4,867 matches
-
60, ale căror detenții erau comutate în D.O., domiciliu obligatoriu. Dna Antonescu, Carandino, ultimul șef al ziarului lui Iuliu Maniu, Dreptatea, Ivasiuc, Piti Vintilă, studentul din anul șase la Medicină, din Cluj, exmatriculat și condamnat la cinci ani de pușcărie, la sfârșitul anilor ’50, deoarece îndrăznise să intoneze sub balconul profesorului de psihiatrie Pamfil, împreună cu un grup de studenți, după protocolarul Gaudeamus, și Deșteaptă-te române! Și alții... În vara lui ’67, m-am întors din nou la Lugoj, Wilma
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
c. unde fusese atacat Drăghici, fostul ministru de Interne al lui Dej, și o dată cu el și „metodele abuzive ale securității” și cu acestea era prins în vâltoare și fostul șef de stat, ca și „cultul personalității” sale! Ceaușescu, care în pușcăriile lor comune, pe la Caransebeș și prin alte părți, se pare că i-a fost ucenicul și prietenul cel mai fidel, până la slugărnicie, se desprindea în acest fel de protectorul și maestrul său politic, de Dej. Lumea, cum spuneam, era confuză
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
măsură”... La urma-urmei, stăm cu fața spre o jumătate de secol, și noi, generațiile care ne-am trăit cea mai mare parte a existenței lucide sub un regim de teroare, am... trăit, totuși! A trebuit „să trăim”, să rezistăm, în pușcăriile politice sau „afară”, în aerul dens și otrăvit al unei false și criminale „utopii” importate de la dușmanul de veacuri al României, de la ruși! Și, o dată trecută bariera brutală a stalinismului, am reușit nu numai să „supraviețuim”, dar am început chiar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acest reproș în emigrația pariziană; de parcă, 50 de ani, în România ar fi existat edituri libere!Ă sau pentru că au cedat, într-un moment sau altul al biografiei lor, presiunilor aparatului cultural sau chiar polițist. Sloganuri precum „Ori Academia, ori pușcăria!” cu care sunt veștejiți unii mari intelectuali români sunt forme ale nivelării grosolane ale rezistenței, a permanenței spirituale a românilor și eu nu pot să cred, de exemplu, că Lucian Blaga, în amărăciunea exilului său interior, alungat de la catedra de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de țărani izgoniți de pe propriile terenuri și atrași în noile obiective, enorme, industriale. Inși destabilizați moral și psihologic, o masă uriașă de manevră pentru „noul dictator”, care nu mai „lucra” cu armele primitive ale lui Dej și compania, teroare directă, pușcării pline și execuții sumare, ci - păstrându-și cumva obrazul de „democrat” în ochii partenerilor săi politici sau industriali din Europa, Asia, și Africa centrală! - acționa extrem de eficient prin mijloace simple, e drept, dar noi totuși, neașteptate, nu numai în „cadrul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
frică” decât cea din ’48-’58; nu frica de detenție, tortură și moarte, ci frica, mult mai trivială - mai omenească?! - de pierdere a pâinii, a slujbei. Dacă - și din acest punct de vedere! - România, sub stalinism, semăna cu o uriașă pușcărie, sub cel de-al doilea dictator comunist, ea prindea aerul și „reflexele” celor care populează un uriaș lagăr: cu paznici reali și „invizibili”, „locuit” de inși cu creiere „bine spălate”, reduși la necesități elementare, cu cota speranței aproape zero, adâncindu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai neagră, mai barbară parte a istoriei românești din ultima jumătate de mileniu! Iată, era și aceasta o „ultimă formă a adaptării”, mai teribilă, mai degradantă, mai monstruoasă în esența ei decât frica animalică de tortură, foame, singurătate în fundul unei pușcării și nu știu ce s-ar mai fi întâmplat cu noi, ce noapte a spiritului și a ființei ne-ar fi așteptat dacă nu venea izbăvitoarea surpare a Zidului de la Berlin!... Adaptarea, axul ideologic și marea descoperire a școli darwiniste, cu noi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unii colegi de generație care, în ciuda vârstei și a opresiunii brutale a sistemului, reușiseră deja să exprime și să publice pagini originale, îndreptățind speranța unei critici, și ea tânără și curajoasă, în renașterea artei și a literaturii chiar și în „pușcăria socială!” Aveam, o mărturisesc, complexul grav de inferioritate al unui „european marginal”, iar izolarea pe care ne-a impus-o stalinismul nu a făcut decât să-l întărească. Azi îmi dau cont că acest „complex” face parte din problema veche
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
doar că sacrifică acestei nobile cauze aspirația fiecăruia de a fi stăpân acasă la el. Inculpatul oriental se bate contra punerii sale sub tutelă, și bine face, numai că el nu va ezita să trimită alți și alți oameni la pușcărie pentru ca planul lui să reușească. Tu voiai să ataci pe ambele fronturi. Mama ta era siriană, tatăl, palestinian. Știai ce înseamnă umilirea unui popor. Nepoțelul care n-a reușit și care vine smiorcăindu-se la emirul X ca să-i vorbească
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe malul Prutului pentru a fi mai aproape de “casă” (18 km), atunci când vor veni americanii. Tot așteptându-i pe aceștia, tata a fost reclamat că face propagandă în acest sens și fără a fi judecat a făcut 6 luni de pușcărie. Reclamantul a fost, de fapt, directorul școlii din satul Mitoc care nu este altul decât tatăl fostului ministru de apărare din anii 90 Victor Babiuc, cu care în acea vreme ne jucam în curtea școlii împreună cu fratele său mai mare
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
Stalin s-au mai ameliorat prin anul 1956, tatăl meu a aflat că părinții săi și 6 frați au fost deportați în Siberia în apropiere de orașul Habarovsk pe râul Amur și că tatăl său a decedat acolo după ce făcuse pușcărie 3 ani pentru motivul că era culac și că nu își plătea cotele. Acolo și-a găsit locul de veci sub un morman de pietre fără ritual creștinesc, un gospodar de frunte din Basarabia, Rusanovschi (Dumitrache) Teodor. Ceilalți frați ai
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
n-am fost azi la tine, nici nu te-am văzut și nici nu te cunosc. Eu mă duc în inspecție la Sasca, Mălini Băișești, și când oi vini să găsesc banca fără această mare lipsă. Scăpi și tu de pușcărie și eu". Și învățătorul Vasile Iordachi, pe care l-am învățat eu din clasa I-a primară, vine la mine și cere să-i dau cei 30 000 lei ce mi-a dat județu să repar școala, să dau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mișcare, sănătate fizică. Nu-i apropiat de biserică, nu are nevoie de ea, o simte departe de interesele reale, concrete ale oamenilor. Este și contra tuturor românilor care sunt în Spania și nu lucrează sau fură. Spune că sunt pline pușcăriile cu astfel de persoane. Mi-e rușine de ce spune despre conaționalii mei și nu încerc să-l contrazic, mai ales referitor la țigani, dar îi spun totuși că din ceea ce cunosc, majoritatea românilor de aici sunt persoane oneste și muncitoare
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de activitate - România. S-a afirmat ca cercetător în exploatarea minelor de cărbuni din Oltenia având calitatea de șef de laborator la Institutul de cercetari miniere a lignitului din Craiova. În exploatarea miniera a fost inovator punând la punct efectuarea pușcării în masive fierbinți (1962) și stabilind o metodă eficace și economică de prăbușire a abatajelor (1963). A lucrat efectiv în exploatarea minelor de cărbuni de la Petrila, Lonea, Campa, Dalga, Mehadia unde a ocupat funcția de șef de salvare. FOCȘA Rostislav
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
acum ceva ce nu te-am întrebat atunci: dacă ar fi intrat peste noi cei cinci, șase cetățeni derbedei, ai fi dat cu cuțitul? Dacă ai fi dat probabil că ai fi omorât unu, doi, acum ai fi fost la pușcărie, eu aș fi venit cu pachețel la tine... Sau poate că, așa cum se întâmplă de obicei, eu aș fi luat cuțitul scăpat de tine jos și aș fi dat omorând doi, trei cetățeni derbedei...Ce părere ai de această interpretare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ca și ai începuturilor mele literare, cele mai bune cărți erau de cele mai multe ori puse la index, dacă nu de-a dreptul arse de către noua inchiziție comunistă. Oricât de incredibil ar părea, deținerea și împrumutul lor se putea lăsa cu pușcărie (condamnările unor C. Noica, Dinu Pillat, N. Steinhardt, Al. Paleologu se întemeiau și pe un asemenea cap de acuzare). Ne dădeam silința a ni le procura pe căi ocolite. Întrucât formația pe care ne-o dădea școala era asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
suprimarea vizelor turistice pentru spațiul Schengen și e cu piciorul stâng în NATO (mare scofală nu-i: alte cheltuieli, alte necazuri; bună s-ar putea să fi fost presiunea Occidenților asupra Frontului Salvării Nomenklaturii și Secilor Curiști, Ilici nemaibăgând la pușcărie intelectuali și alți ziariști, sărind numai la gâtul lor și taxându-i de animale, acceptând caricaturile presei și proteguind cu grijă pe potlogarii partidei sale ce, iaca, nu se mai substituie fățiș întregului social, ca, altădată, Sinecdoaca Totalitoantă). Până în 2010
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
timpului nostru. Să folosească la ceva și poemele in durftiger zeit, că stihuitorii se vor fi descurcat binișor: Danilovii nu mor de foame, iar Antonesii prosperă, chiar dacă ginerii dumnealor au spart case valutare în Republica Capitalistă Română și putrezesc în pușcării, unde vai nici ei, cu tot timpul lor liber, nu au decelat încă alte rime la "stâlp", în afară de "hâlp" și "pâlp". O întrebare de "oraco" pentru un om care a trecut prin comunism încercând să fluiere și să țină mâinile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
știe cineva cine a lansat acea bijuterie intrată în folclorul de Crăciun din metrouri, al copiilor din cartierul Crângași, București, și la serbările școlare din toată țara. Aflasem, între timp, că tatăl lui Păunescu lucrase, după ce-a ieșit din pușcărie, la minele de la Baia Borșa și am dat de gazda sa din Borșa, la care a locuit cu domiciliul forțat câțiva ani. Cum eram pe atunci un nonconformist și un neadaptabil, așa cum am rămas de altfel toată viața, umblam cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
autorizată, că nu se putea autoriza așa de ușor sudorii, în special sudorii, că sudoru’ care suda la boghiuri își punea poanson pe sudură, de unde o început și unde o terminat, garanția era 10 ani, acolo nu se glumea. Era pușcărie curată, că una e să faci un accident cu mașina și una e să faci un carambol cu-un tren, să sară de linie sau să se desfacă sudura. Ș-am început cu utilaje de construcții, ca să ajungem, până la urmă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
al corpurilor lor și căldurii". Șahul Persiei, Abbas Sofi, pe la 1590 condamna la moarte pe toți cei care foloseau tutunul. În Japonia, shogunul Tokugava a interzis, la 1607, fumatul, condamnând pe "delicvenți" la confiscarea bunurilor și 50 de zile de pușcărie. Mai decis, un sultan al Turciei îi sancționa, pe la 1622, tăindu-le urechile și nasul. Aproximativ la aceeași dată, Papa Urban al VIII-lea, într-o "Bulă" "Despre iarba numită vulgar tabaco", având în vedere că "mul-te persoane de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
loc rebeliuni la Matanzas, în 1830 și 1831 răzmerițe la plantațiile de cafea, în 1840 la Cienfuegos și Trinidad, în 1844 la Cardenas și Matanzas, soldate cu 4.000 acuzați, 98 condamnați la moarte și 600 la ani grei de pușcărie. La începutul secolului al XIX-lea asistăm la o mișcare internațională având ca scop abolirea sclaviei. La 8 februarie 1815, la Viena, după încheierea "războaielor napoleoniene", Congresul, la care participau reprezentanții Austriei, Prusiei, Marii Britanii, Suediei, Portugaliei, Spaniei și Norvegiei, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sîmbetele explorînd galerii abandonate, plimbîndu-ne pe biciclete și pescuind În iazuri și rîuri. La vremea aceea am fost puternic impresionat de autobiografia unui spărgător, intitulată Nu poți Învinge. Autorul pretindea că și-a petrecut o bună parte din viață În pușcărie. Asta-mi suna bine, În comparație cu plictiseala suburbiei din Midwest, unde orice contact cu viața era anihilat. Vedeam În prietenul meu un aliat, un partener de fărădelegi. Am găsit o fabrică părăsită și i-am spart toate geamurile și-am furat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
rotație, de la un membru al grupului la altul, durata medie a funcției fiind În jur de trei luni. Toți recunoșteau că era o slujbă ingrată și că nu era răsplătită pe măsură. Cum spunea George Grecul: „Sfîrșești falit și la pușcărie. Toți Îți zic zgîrciob dacă nu dai pe datorie, iar dac-o faci, profită”. George nu putea să refuze pe cineva care venea la el În stare de rău. Oamenii profitau de cumsecădenia lui, cerîndu-i pe datorie, iar la alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-i luam banii lui Ray, acum eram În drum spre sediul federal. - Bine, ai grijă. L-am așteptat pe Bart, iar Kelly a-nceput să spună o poveste lungă despre cum i-a trîntit-o el În nas unui gardian În pușcărie la Tombs. Bart s-a-ntors repede cu marfa. Ne-a raportat că un tip În trenci alb Încă dă ture la stația de metrou. I-am dat lui Bart două capsule pe sub masă. Gains și cu mine ne-am dus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]