6,632 matches
-
se ține de cuvânt. Trebuie să o cunoști neapărat... De sub pălăria ei de pai galben îi văd ochii verzi ca de pisic, neobișnuit de mari și limpezi cum se pironesc de colțul mesei. E locul unde îmi place s-o răstorn. Are chip picant de cârnă și gurița circomflexă, ca un semn de sânge. Când își scoate pălăria, fredonează Valsul Imperial, cu buzele strânse. Refrenul pare un zumzet de albină. Se dezbracă singură până la cămașă și pantofi, așezându-se dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de urs, toate coastele. Doborâtă chiar pe patul meu, susținea Nora, m-am trezit din zdruncin, speriată de mascul. Avea capul ca de cimpanzeu, rotund ca o ghiulea de popice, și așa cum el îmi gâfâia în obraji fierbințeala răsuflului, Herma răsturnată pe muchia patului, cu picioarele încolăcite peste șalele lui, scâncea că vrea să moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora mea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chiar că încurci bunul mers al lucrurilor. Însă dacă fabricantul e încă înșelat de forfoteala dumitale nefolositoare, nu înțeleg să mă las orbită la rândul meu de aparențe. Să vezi, - continuă Mariana, dezmierdându-mi fruntea, așa cum mă trântii cu capul răsturnat în poala ei, - singura mea preocupare este aceea de a te cunoaște, fiindcă te iubesc. Sunt patru săptămâni de când logodnicul îmi așteaptă reîntoarcerea, urmă Mariana, ocolindu-mi privirile. El s-a priceput să realizeze, în zece ani, dintr-un atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un cap mai înaltă decât dânsul și mai în etate decât el cu zece ani. Are ochi tătărăști din care te străpung două vârfuri de creion, o gură ca o botniță, cu buza de jos lăbărțată și oprită să se răstoarne de un rânjet ce nu s-a întrerupt încă niciodată. Când Rudolf îi duhnește în obraz, o dată cu drojdia vinului și cuvântul „scârț”, Luiza îi răspunde, „Scârț, Rudolf”, rânjește și suge vinul din pahar, sărutându-se cu Chiți, în semnul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei de pichet roșu legat cu un șiret de gheată pe deasupra genunchiului. Paraschiva oprește fleșcăitul, și așa mărunt cum sunt, ajung ca să-i îmbrățișez o pulpă și să posed într-o secundă cureaua de carne dintre pantalonul roșu și ciorapul răsturnat pe destrămătura unui fir sărit. A fost „țsss”... și gata. Încă o dată „țsss”... și iară e gata. Muierea mă cuprinde întărâtată cu vârfurile degetelor încrețite de spălat, se așază pe muchia patului de lemn și mă vâră între pantalonii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și atunci când acel ce o scrie, consumat de o flacără mistuitoare, caută să-și stârpească propriu-i suflet. Nu este deloc plăcut să scrii o asemenea carte. E preferabil să te joci cu un pumn de diamante și să le răstorni dintr-o palmă în cealaltă, când soarele scapără scântei în boabele de preț, vânturate cu îndemânare. Câteodată, scânteierea lor mă înșală, după cum adeseori, privighetoritul se confundă cu schelălăitul unui cățel, rămas cu labele retezate pe linia tramvaiului. E un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spre ușă, de unde am putut vedea, pentru ultima oară, zdravănul ei șezut, cu pata jucăușă de culoarea ciocolatei și de forma unei frunze de salcâm. ... „Trece-o în cartea despre suflet” își dădu părerea, malițios, domnul Ferdinand Sinidis, după ce își răsturnă în gura ca de știucă, o lingură plină cu cerebrină bromată. „În locul maiorașului neisprăvit, așezat în fața mea, la un pahar cu vin, îmi apăru altă brută de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis. Îl voi urî până la moarte, scrâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în adâncul pădurii, în vreme ce maiorul risipea gloanțele în vânt. Se înserase de-a binelea, când trei lupi înaintară către noi. De astă dată, maiorul se cam grăbise: Detunăturile se succedaseră unele după altele, și cel mai mare dintre lupi se răsturnă, lovit de gloanțe. În clipa următoare, însă, fiara se ridică și o luă la goană în urma celorlalte, dispărând în întunericul pădurii. Lăsase doar o dâră de sânge pe zăpada netedă, după care porniră țăranii, ca să-i dea de urmă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lacrimi. Plânsul este unul dintre instrumentele teribile ale vastului ei arsenal, cu care își apără borșul. O spun fără nici un pic de răutate, trăncănesc numai așa... ca să nu tac din gură. ... „Să nu te mai prind că scoți cepul și răstorni butoiul”, mă răstesc la dânsa: „canaua are doar o răsucelniță: servește-te de ea cu socoteală”. Gloria pleacă de la masă și-mi zice că se pișă borșul meu. Expresia aceasta nu există în vocabularul iubitei mele. Trebuie să fiu cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Lamb House, stăpânul Îi păruse neliniștit și tulburat, fornăind și oftând de unul singur, săltând mâinile parcă gata să Înceapă o lamentație, apoi lăsându-le să-i cadă Într-o disperare mută. Se arătase neconsolat să vadă ciotul bătrânului dud răsturnat de furtuna năpraznică din iarna trecută. I se spusese despre el, desigur, la vremea potrivită, și Îi dăduse permisiunea lui Gammon să taie crengile și ramurile mai subțiri pentru butași, apoi să reteze trunchiul găunos În bucăți care puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fi fost observate. În timpul perioadei pe care Fenimore o petrecu la Salisbury, o vizită acolo și, Împreună, se duseră să viziteze Stonehenge, Într-o trăsură pe care vântul puternic de toamnă, aproape de furtună, fu la un pas de a o răsturna, și cinară intim după aceea, mâncând gâscă cu sos Michaelmas În apartamentul ei de la Cathedral Close. Când el se instală la un hotel din Dover pentru câteva săptămâni, În august, ca să scrie, departe de agitația Londrei, Fenimore Își găsi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a... În punctul acesta al reveriei, un cărucior mititel Îi intră În față, venind de pe o alee adiacentă, urmărit de o femeie tânără și o fetiță. Frână puternic, roata din față i se blocă derapând pe pietrișul drumului, bicicleta se răsturnă și el căzu grămadă la pământ. Femeia - care părea să fie bona - Îl ajută să se ridice În picioare. Fetița, de vreo cinci anișori, Îl privea de la marginea drumului, cu ochii mari și chipul palid. — Sunteți teafăr, domnule? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mea. Eu am neglijat să acționez frâna de spate, Înainte de a pune frână pe față (era o lecție pe care Plater i-o repeta des). Dar mă tem că păpușica a avut mai mult de suferit, adăugă el. Căruciorul se răsturnase În mijlocul drumului și păpușa zăcea cu fața În jos, ca victima unei crime. A, nu vă bateți capul cu asta, domnule, spuse bona, ridicând păpușa și Îndreptând căruciorul. Dumneavoastră să fiți Întreg. — Sunt Întreg, mulțumesc. Bună ziua. Plater inistase Întotdeauna ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sufoca bucuria cu care așteptam vizita. Nu folosea la nimic budinca de vanilie cu așchii de migdale, pentru care tata, bucătar de familie prin înclinație, dosise ingredientele din livrările anemice pentru scopuri festive. Special pentru mine turna peste budinca abia răsturnată din formă sirop de ciocolată și o așeza la vedere pe masa aranjată anume pentru fiu. Dar nimic dulce nu putea lupta împotriva strâmtorii. Mă deranja orice, de pildă baia și closetul care lipseau din locuința noastră. La baterie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu o satisfăcuseră pe Madame Hsin; c) să savurez un lichior de anason În cofetăria La Perla; d) să mă Întorc acasă. Via și, poate, dureroasa evocare a terciului m-a obligat să elimin punctele b și c și să răstorn ordinea firească a reputatului alfabet al domniilor voastre, trecând de la a la d. Rezultatul colateral a fost că n-am plecat de-acasă cât a fost noaptea de lungă, În ciuda insomniei. — Asemenea purtări vă fac cinste, a observat Montenegro. Deși mâncărurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oamenilor mării, iar pregătirea Cinei celei de Taină, bucătarilor contemporani. Chiar dacă veridice, toate acestea nu umbresc numele de-acum venerat al lui Bluntschli. Înainte de 1909, el și-a câștigat la Ouchy bine cunoscuta faimă de excentric. Era tipul incorigibil care răstoarnă tava chelnerului, acoperindu-se adeseori ba de Kümmel, ba de brânză rasă. E tipică, dar apocrifă, anecdota cum că ar fi băgat brațul drept În mâneca stângă a pardesiului cu căptușeală ecosez pe care baronul Engelhart se chinuia să și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Un moment de liniște, urmat de bolborositul apei, foarte puternic, foarte aproape. — Isuse, șopti Barnes. Este chiar afară, aproape de noi. O bufnitură sinistră În peretele habitatului. Ecranul se aprinse: SUNT AICI! Imediat simțiră primul șoc, care-i dezechilibră pe toți, răsturnându-i pe podea. În jurul lor, habitatul gemea și scârțâia Înfiorător de tare. Norman Încercă să se ridice - o văzu pe Fletcher sângerând la frunte - când resimțiră al doilea impact. Norman fu azvârlit lateral, către peretele despărțitor. Se auzi un clanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Norman se aplecă În spatele tejghelei când unul din tentacule mătură cu zgomot cratițele și tigăile, bâjbâind după el. Norman se Împletici și ajunse la o plantă mare, aflată Într-un ghiveci. Tentaculele continuau să caute, mișcându-se neobosite pe podea, răsturnând cratițele. Norman Împinse Înainte planta, iar tentaculele o apucară și o dezrădăcinară cu ușurință, scuturând-o În aer. Diversiunea Îi permise lui Norman să se târască ceva mai departe. „O armă, „Își zise“. Îmi trebuie o armă!“ Privi În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
văd niciodată. Așa că rezultatul a fost că eu cumpăram tot timpul fructe, iar invitații mei nu le mâncau niciodată. Dacă înțelegeți ce vreau să spun. Imaginea mesei era mereu mascată de cele aproximativ o mie de pahare, multe dintre ele răsturnate cu fundul în sus, cu conținutul lor, fie el vin alb, gin sau apă tonică, Irish coffee sau Baileys, răspândindu-se cu repeziciune, amestecându-se, picăturile împrietenindu-se între ele pe fața de masă, formând mici mări de jur împrejurul insulițelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-l văd dând un pas înapoi și nechezând ca un armăsar speriat, după care s-o ia la goană spre ieșire de parcă niște dulăi infernali ar fi fost pe urmele lui. Mă așteptam să fugă ca un iepure prin cafenea, răsturnând peste martorii fără vină mese și scaune, ceainice și cești de cafea. Mă așteptam să văd cum i se ridică părul pe ceafă, cum face ochii mari pentru ca apoi să înceapă să-i strige oricui l-ar fi ascultat, împungând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
În special dacă-l povestești cu mîna pe genunchiul fierbinte al iubitei, are douăzeci de ani, e-atît de proaspătă, te ascultă cu ochii mari, ca un copil. Pe urmă mîna urcă, coșmarul se destramă, ceașca cu cafea se sparge, se răstoarnă scaunul și după 9 luni apare-un nou-născut. Puterea de redempțiune a cuvîntului... zice Ștefan. În sens religios, am dubii că te poți mîntui prin cuvînt, mai ales dacă-l obligi să facă proze scurte. În oricare alt sens, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai puține, televizorul, o mînă, telecomanda. Din nou imaginea președintelui adresîndu-se minerilor să vină În capitală pentru a reinstaura ordinea, forțele de poliție nu mai pot face față dușmanilor țării, fasciștii și legionarii strînși În Piața Universității, care vor să răstoarne guvernul, să distrugă instituțiile statului, să ardă orașul, să fiarbă În suc propriu, să vandalizeze clădirile de Învățămînt superior, să spargă vitrinele la Cocorul și să strice iarba din fața Teatrului Național. Imaginea se schimbă și pe ecran apare un tanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o enormitate, la metamorfoza kafkiană. Vizualizarea dramei lui Gregor Samsa, a noastră, a tuturor, fiind și unicul motiv pentru care-ar putea fi privit filmul, cu condiția să n-ai muște prin apartament și să-l poți urmări fără plesnitoare, răsturnat pe spate și cu antenele tremurînd după o bucățică de brînză sau după ce mîncăm noi, gîndacii. Drosofilele. Geena Davis arată pînă și aici că este o actriță cu picioare lungi și maxilare puternice, la ora actuală, poate cea mai interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deșirat, blond, cu un Început de chelie și din pricina asta suspect ca toți blonzii, deloc frumos (deși se va afirma de mai multe ori că este foarte frumos, lucru ce nu face altceva decît să inverseze categoria estetică, așa cum sînt răsturnate, ironizate aici mai toate categoriile), arborînd un permanent surîs echivoc, ce se clarifică, rar, În tristețe, Într-un cuvînt, o figură comună ca a mai tuturor eșuaților. La ora prînzului, În micul restaurant al hotelului, Pascal Întîlnește o femeie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-le derizoriul, este de fapt o stare ce Încearcă să se comunice. Dacă ar trebui să producă un film despre sfîrșitul lumii, Hollywood-ul ar cheltui sute de milioane de francklini, ar arăta cutremure, inundații și alte catastrofe, barca lui Noe, răsturnînd copaci, autobuze, spitale, unde stau ascunse gata să nască o sumedenie de mame, ar doborî poduri, schele, stîlpi de telegraf, trenuri de mare viteză, nu s-ar gîndi În nici un caz la un film intimist, n-ar pricepe de ce intimist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]