8,590 matches
-
și nopților apoi iar ne vedeam și iar mi-l dăruiai pentru că tu tată niciodată nu uitai să îmi fii atât de mult tată încât tot ceea ce a venit după plecarea ta a fost un infinit pustiu în el mă rătăcesc adesea căutându-te și atunci fug la mama și îi cuprind brațele și mă ascund între ele încercând măcar trăind netrăind să-i simt căldura uterului a sânilor care m-au hrănit și zâmbetul zâmbetul acela infinit în care și
SĂRUTUL TĂU TATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371391_a_372720]
-
pe Dumnezeu să ne ajute pentru a ne aduna mintea în noi înșine. Biserica are rugăciuni deosebit de frumoase, dar pentru a avea un folos sporit din ele trebuie să avem mintea concentrată asupra fiecărui cuvânt al lor. Dar pentru că mintea rătăcește, după ce ne rugăm suntem aceiași oameni cum eram și înainte de a ne ruga, nu se întâmplă nimic înlăuntrul nostru. Mă uit în biserică la noi, se fac rugăciuni, Sfânta Liturghie - care este cea mai mare rugăciune a Bisericii, se ține
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
roagă de pildă pe la internate sau cămine - unul citește și ceilalți ascultă - este frumos și bine dar cu o condiție necesară: să fie toți atenți la cuvintele rugăciunii. Rugăciunea particulară este mai bună, mi se pare mie, pentru că, atunci când mă rătăcesc cu mintea, cu luarea aminte, mă pot întoarce, o repet și mă căiesc și zăbovesc asupra unei vorbe sau părți din rugăciune. Când sunt mai mulți nu pot să-i opresc pe toți și să reiau rugăciunea de unde m-am
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
cu mintea, cu luarea aminte, mă pot întoarce, o repet și mă căiesc și zăbovesc asupra unei vorbe sau părți din rugăciune. Când sunt mai mulți nu pot să-i opresc pe toți și să reiau rugăciunea de unde m-am rătăcit eu cu mintea. În asemenea cazuri este mai bună rugăciunea particulară. Ce trebuie să facem atunci când, în timpul rugăciunilor de seară și de dimineață, suntem obosiți sau nu avem disponibilitate sufletească? Dacă putem face efortul de a continua rugăciunea atunci când suntem
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
strălucitorul, dispăruseră deja de pe firmament. Doar Venus ne zâmbea complice, dând noi dimensiuni armoniei și dragostei ce ne unise. Și cum luceafărul de zi ne anunța apropiatul răsărit de soare, ne-am tras de sus treningurile și celelalte mici accesorii rătăcite în fânul încurcat și ne-am îmbrăcat din mers pentru a nu ne prinde lumina cu iarbă amestecată-n păr. Ne-am oprit la râu și ne-am înviorat cu apă limpede și rece și, mână-n mână, cu gesturi
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
când veni-va-mi răspunsul, Te-am uitat, iubito, te-am pierdut prin culori! Oare care din noi doi va fi cel dintâi-ul Ce-o lepăda în goană iubirea din el Și cui o să-și urle durerea rămasul Când rătăcit prin viață va fi și stingher? Oare care-ar putea din noi primul să uite Contractul iubirii în pripă făcut, Scris pe o foaie de gheață-ntr-o iarnă Și de raze de soare-ntr-o toamnă târzie pierdut? Oare
TU SAU EU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371423_a_372752]
-
vede că nu are vreo speranță. Fără să vrei dai laoparte anii Așa de simplu că nici tu nu simți. De-aceea nu se știe că dușmanii Încearcă să se-nfrupte din dorinți. De când ne naștem stăm în așteptare (ca rătăciți acum umblăm prin ceață). În noi nu este urmă de visare Dar totuși ai ceva. Dreptul la viață. Transformi iubirea în speranță pură Iar lacrime în sloiuri mari, de gheață. Și când o să ajungi la cotitură Îți vei da seama
INAMICUL VIEȚII... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371452_a_372781]
-
se făcuse somn în flori de mai. Ne tot creșteau tuleii hărți pe suflet, și-n podul palmei ne făcusem cruci să nu te pierd prin lungi tăceri de cuci, când ierbii tale i-aș fi fost, doar umblet. Ne rătăcise viața firu-n zări, călcau cirezi de timp cu nori pe gene țineam de mână visele prin perne, genunchii nopții îi uitam prin gări. Dar, ne-am iubit cu restul de-ntrebări, atâtor zile-n care doar răspunsul ștergea dureri din
ZBOR DE ZĂPEZI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371456_a_372785]
-
persistă În târgul neuitat. Pavaje patinate, lucind medieval, Sub pași ușor purtați de clipele pierdute Sub felinare care lumină opal, Fantome- nsuflețite din vechile redute... Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre, El însuși umbră a nopții trecătoare... Domnița- i rătăcită în negurile sumbre Sau doar e rătăcită în basme viitoare... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate, O cucuvea îngână, fiorul din ecouri, Crâmpeiul din trezirea viselor deșarte Purtat de lilieci, în neguroase ... Citește mai mult Târgul medievalelor ecouri...Emilian
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
medieval, Sub pași ușor purtați de clipele pierdute Sub felinare care lumină opal, Fantome- nsuflețite din vechile redute... Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre, El însuși umbră a nopții trecătoare... Domnița- i rătăcită în negurile sumbre Sau doar e rătăcită în basme viitoare... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate, O cucuvea îngână, fiorul din ecouri, Crâmpeiul din trezirea viselor deșarte Purtat de lilieci, în neguroase ... Citește mai mult Târgul medievalelor ecouri...Emilian Oniciuc- 20.03.2017Cetatea este tristă,Turiștii
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Ecouri mai persistăîn târgul neuitat...................................................... Pavaje patinate, lucind medieval,Sub pași ușor purtați de clipele pierduteSub felinare care lumină opal,Fantome- nsuflețite din vechile redute...Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre,El însuși umbră a nopții trecătoare...Domnița- i rătăcită în negurile sumbreSau doar e rătăcită în basme viitoare........................................................... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate,O cucuvea îngână, fiorul din ecouri,Crâmpeiul din trezirea viselor deșartePurtat de lilieci, în neguroase ... XII. PLOAIA DE MÂINE DIMINEAȚĂ..., de Emilian Oniciuc , publicat
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
patinate, lucind medieval,Sub pași ușor purtați de clipele pierduteSub felinare care lumină opal,Fantome- nsuflețite din vechile redute...Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre,El însuși umbră a nopții trecătoare...Domnița- i rătăcită în negurile sumbreSau doar e rătăcită în basme viitoare........................................................... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate,O cucuvea îngână, fiorul din ecouri,Crâmpeiul din trezirea viselor deșartePurtat de lilieci, în neguroase ... XII. PLOAIA DE MÂINE DIMINEAȚĂ..., de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2263 din 12
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
În imaginația mea, ai rămas neschimbată! Ai același parfum adolescentin și n-aș fi zis, Că te voi pierde prin efemere amintiri, vreodată... Acum îți scriu cu drag, poate o ultimă scrisoare... Poate o vei primi sau poate va fi rătăcită...! O voi închide într-o sticlă și-o voi arunca în mare Iar de tine, poate va fi sau nu va fi citită... A trecut mult timp iar regretele sunt prea târzii... Doar valuri poartă sticla cu dorul meu în
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
În imaginația mea, ai rămas neschimbată! Ai același parfum adolescentin și n-aș fi zis,Că te voi pierde prin efemere amintiri, vreodată...Acum îți scriu cu drag, poate o ultimă scrisoare...Poate o vei primi sau poate va fi rătăcită...! O voi închide într-o sticlă și-o voi arunca în mareIar de tine, poate va fi sau nu va fi citită...A trecut mult timp iar regretele sunt prea târzii...Doar valuri poartă sticla cu dorul meu în ea
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
intrat în contact cu oamenii de cultură mehedințeni și am petrecut împreună clipe minunate de muzică și poezie. Ne-am îndreptat apoi, în mare forță spre Baia Mare. Farmecul traversării țării de la sud la nord a constat în aceea că am „rătăcit” drumul făcând astfel, un ocol de aproximativ 200 de km, ajungând la destinație cu o oarcare întârziere, fapt care nu a fost tocmai plăcut pentru oamenii de cultură băimăreni care deveniseră nerăbdători. Aici am fost primiți de poetul, scriitorul și
CARAVANA CULTURALA 2016 de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371469_a_372798]
-
supărat de cartea mică, după care descinde în sfera timpului trecut c-un aer calm: -Demult, demult, după un joc de cărți și un pariu stupid, în lume m-am pierdut, când tu te nășteai, iar, în urmă, prin lume rătăceam... Un biet nebun pe-un câmp de luptă mă străduiam să cuceresc pentru un alt popor libertatea, sperând să-mpart - în al cui nume? - dreptatea sfântă. -Și-ai reușit? se iți sfidator-curios F. -După amare luni de zile, un foc m
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ORHIDEE ÎNFLORITE! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Orhidee înflorite! Colibri prin flori rătăcesc Și gândul mă poartă departe, Orhidee-nflorite zâmbesc, Parfumul prin trupu-mi răzbate! Îndrăgostiții, mereu visători, Se pierd pe alei alergând, Purtând în inimi comori Și orhidee-nflorite în gând! Natura-și transcrie povestea, Se scriu capitole-n doi, Inima-și
ORHIDEE ÎNFLORITE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371516_a_372845]
-
Se domoli, privind cu jind, ca în copilărie, lanțurile, caruselul, chioșcul cu vată de zahăr, acadelele colorate și inimioarele din turtă dulce. Compătimi în sine piticul ce atrăgea curioși în fața unei cortine roșii, ademenind lumea la câteva numere de iluzionism. Rătăci așa o după-amiază întreagă, în căutarea a ceva ce nici el nu știa. Când primele semne de înserare apărură, se hotărî. Pașii i se îndreptară spre o tarabă de tir. Apropiindu-se, privea spre sine, amintindu-și ce răsplăți căpătase
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
praf ne salută știe el ceva poate se pregătește să cineze cu noi sigur îl vei așeza înspre fântâni hăi să-i furăm meșteșugul poate uită să mă dojenească pentru gândul meu șchiop într-o rimă târzie citește: suntem scântei rătăcite de vânt în două zidiri diferite, uneori facem scut pe pământ s-aprindem norocul, iubite. lângă noi stă iarba cosită, apa-vie-n izvor ne desparte, și arșița triumfă-n ispită, și dorul se zbate de moarte... în rouă mă-mbraci pentru
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371502_a_372831]
-
prin amintiri, prin regnuri, prin stări de agregare, prin elementele fundamentale ale firii, prin timp și în afara lui, prin eden și prin infern, prin epoci istorice deja revolute, și prin hățișuri textualizatoare. Și se caută, se regăsesc spre a-și rătăci din nou fericirea pe care vor dori cu disperare și frenezie s-o recâștige. Orice imagine poetică și orice combinație de aspecte sunt posibile în discursul modernist de la suprarealism și de la onirism încoace: „zici că n-am curaj/ hmm ai
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
a fi). Poeta trăiește tragic singurătăți cosmice și-și etalează dureros devorarea pe rugul cuvântul ce exprimă adevărul care a prins-o cu cu voluptate în mistuirea-i neiertătoare: „Pe talpă sângerândă stau drumurile mele,/ Cu lacrima uscată m-am rătăcit pe ele,/ Aveam o sete mare dar nu-ncăpea-n pahar/ Apa seca-n fântână, dincolo de hotar;// Te rog, spin de lumină, nu fulgera tot cerul,/ Pe-o treaptă de voință e scris tot adevărul;/ Și dacă azi cerneala se-
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
dar... nu se arată. În acea noapte dormi fără vise, pesemne sătulă de cele trăite peste zi. Deși dăruită cu soare de Domnul, ziua următoare începu rău pentru Lina. Aciuitul de milog parcă intrase-n pământ. Nu știa pe unde rătăcea, iar căprița scăpase dincolo de gărduțul ce apăra legumele de oare, dând gata straturile de varză abia învelită, spre toată obida bătrânei. Și-n vreme ce-și ștergea lacrimile c-un colț de basma, prinde curaj, trece drumul și se prelinge
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
ați putea auzi, dacă nu ar face-o cu ajutorul cuvântului!?” Chiar din primul poem, emblematic, Marin Bunget își exprimă crezul artistic, motivându-și demersul astfel: „Eu m-am născut aici a doua oară”, încheiându-și poemul cu următoarele versuri: „Mi-am rătăcit destinul în cuvinte / Și le-am întors cuvânt după cuvânt; / Îmi răscolesc aducerile-aminte, / Dar n-am să știu vreodată cine sunt” (Autobiografie). Tonul testamentar se menține și în al doilea poem, de data aceasta, adresându-se, nu omenirii întregi, nu
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CROITORUL DE GER Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Suntem alpiniști rătăciți pe un munte de fier, Eu un bob de credință, tu croitorul de ger, Arunci săbii cochete lângă fronturi de maci, Câte ierni le-ai fost mană și câți vulturi săraci Le-au plimbat peste vreme cu lumina în gheare
CROITORUL DE GER de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371584_a_372913]
-
faze speciale, mi-a răspuns, dând drumul unui cocor spre vârful unei păduri de brazi. Eram pe terasă. Îmi plăcea să stau lângă David ore întregi, să-i urmăresc privirile cum alunecă pe șevalet, să-i las gândurile să se rătăcească fiindcă totdeauna cerea timp în care să-și coordoneze inspirația. - Hai, mai așază un cocor acolo, și îi arătam cu degetul o pată verde-închis, de parcă aș fi dorit să mă pun bine cu acest anotimp în care fiecare suflare își
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]