorba de aprecierea importanței și profunzimii acestor schimbări consensul încetează. Unii autori subliniază continuitatea, alții, dimpotrivă, discontinuitatea în trecerea de la filozofia timpurie la filozofia mai târzie. Temele și motivele comune, care pot fi identificate în textele filozofice pe care le-a scris Wittgenstein, li se par
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este alcătuit din alte individualități, marcate la rîndul lor de atitudini și de tendințe variate, ce valorifică într-un mod sau altul valențele creației ori un aspect sau altul al ei. Dar, dacă interpretările sînt multiple sub aspectul detalierii, al profunzimii, al orientării sau al destinației, ele totuși nu pot fi, în principiu, fundamental deosebite sau opuse, în măsura în care textul interpretat este înțeles corect. În acest mod, creația este individualizatoare la nivelul receptării și nu produce, ca în cazul folosirii obișnuite a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbaj de specialitate și dominat de caracteristica unui exercițiu insolit. Lipsit de trăsătura alterității, discursul se prezintă pe sine și numai pe sine, încît nici nu formează și nici nu informează, exprimarea este redundantă și cu o aparentă notă de profunzime, nefiind în măsură să coaguleze un conținut de idei suficient de coerent pentru a întemeia o concepție filozofică. La Noica, construcția metaforică sau dezbaterea lexicală de la Blaga sînt antrenate într-o improvizație eseistică extrem subiectivă, prin care răzbate sporadic informația
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
peste țărâna cea grea" (Epigonii). Antiromanticul Carducci, contemporanul lui Eminescu, se plasa și el sub steaua melancoliei, găsind că poezia ia naștere: Când melancolia/ Bate la poarta inimii". E vorba, aici, de o melancolie propulsoare, de impactul cu Eul de profunzime, cu reacțiile lui informulabile. Referindu-se la poemele hugoliene, Baudelaire sublinia, într-un comentariu (1861), tentația perpetuă a poeziei spre "universala analogie", punte între mobilitatea vieții cosmice și cea a individului. De foarte multă vreme, începând cu Platon (în Phedru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
simbolic) nu-i urmează dialogul. Între semne și semnificații apar sincope, denivelări, rupturi, drept care căutătorul de absolut își deconspiră drama: Câteodată spun vorbe care nu mă cuprind./ câteodată iubesc lucruri care nu răspund". Semnele, simbolurile, metaforele instituie uneori rezonanțe de profunzime, alteori ele, cuvintele, rămân în cețuri prelungind osânda de a nu ști. Peregrinul imaginar planând peste ape în felul unui personaj biblic, își trimite porumbii (mesageri ai speranței și armoniei) "să-ncerce pajiștea cerului", dar calea spre infinit, "subt semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la vârsta lui Goethe) a fost de a inculca "ritmului pur" și muzicii versului un destin, o atitudine existențială, voluptățile unui voyant: "Prezența Muzicii în Poezie nu sporește sensul, ci condițiile care fac ca sensul să apară în deplina sa profunzime" (Muzica pleon al Poeziei). Rafinat trezorier de idei și imagini, voce decisă opunând spontaneiștilor, veleitarilor și celor rămași la exteriorități mărturii despre propriile-i înaintări ori trimițând la experiențele altora, Doinaș putea privi în final, de pe culme, ca artist realizat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și proiecție în cântul eliberator. O poetică a reveriei, o nobilă formă de umanism activ își aliază rigorile conștiinței morale. O caracterizează exilul unei părți a ființei intime și dăruirea în perspectiva omenescului. Romantism solar și de-romantizare, conexiuni de profunzime cu precursorii și modernitate în pas cu vremea, toate acestea nu pot lipsi dintr-un portret-sinteză. Împreună cu alții, Ana Blandiana a contribuit decisiv la reconectarea cu interbelicul, la impunerea unui limbaj liric elevat, la o simbologie cu însemne ale pământului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
într-o Idilă; ulterior, nervii clocotitorului din Logodnă, sărind "ca dracii", sunt gata să plesnească. Senzația de vacuitate (Gol) echivalează cu nonființarea; iubirii i se alătură contrapunctic ura "ca un scut" (Maturizare); aleanul înaltului din Dor coexistă cu nevoia de profunzime: Sunt spiritul adâncurilor!" Flancat de brazi, de stele și repudiind singurătatea, pateticul din Confesiuni se autodefinea ca exponent plural: "Să observați că niciodată / N-am fost singur cu mine cum mulți au crezut..." Unui creator harismatic, dispărut în împrejurări tragice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Lacul, Râul, Muntele, Un sat din Ardeal, câte un Colind, câte o întâlnire cu îngeri cheamă la purificare. În câteva cuvinte, fondul liric al Carolinei Ilica are rădăcini în poezia aurorală a vechilor arcadieni; prezidează în viziunile sale consonanțe de profunzime cu Terra mater de unde robustețea surâzătoare și bucuria de a exista. O SPECIE PERENĂ. Mai mult de șapte secole de sonet! Câte alte specii poetice cu formă fixă mai persistă? Sonetul își demonstrează ritmic noblețea, grația și în special capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu reverberații perene, instituie tema de bază general-umană, paradigma unei dezbateri în tensiune. Temă filozofică fundamentală! Dincolo de grecitatea conceptului, labirintul e un dat al umanului în genere, iar germanul Gustav René Hocke îi releva (în Lumea ca labirint) trăsăturile de profunzime. La rândul ei, Marguerite Yourcenar, atât de pătrunsă de grecitate, își titra biografia sub un generic frapant: Labirintul lumii; italianul Corrado Alvaro trimitea la Omul în labirint subiect al romanului său din 1926 pe tema impactului social contemporan derutant. De
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
simbolic pășirea zigzagată prin labirint; "Securea cu două tăișuri" amintește de tărâmul Minotaurului. Antropologii văd în simbolistica labirintului un stimul spre purificare: "mersul și întoarcerea din labirint ar fi simbolul morții și al învierii spirituale"; pe scurt, labirintul duce spre "profunzimile inconștientului", spre "unitatea pierdută a ființei care se risipește în mulțimea dorințelor", ori îndrumă spre o "eternă întoarcere". Inițiatul care va depăși obstacolele va dobândi "un sine nou" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, ed. 1982). Liviu Ioan Stoiciu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
economia, societatea, politica ș.a. Psihologia modernă confundă transcendentul cu inconștientul, dar transcendentul reprezintă tocmai o conștiință superioară, tot ceea ce e dincolo de sfera și cuprinderea conștiinței intelectuale din zona obscură, sublunară. Transcendentul e, în termeni metafizici, înălțimea de dincolo de înălțime și profunzimea de dincolo de profunzime. Sanscritul Sak-ra înseamnă "cel puternic", deci scopul suprem al sacerdoțiului era puterea, puterea transcendentală, cunoașterea modului de a o pune în slujba ta, în forme multiple, dar în numele celui Atotputernic, a lui Brahman, care e sakti, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ș.a. Psihologia modernă confundă transcendentul cu inconștientul, dar transcendentul reprezintă tocmai o conștiință superioară, tot ceea ce e dincolo de sfera și cuprinderea conștiinței intelectuale din zona obscură, sublunară. Transcendentul e, în termeni metafizici, înălțimea de dincolo de înălțime și profunzimea de dincolo de profunzime. Sanscritul Sak-ra înseamnă "cel puternic", deci scopul suprem al sacerdoțiului era puterea, puterea transcendentală, cunoașterea modului de a o pune în slujba ta, în forme multiple, dar în numele celui Atotputernic, a lui Brahman, care e sakti, adică "energic, puternic, potent
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
devin colective, lăsînd locul unei matematici a imaginarului colectiv, care ne indică clar faptul că suntem Unu. Invers, cu cît pătrundem în concret, în detalii scatologice sau microscopice, vedem aceeași organizare structurală care ne permite "să le sesizăm pertinența și profunzimea, unicitatea și pleiada din care fac parte", cum frumos spunea Lévi-Strauss, trecînd "de la sensibil la sensibil prin inteligibil". Atfel, obiectele și ideile, imaginația și reflecția, emoția și logica, structura și povestirea sau istoria ei nu fac parte din lumi separate
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
evoluții mai pacifiste sau dimpotrivă. Creșterea economică și tehnologică nu duce în mod automat către pace. Tehnologia aduce noi oportunități și mijloace activităților și comportamentelor cotidiene ale oamenilor, dar nimic nu ne asigură de faptul că tehnologia modifică omul în profunzime. Există, din păcate, o tendință de substituire a gîndirii cu tehnologia și asta de mii de ani. Cum vor evolua însă regulile într-un univers hipertehnologic, super-competitiv și în curs de virtualizare? Alvin Toffler ne avertizează asupra hiper-războaielor viitorului (în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
antreprenorilor. Cultura, media și sportul creează mai mult PIB decît toate industriile împreună. Artele și domeniile high-tech dezvoltă creativitatea și creează profit și locuri de muncă, sunt printre noile izvoare ale creșterii. Piața mondială a fonogramelor ilustrează perfect importanța și profunzimea mutațiilor în curs în profitul industriei imaginarului. Cultura apare deci ca un atu (și) economic major, cu condiția subînțeleasă a calității și a unei bune promovări, a racordării la rețelele de comunicații globale. Tehnologia precede și structurează economia. Tehnologia determină
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
adevărata realitate. Toți marii profeți, întemeietori de religii ne vorbesc despre acest lucru, dar nu toți avem urechi de auzit. Veni-va, însă, și timpul eternității. Toate religiile au cîte o componentă exoterică, ritualică, specifică și una ezoterică, plină de profunzimi, taine, simboluri și inițieri întru adevăr. Ei bine, această componentă ezoterică, în esență, e cam aceeași la toate religiile autentice. Mă gîndeam că, preluînd-o, am putea trăi, practic, ca o nouă religie, cu adevărat universală și unitară. Mă tem că
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]