4,549 matches
-
din timp în timp; la aceasta sunt de folos trei lucruri: primul este să privesc locul unde am trăit; al doilea, discuțiile purtate cu alții; al treilea, slujba avută. 57. Al doilea punct. Să-mi cântăresc păcatele, privind urâciunea și răutatea pe care orice păcat de moarte 3 săvârșit le are în sine, chiar și dacă nu ar fi fost oprit șde Dumnezeuț. 58. Al treilea punct. Să privesc cine sunt eu, micșorându-mă, prin exemple: mai întâi, ce sunt eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în comparație cu Dumnezeu; darămite numai eu? ce pot fi? În al patrulea rând, să privesc la toată stricăciunea și urâțenia mea trupească; în al cincilea rând, să privesc la mine ca la o rană purulentă de unde au ieșit atâtea păcate și răutăți și o otravă atât de josnică. 59. Al patrulea punct. Să cuget cine este Dumnezeu, împotriva căruia am păcătuit, după însușirile Lui, comparându-le cu cele opuse lor, din mine: înțelepciunea Lui cu necunoașterea mea, atotputernicia Lui cu neputința mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
patrulea punct. Să cuget cine este Dumnezeu, împotriva căruia am păcătuit, după însușirile Lui, comparându-le cu cele opuse lor, din mine: înțelepciunea Lui cu necunoașterea mea, atotputernicia Lui cu neputința mea; dreptatea Lui cu nedreptatea mea; bunătatea Lui cu răutatea mea. 60. Al cincilea punct. Un strigăt de uimire însoțit de o afecțiune crescândă, cugetând la toate creaturile, privind la felul în care m-au lăsat și m-au ținut în viață; îngerii, care sunt sabia dreptății dumnezeiești, cum m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
persoana care face exercițiile începe să se teamă și să-și piardă curajul în a lupta cu ispitele, nu există fiară mai fioroasă pe fața pământului precum dușmanul firii omenești în urmarea blestematului său plan cu o tot mai mare răutate. 326. A treisprezecea regulă. șDușmanulț se poartă ca un curtezan șiret care dorește să se ascundă și să nu fie dat în vileag; pentru că, așa cum bărbatul șiret, ducând-o cu vorba, îi cere fiicei unui om cinstit sau soției unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se apropie cu vicleniile și ademenirile sale de sufletul drept, vrea și dorește ca ele să fie primite și ținute în taină; în schimb, dacă acesta le dezvăluie confesorului său bun sau altei persoane spirituale care îi cunoaște înșelăciunile și răutățile, aceasta îi dă o lovitură puternică, pentru că își dă seama că nu poate duce la capăt răutatea cu care a început, fiind date în vileag înșelăciunile sale izbitoare. 327. A paisprezecea regulă. De asemenea, el se poartă și ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
primite și ținute în taină; în schimb, dacă acesta le dezvăluie confesorului său bun sau altei persoane spirituale care îi cunoaște înșelăciunile și răutățile, aceasta îi dă o lovitură puternică, pentru că își dă seama că nu poate duce la capăt răutatea cu care a început, fiind date în vileag înșelăciunile sale izbitoare. 327. A paisprezecea regulă. De asemenea, el se poartă și ca un conducător șde oștiț, pentru a învinge și prăda ceea ce dorește; pentru că, așa cum un căpitan și conducător de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cât și cel rău, dar cu țeluri diferite: îngerul cel bun spre folosul sufletului, ca el să crească și să urce din bine în mai bine; îngerul cel rău, dimpotrivă, să-l atragă mai departe spre planul său blestemat și răutatea lui. 332. A patra. Este propriu îngerului cel rău, care se preface în înger al luminii 1, să intre cu șcele potriviteț sufletului evlavios și să iasă șînvingătorț cu ale sale, și anume, să aducă gânduri bune și sfinte, potrivite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ridica și coborî, câte cărări trebuie să străbați ca să ajungi la drumul mare?”, se întreba ea ascunzându-și ochii triști și negri sub pleoape. Dacă i-ar fi păsat câtuși de puțin de ea, nu s-ar fi comportat așa. Răutatea lui față de femei era evidentă și dovedită. De ce-l supăra oare această evidență? Cine ar putea ști mai bine decât ea? Aici e o altă poveste de viață. ,,Dumnezeu să mă ierte!”, zise Carlina. Am aflat un lucru teribil și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Valentin, Nicky era ca o oază-ntrun pustiu, tabloul preferat al celui care îl pictase. Dumnezeu fusese darnic când îl crease. Toți îl iubeau și îl îndrăgeau. Avea ochișorii mari, lucioși, limpezi ca o apă cristalină, cu o privire nevinovată, fără răutate. Pielea o avea albă, fragedă și gingașă ca spuma laptelui, iar privirea îi era pătrunzătoare și iscoditoare. Mânuțele lui, ca două pâinișoare, erau mereu în căutarea unui obiect. Buzele cărnoase și roșii păreau două boabe de fructe pârguite. Avea să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nimic. Nicky era un copil misterios și plin de veselie. Era ca argintul viu, iar Alin era ca focul. Cu vocea și accentul ei moldovenesc îi îndruma și îi învăța cum să se comporte și cum să se apere de răutățile lumii. Îi privea cu nesaț și cu multă drăgălășenie pe amândoi, transmițândule o senzație caldă și plăcută. Când se țineau de mânuțe se putea observa mai bine diferența dintre ei. Unul mai înalt iar celălalt mai micuț. Luată de un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Dar ea ce fel de mamă era? Unde greșise? Ce măsuri urgente ar fi trebuit să ia și nu luase? Fericirea, Paradisul vieții este întotdeauna acolo unde ești cu cei pe care-i iubești. Trebuia să treacă prin toate aceste răutăți până avea să-și găsească liniștea. Dar cui să-i explice ce simțea ea atunci? Îți mușcă buzele ușor, iar cineva parcă o trăgea de mânecă în jos. Dumnezeu nu a cerut nimic special de la noi, El a cerut să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ai o părere deformată despre toate acestea. Sau îți alimentezi creierul cu bârfe, cu idei proaste și atunci zi de zi se mărește prăpastia dintre voi, iar radiografia vieții arată bolnavă. Speram, dragul mamei, ca voi să fiți cruțați de răutățile și fățărniciile omenești. Dar se pare că astrele sorții vă necăjesc și pe voi ca pe mulți alții. - Și acum ce ai e de gând să faci? - Să fac ce, mamă? - Cu căsnicia ta. - Ce ai făcut și tu cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
voiau să mă înlăture. Într-un moment greu din viața mea am întâlnit o călugăriță care m-a ajutat foarte mult. Dar asta-i altă poveste, o să-ți spun altădată, atunci când o să avem mai mult timp. Ajunsesem la concluzia că răutatea lor era din cauza abilităților mele. La început erau simple discuții care apoi degenereu în ceartă. Cu timpul și-au schimbat atitudinea față de mine. Aveam și destui prieteni care nu m-ar fi lăsat la greu. Am știut dintotdeauna așa cum mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
știam mai bine. Uneori jucam biliard, tenis și chiar poker cu straruri. Vreau să-mi dovedesc mie cine sunt. Unii au încercat prin diferite metode să mă convingă să mă apuc de băut sau să consum droguri, erau încercări din cauza răutății lor și a invidiei. În mintea lor voiau să ajung doar pion pe tabla vieții și nu rege. Vreau să le demonstrez că voi fi rege, și nu orice rege. Dacă știi să te conduci nu ajungi unde vor alții
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
incomunicarea, singurul dialog posibil fiind între narator (dublul creatorului) și personaje: „Și înainte chiar de a începe să cobori, tu te retragi, dispari treptat în surâsul vostru candid și obscen, eternitatea voastră rușinoasă și îmbietoare, marea voastră putere, începutul nostru, răutatea și răbdarea voastră invincibila (...)” Românul este savuros prin artă descrierii, Nicolae Manolescu descoperind aici o imaginație „ a concretului greu egalabila” Paul George vede în George Bălăiță Poetul vizionar, „ cel ce ordonează lucrurile și le dă sens, re-creează lumea în două
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
într-o piesă de teatru, actul doi trebuie să contrabalanseze actul întîi, tot așa-i și-n viață. Madam Matei, spre exemplu! exclamă Graur. Toată viața n-a făcut decît rău; a distrus, sau a încercat să distrugă, caractere. Avea răutatea în ea. Cînd a murit în accidentul acela de automobil, m-am dus la înmormîntarea ei. Voiam să mă bucur, dar m-am întristat: dintr-un combinat așa mare, veniseră doar zece oameni. "Iată răsplata!", mi-am zis. Există o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mihai... Mi s-a părut că și-a luat poșeta și-a vrut s-o deschidă, ceea ce m-a făcut s-o opresc brusc: Nu, Mariana. Ați fost invitații mei... Și cu polița cum rămîne?... Am ridicat privirea spre ea: răutatea o făcuse la fel de frumoasă ca acum zece ani, iar jocul ochilor scînteietori m-a făcut să-mi amintesc de poalele pardesiului ei chinuite de vînt în zilele cînd fugeam de la cursuri și-o așteptam să iasă de la serviciu. I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
general... Ba nu, că el e foarte prins; trimite-o în atenția secretarului de partid. Mă uit lung spre femeia de lîngă mine și-o văd absorbită complet de discuția ce-o poartă, cu fața împietrită într-o expresie de răutate, care mă face să blestem într-o secundă toate femeile din lume. Dobitoc ce sînt! M-am aruncat singur în gura leului. Cum de-am putut să cred în onestitatea acestei cucoane blonde?! Sigur! acum descoperă și dînsa că, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în părul meu, la ceafă, trăgînd cu putere. De usturimea părului aproape smuls, sînt gata să mă retrag, dar îmi vine brusc în amintire imaginea Brîndușei din biroul președintei sindicatului, parcă-i aud vorbele și simt cum crește în mine răutatea. Mi-o imaginez pe Brîndușa întinsă aici, acum, sub trupul meu. Sînt fericit că mă pot răzbuna. Și chiar dacă nu e ea, puțin îmi pasă! vreau s-o înving pe femeia asta, să mă știu puternic, să-mi satisfac orgoliul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spun că nu aș face decît să mă repet. Ce întorsătură! În loc să-mi întindă o mînă, Tamara îmi dă acum palme; mă lovește să mă afund mai tare în încurcătura în care am intrat... O, voi, femeilor, blestemul meu!!!... Peste răutatea Brîndușei, vine și umple paharul răceala de-acum a Tamarei... Dar, oare, acesta-i singurul blestem?!... Ce pot face în zece-douăsprezece ore?!... Ascultă, Mihai, schimbă brusc tonul Tamara, întinzînd iarăși mîna spre mine, spune clar ce vrei! Ce-aș putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tristă. De undeva, dinspre blocurile din spatele complexului alimentar, rupe tăcerea un țipăt de femeie speriată, apoi se aud alte cîteva voci. De pe trotuarul celălalt, doi bărbați traversează strada în fugă. Probabil vreunul bețiv se ceartă cu soția. Ești plin de răutate, îmi șoptește Brîndușa cu glasul trist. Am devenit, doamnă, precizez eu. Crezi că e calea cea mai bună, Mihai? O, ce favoare! exclam. Sună frumos acest "Mihai", o imit cu glasul leșinat. Dimineață mă sictireați cu "tovarășe fizician"! Cum de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
luminează fața, făcîndu-mă să înțeleg că numai și un zîmbet ca ăsta îi putea topi furia lui Vlad. Dacă ai fi citit Biblia ca pe o carte de înțelepciune, continuă Brîndușa, ai fi găsit că scrie undeva: ,,Ajungă-i zilei răutatea ei". Nu crezi că e cazul? Nu, doamnă. Corect, vorbele lui Matei sună astfel: "Ajungă zilei necazul ei". Dar, tot în Biblie, mai scrie: " Cine seamănă vînt, culege furtună". Văd că mai sînt și excepții: dumneavoastră culegeți zefir... Brîndușa are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bărbat și-mi vine iar pentru a cîta oară?! să-mi dau plame: "Cu ăsta m-am concurat eu în sufletul Tamarei?! Lua-m-ar dracu'!" Mă faci să cred, începe Brîndușa, că în lume există o anume cantitate de răutate, care trebuie să se mențină constantă. Cînd unul renunță la răutate, începe altul să fie rău. Dacă se conservă energia, de ce nu s-ar conserva și răutatea, doamnă?! murmur eu, cu gîndul la fața pătrată. Deși, în cazul dumneavoastră, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dau plame: "Cu ăsta m-am concurat eu în sufletul Tamarei?! Lua-m-ar dracu'!" Mă faci să cred, începe Brîndușa, că în lume există o anume cantitate de răutate, care trebuie să se mențină constantă. Cînd unul renunță la răutate, începe altul să fie rău. Dacă se conservă energia, de ce nu s-ar conserva și răutatea, doamnă?! murmur eu, cu gîndul la fața pătrată. Deși, în cazul dumneavoastră, a fost vorba de altceva: boala puterii! șoptesc apăsat, să-mi vărs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
faci să cred, începe Brîndușa, că în lume există o anume cantitate de răutate, care trebuie să se mențină constantă. Cînd unul renunță la răutate, începe altul să fie rău. Dacă se conservă energia, de ce nu s-ar conserva și răutatea, doamnă?! murmur eu, cu gîndul la fața pătrată. Deși, în cazul dumneavoastră, a fost vorba de altceva: boala puterii! șoptesc apăsat, să-mi vărs furia. Nu ți-aș dori să te îmbolnăvești de ea, murmură Brîndușa. Puterea în mîna celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]