5,326 matches
-
creștin! ― Cum, domnule? a întrebat profesorul stupefiat, nevenindu-i să-și creadă urechilor; la care Simulescu a repetat cu candoare, convins că nu fusese auzit: ― Papa! ― Ei, bine, ce e cu Papa? ― ...Nu era creștin! Un hohot de râs a răsunat în clasă, de se cutremurau băncile. ― Cum, domnule Simulescu? Cum poți să debitezi asemenea inepții, cu atâta senină naivitate? Papa nu era creștin?!... Îți dai seama ce-ai spus? Tocmai Papa, capul creștinătății apusene, domnule? Dar oricât de indulgent aș
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care, dacă vrei, Îl pot vizualiza... Mașa Însă nu putea să scape de imaginea bărbatului cu cele trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce testiculele de bronz răsunau ciocnindu-se de genunchi și ciocnindu-se unele de altele, rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale Întredeschise Într-o neobișnuit de tandră și melancolică așteptare. În timp ce Extraterestrul se străduia să curețe de pieliță o feliuță de salam rămasă În farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o spumă albicioasă, ușoară ca un fum, ce acoperi podeaua. Imaginea entității cu trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie Îi reveni În memorie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce clopotele de bronz răsunau rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale cuprinse de o febrilă și În același timp placidă așteptare. Organul Extraterestrului, lung și subțire, aducând cu un tirbușon, și pâlnia spiralată căpătau forme și proporții neobișnuite În Închipuirea Mașei. „Nu cumva nemernicul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
capăt. Fără a fi african, el este parte din secretul Africii înseși. Sudul Spre Argentina, patria lui Martin Fierro și a lui Borges, Corto se îndreaptă în Tango, atras de enigma unei fete pierdute și de sunetul muzicii care îi răsună în sânge. Este cuprinsă în Tango întreaga senzualitate și subtilitate narativă a textului lui Borges. În Buenos Aires, ca și în larga câmpie bântuită de gauchos, Pratt redescoperă ethosul începuturilor sălbatice și romantice ce amintește de roma nele de duzină, citite
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
arme !. În vuietul acestui uriaș malaxor care distruge destine, imaginația și istoria intră într-un dialog ce anulează linia de despărțire dintre ficțiune și realitatea documentabilă. Borgesianul Pratt este vocea ce amestecă vocile de dinaintea sa. Iar vocea Italiei și Veneției răsună, distinct, în acest concert al războiului și al echivocului. Corto intră el însuși, prin Fabula venețiană, în consistența misterului. Decorul venețian este fundalul pe care este proiectată cea mai barocă dintre rătăcirile lui Corto. În acest vârtej de măști care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de oțel și de beton a centralei eletrice la Bulundi, un univers secret care se hrănește din suferința miilor de trupuri ce se încovoaie sub lovituri și gem sub asuprirea foametei și disperării. Vocea egală și rece a lui Sponsz răsună din stânga lui Olrik, însoțind imaginile cu explicațiile unui comentator detașat și flegmatic. — Domnule maior, aveți în fața dumneavoastră cea mai recentă și mai îndrăzneața creație a geniului Borduriei. Atunci când am oferit președintelui-mareșal al Azaniei oferta noastră de asistență tehnică, știam că
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe rând, fără ca nimeni dintre paznici să fi putut da alarma. Un glas cunos cut și agitația lui Milou îi opri în fața unei uși blindate identice cu cea în spatele căreia Tournesol fusese ținut prizonier. De dincolo de ea, vocea lui Sponsz răsuna egală, cu acea glacialitate pe care nici o încercare nu o făcea să dispară. „Progresul fabricii este remarcabil. Borduria va fi mulțumită de munca pe care o facem aici. În două zile vom fi gata cu silozul și vom putea monta
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Nici o gardă nu mai veghea la porțile salonului său. Ușa masivă se dădu cu putere în lături și o masă de oameni irupse în biroul de lucru al mareșalului. Din mijlocul celor care îl înconjurau acum pe mareșal, o voce răsună, aceeași voce care îl avertizase pe Tintin în bazar asupra misterului din Bulundi și pericolelor care îl înconjurau : „În numele poporului din Azania, ești arestat ! Un guvern provizoriu preia conducerea țării ! Pentru crimele tale vei răspunde în fața unei curți de judecată
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ai noștri, mai înainte ca mintea ta de european să își poată aduce aminte. Da, da, Corto, când vei muri, Ogun Feraille te va adăposti în peștera de sub ape, departe de putreziciune și de moarte... Murmurul vocii lui Bouche Dorée răsuna ca o incantație în urechile lui Corto, în vreme ce trupul Morganei îl învăluia miraculos. Câte zile a petrecut în această strânsoare a Morganei Corto nu-și va aminti niciodată. Memoria acelor ore se confunda cu memoria vieților sale anterioare. Călătorind prin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
că feminismul privilegiază forma în dauna fondului. Și cum orice ideologie este un surogat de credință religioasă, tăria feminismului stă în credințele pe care le stârnește mai curând decât în argumentele pe care le aduce. În fiecare gând al meu răsună în mod inevitabil ecourilor ideile gânditorilor pe care i-am citit sau cu care am conversat. Acest orgolios "eu" de autor dă seama în bună măsură de o fericită combinare a ideilor auzite anterior la care se adaugă, răzleață, câte
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ne alătură în mod forțat lor, ne situează în vecinătatea lor în cadrul conceptului oameni, anulându-ne ceva din individualitate, dizolvându-ne. Și suntem părtași la acest gen de disipare a individualului prin recursul cotidian la este. În sunetele unei limbi răsună ceva din ambianța sonoră a locurilor în care aceasta s-a născut; iar cuvintele poartă cu ele ceva din sensurile la care cheamă acele locuri. ٭ Filosofia ca "rezervor" de explicații posibile pentru explicitarea existenței. Pe acest plan pare să fie
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
se simțea o persoană foarte diferită. Doi bărbați maturi, aceeași persoană dar, într-un fel, diferiți. Și gândul său intim reveni: "Are să fie interesant de văzut cum va fi realizabilă similarizarea". "Va fi sigur realizabilă". Răspunsul de la Gosseyn Doi îi răsună în minte ca și cum ar fi fost propriul lui gând. În timp ce se spăla pe față și-și pieptăna părul, Gosseyn Doi realiză că Pământul poate fi periculos pentru el. Cel puțin, această partea a Pământului, în care venise. Trăiau aici oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Stai liniștit! Ține-ți gândurile în neutralitate!" Să stea liniștit, însemna să taie contactul cu super-creierul său. Pe când făcea aceasta, auzi un zgomot ușor. Gosseyn Trei, care ținea ochii închiși auzi o ușă deschizându-se; apoi vocea lui Leej, care răsuna de parcă ea n-ar fi fost în cameră. - E-n ordine, spuse ea. Nu văd nici o problemă, cel puțin pentru următoarele cincisprezece minute. Gosseyn deschise ochii și văzu că bărbatul care sosise stătea cu spatele. Era îmbrăcat din cap până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și cu intențiile ce le avea privind doctoratul, fiindcă nu era sigură dacă i se va aproba sau nu. Trebuia să plece fără întârziere. Își împacheta lucrurile cântând, din când în când prostindu-se făcând pe soprana de operă, că răsuna toată casa. — Uite la ea. Ce te mai frămânți pentru Germania, că te poți angaja la Opera din București, o necăjea Elena. Crezi că n-aș reuși? continua cu trilurile cele mai înalte. — După câteva exerciții de spart urechile pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
medicul, turnând două degete de coniac din sticlă În acvariu. Peștișorii dădură veseli din coadă și Începură să Înoate, făcând tot felul de volute În apa care prinsese o culoare arămie. Noimann puse În funcțiune acul gramofonului și În Încăpere răsunară intonațiile unui vals de Johann Strauss. Strângând sticla și mâinile la spate, Noimann pășea triumfător, măsurând podeaua În lung și-n lat. Umerii săi se Îndreptaseră. Pașii Îi deveniră mai elastici. Iar glasul Începu să-ngâne, tam-taram-taram, acordurile valsului. Înghesuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
parte din imaginile care-i bulversau conștiința Încărcată Își aveau, pe pe acum, bine Înfipte rădăcinile În salonul bântuit de Oliver și tovarășii săi de suferință. Noimann luptase cu cifrele. Se războise cu literele și cu notele muzicale. Deseori Îi răsunau zile Întregi frânturi din arii de operă, de care nu putea scăpa. Era suficient să se gândească la Rigoletto, la Nabucco, Bărbierul din Sevilla sau alte personaje celebre, că acestea Îi și apăreau În cameră... Frazele pe care le auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să Încerce noi experiențe pe propria-i piele. În orice caz, nimic bun nu aștepta să vină din viitor... Stomatologul Îl privi Întrebător pe ospătar, zicând: „Desigur, prietenii mei se-nșală... Am comandat o birjă, vreau să fiu servit”. „Nici o problemă”, răsunase ospătarul. „Corso vă stă la dispoziție” - și, pocnind din degete ca un prestidigitator, chelnerul făcu să apară În fața lor o birjă. Patru cai focoși, bătând din copite, se opriră chiar În fața mesei lor. Noimann le Întinse câte o halbă. Birjarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de hac. Avem noi ac și pentru Oliver, și pentru Bikinsi... „conchise Satanovski, desenînd cu-o scobitoare, pe fundul ceștii, un arbore și-o șapcă aplecată peste-un șevalet. Orașul abia se trezea din somn. Pașii câte unui trecător grăbit răsunau pe trotuar. Aerul era atât de proaspăt, atât de limpede, Încât orice sunet reverbera, amplificându-se În spațiu. Porumbeii stăteau cu aripile desfăcute pe marginea havuzului, Încălzindu-se la soare. Guguștiucii guguiau, tramvaiele huruiau În stații, Îndreptându-se În grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și În afara lui. Compartiemente Întregi fură potopite de o iarbă fragedă și verde. Îmbrăcat Într-un costum alb, cu coatele sprijinite pe geam, Noimann privea cu gândurile duse cîmpul ce se rotea mereu În dreapta și În stânga lui. În minte Îi răsuna acum un alt catren al lui Khayyam: „Pulberea de sub piciorul nătărăului din viață fost-a palmă de frumoasă, fost-a gingașa ei față. Cărămizile zidite În serai cu zeci de creste fost-au degete de sfetnici și Încoronate țeste.” Instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l iubeam, cumva. Pentru un oarecare motiv. Salvatorul meu. Acum, ridicând pe rând urechile câinelui și uitându-se înăuntru, spune ceva despre parvoviroză. Pe buzunarul de la piept al halatului alb scrie cu litere brodate „Dr. Ken”. Chiar și vocea lui răsună dintr-un timp îndepărtat. L-am auzit cântând „La mulți ani”. Strigând „Prima greșeală!” la meciurile de baseball. El e, un vechi prieten de-al meu, dar prea înalt, cu pleoapele vinete, buhăite și lăsate. Cu prea multă gușă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
galeria celor O mie și una de nopți, așezați turcește pe perne și pernuțe de mătase pătate de mucegai. Sau pe scaune și canapele duhnind a haine murdare când te așezi și iese aerul din ele. Acolo, sub cupola înaltă, răsunând de ecouri, pictată în culori de pietre prețioase care nu vor vedea niciodată lumina zilei, nu vor păli niciodată, sub candelabrele de alamă atârnând, cu becurile lor roșii, albastre ori portocalii luminând prin cuștile ornamentate din bronz, acolo stătea domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sau: „Teatrul burlesc Diamant”. Toate locurile astea aveau aceeași adresă. Aici oamenii au îngenuncheat în rugăciune. Și au îngenuncheat în spermă. Toate țipetele de extaz și groază și mântuire încă prizoniere și înăbușite între pereții ăștia de beton. Ecourile lor răsună încă aici, cu noi. Aici, în paradisul nostru prăfuit. Toate poveștile astea se vor sfârși cu povestea noastră. După miile de realități diferite ale pieselor de teatru și filmelor, ale religiei și stripteuzelor, clădirea asta va deveni pentru totdeauna Muzeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
purtăm pe domnul Whittier pe covorul negru din amfiteatru, prin promenada chinezească, în jos pe scara franțuzească albastră. Prin foaierul maya cu portocaliul lui intens, unde Mama Natură își dă de pe frunte șuvițele unei peruci, și clopoțeii ei de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi atârnă, uzi de la sudoarea de pe față, și Mama Natură spune: — Numai mie mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sârbo‑croată la Strasbourg, Bordeaux și Lille. În ultimii ani m‑am stabilit la Paris - Arondismentul 10, și nu sufăr de nostalgie. Când mă trezesc, uneori nici nu știu unde sunt, dar aud la fereastră cum vorbesc concetățenii și din mașinile parcate răsună la casetofon acordeonul. Danilo Kiš, 1983 ENCICLOPEDIA MORȚILOR Ma rage d’aimer sur la mort comme une fenêtre sur la cour. Georges Bataille SIMON MAGUL După șaptesprezece ani de la moartea și minunea Învierii lui IIisus Nazarineanul, pe drumurile prăfoase care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pată neagră, pe care pentru o clipă o pierdu din ochi, dar care acum, pe fundalul lăptos al norilor firavi, se contură iar, ca apoi să se mistuie În Încețoșarea alburie. Liniștea mai dură o clipă, după care, din mulțime, răsunară suspine de slăvire, oamenii se lăsară În genunchi făcând mătănii, ținându‑se cu mâinile de cap, cuprinși de extaz. Până și câțiva din ucenicii lui Petru se Înclinau În fața minunii păgâne la care fuseseră martori. Atunci Petru Închise ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]