5,506 matches
-
săptămână și exersase îndelung pentru minirecitalul ei. Stătea acum în ianina din apartamentul familiei și tocmai se pregătea să încheie „Călărețul sălbatic” al lui Schumann. Ianina era mică și întunecată, dar lui Chrissy îi plăcea acolo. Erau doar câteva scaune, rafturi cu partituri și o frumoasă pianină strălucitoare - de unde și porecla pe care o dăduse încăperii aceleia. Depunând ceva efort, reușise să interpreteze fragmentul andante al Sonatei în Do Major a lui Clementi, iar apoi se răsplătise interpretând sonatina lui Mozart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe traseu. Apoi începu să se miște cu un aer de expert prin încăpere, folosindu-se de comanda prin atingere. Se opri lângă șemineu și aruncă o privire în sus. - Cred că am găsit infractorul, Lon, continuă el privind spre raftul pe care se afla o cutie și o lumânare. E Erick Weir, nu-i așa? Cenușa lui. Loesser spuse încet: - Așa e. Știa că nu prea mai are timp. Voia să iasă din secția de arsuri de la Ohio și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Caz, primarul a pus să fie tăiat: când îl privea, vedea altceva decât un pom bolnav și nu mai putea suporta asta. Din birou, ajungeai în curtea cea mică printr-o ușă joasă care închidea un colț. Pe ușă erau rafturi de cărți desenate în trompe-l’oeil: imagine de efect, ce permitea prelungirea unei biblioteci mai degrabă sărăcăcioase, în care câteva cărți adevărate ce nu fuseseră niciodată deschise se învecinau cu tomuri de cod civil și de drept comun. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
era omul lor. Deși primise indicații ferme de a nu se depărta de grup, în Turcia, Lăură colinda nestingherita străzile și magazinele până a doua zi dimineață. Preferă librăriile unde se găseau multe cărți în limbi străine și ale căror rafturi se înălțau parcă până la cer. Vizita magazinele cu aur, admira bijuteriile scumpe, negocia prețurile, deși nu prea cumpăra mai nimic. Se alesese doar cu câteva scule de mohair după o noapte întreagă de shopping. Se mai abătea uneori pe la câte
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cameră asemenea unei păsări vesele care a nimerit aici din întâmplare. Iată dulapul cel mare, lipit de zid, chiar ieri mă urcasem pe scară și dădusem jos hainele de vară, punând în locul lor hainele de iarnă, împingându-le adânc în raft, ca și când iarna nu se va mai întoarce niciodată, și Noga dă buzna în cameră, cu fraza începută deja, când se întoarce tati, întreabă ea, iar imediat după aceea, când mâncăm, eu îi spun, la noapte se întoarce, când tu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și contracții, care îmi frângeau trupul în două, și o perie și un sutien, dar deodată mă uit stupefiată în geantă, ce fac eu aici, împachetez lucrurile mele, nu pe ale lui, răstorn totul pe pat și mă îndrept spre rafturile dulapului unde se află hainele lui, iar el spune, îndeasă acolo și o carte, să am ce citi, și eu întreb, ce carte, iar el, pe targă deja, cu tălpile atârnând în aer, îmi spune, Tanahul 1 meu, îl găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care nu vor mai dispărea niciodată, să îmi fierb sângele până ce vor ieși aburi din mine, aburi necunoscuți mie, de invidie și ură. Pentru că acum sunt geloasă pe aproape toată lumea, mă învârt prin magazin ca o somnambulă, vorbesc singură printre rafturi și fiecare femeie care trece prin fața ochilor mei mi se pare a fi o fiică a norocului, uite-o pe aceea umplându-și căruciorul cu bere, semn că în seara aceea va sta pe terasă cu soțul ei și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el întinde o mână slăbită și îi mângâie părul, sunt fericit să aud asta. Intru grăbită în cameră să mă schimb, scot o rochie cu un model înflorat prostesc, toate hainele mele frumoase, de când eram slabă, sunt acum împinse în fundul rafturilor, trebuie să fac un mare efort pentru a le scoate, doar câteva rochii largi îmi stau cu rușine la dispoziție, sunt gata, o trag pe Noga afară, hai, te duc eu, să nu întârzii, din pragul ușii le arunc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sale s-ar duce de râpă sub ochii noștri. Unde sunt sandalele mele, întreabă el, iar eu încep să le caut prin toată casa, de multă vreme nu mai fusese nevoie de ele, unde ar putea să fie, nici pe raftul din dulap, nici sub pat, caut cuprinsă de fervoare, ca și când întreaga noastră viață ar depinde de ele, dar cum arătau, oare, două fâșii maro uzate, iar el deja se enervează, desculț nu pot merge, se reazemă de perete, pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în formă de inimă, așa cum ceruse, iar casa întreagă se umple de un parfum înțepător, de familie; abia seara îmi dau seama că uitaserăm să cumpărăm decorațiuni pentru tort, așa că merg repede la supermagazin, nu reușesc să mă hotărăsc în fața raftului, ce ar fi mai potrivit, bombonele colorate sau ursuleți de marțipan, sau inimioare poleite, poate că este totuși exagerat să decorezi cu inimioare un tort în formă de inimă. Simt deodată cum un os înțepenit mă izbește, fruntea mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fi mai potrivit, bombonele colorate sau ursuleți de marțipan, sau inimioare poleite, poate că este totuși exagerat să decorezi cu inimioare un tort în formă de inimă. Simt deodată cum un os înțepenit mă izbește, fruntea mi se lovește de raft, mă întorc pentru a-i atrage atenția femeii aceleia tinere care mă lovise cu căruciorul, dar observ imediat că nu era un cărucior pentru cumpărături, ci căruciorul unui copil, care exact în clipa aceea începuse să plângă, îmi plec privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
burtă, iar dacă este ea, înseamnă că s-a răzgândit și l-a luat cu ea pe Mikha cel micuț, pentru a-i fi mamă toată viața. Mă apropii de ea pe vârfurile picioarelor, privesc foarte emoționată pe furiș printre rafturile cu produse, temându-mă să nu fiu văzută, unde dispăruse, verific toate cozile, dar nu este nicăieri, aproape că îmi pierd speranța, când o văd lângă una dintre case, cu o pereche de jeanși strâmți și un tricou, slăbuță ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unul după altul, iar lângă ele, sticluțe pentru bebeluși și scutece, și pudră, este ea sau nu, dar când privește în direcția mea, nu mai am nici o îndoială, ochii aceia nu pot fi decât ai ei, iar eu îngheț printre rafturi până ce ea se îndepărtează, după care fug de acolo, tot drumul spre casă alerg și plâng, mâinile mele flutură în aerul de vară asemenea unei aripi rupte, când ajung pe strada noastră, mă așez pe o bancă, încerc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Era maximum de aspirație de atunci. Să scriu și să semnez alături de un bărbat. Să mă așez sub girul autorității profesionale masculine. Când am văzut în 1991 librăria Universității Princeton, mi-a bătut mie la ochi că sunt prea multe rafturi cu o „drăcovenie” care se numea Gender Studies și că la raftul de filosofie era un număr mare de cărți cu numele năucitor: filosofie feministă. Nici n-am avut curiozitatea să le deschid. Mofturi occidentale. Pe atunci, singura feministă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
un bărbat. Să mă așez sub girul autorității profesionale masculine. Când am văzut în 1991 librăria Universității Princeton, mi-a bătut mie la ochi că sunt prea multe rafturi cu o „drăcovenie” care se numea Gender Studies și că la raftul de filosofie era un număr mare de cărți cu numele năucitor: filosofie feministă. Nici n-am avut curiozitatea să le deschid. Mofturi occidentale. Pe atunci, singura feministă de care îmi aminteam era Ecaterina Oproiu. Mă fascina în adolescență. Nu doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
programat. S.A.: Să iei Balzac XE "Balzac, Honoré de" la 11 ani? M.I.: Nu știu, nimeni nu mi-a spus niciodată așa ceva. S.A.: Mie mi s-a spus. Nu în librării, unde mergeam des să citesc și eram lăsat la raft, deși nu prea aveam bani să cumpăr, iar vânzătoarele începeau să mă cunoască. După ce începusem acest mod oarecum abuziv de lectură, în 1968, la 11 ani, am schimbat și eu școala de la primară (unde învățasem cu mama) la generală. Bibliotecara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
cărți pe care să nu le pot înțelege când am deja 11 ani?”), după ce am acceptat condiția să-i povestesc romanul când îl restitui. După ce am făcut-o, mi-a dat acces liber la toate cărțile - exista oricum acces la raft pentru toți, iar biblioteca nu era prea mare, dar unele volume păreau rezervate pentru profesori. M.I.: Eu nu țin minte așa ceva. Și, în orice caz, la biblioteca cooperativei eram stăpân absolut. S.A.: Cooperativa apare ca un fel de instituție utopică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
lumi. Pe lângă claustrofobia propriu-zisă, să-i zicem existențială, ai trecut și prin claustrofobia cititorului, care apare probabil în momentul în care pipăi limitele fizice ale bibliotecii tale. Tu tinzi spre biblioteca infinită, borgesiană, iar în realitate ajungi rapid la capătul raftului, și apoi în toate direcțiile nu mai urmează decât peretele. M.I.: Da, am epuizat cărțile din târg. Din fericire, chiar și în România stalinistă se tipărea mult. Necazul era că la Tg. Neamț nu ajungea totul așa de repede. Mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
eu, cum am recunoscut mai înainte. Dar am avut măcar un fel de interes pasiv. De citit, din păcate, n-am citit prea mult. Profesorul mi-a dat tot felul de cărți vechi în ebraică; în sinagogă erau o mulțime: rafturi, pereți întregi. Dar nu le puteam citi, fiindcă nu aveam decât cunoștințe lingvistice foarte rudimentare. S.A.: Și nu-ți trezeau o curiozitate la fel de intensă ca toate celelalte cărți? Nu te motivau, prin simpla lor existență, să le înveți limba, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
acum există ușa apartamentului meu. Cei care s-au mutat nu au schimbat-o. Și șipcile de lemn puse pe lângă ușă, ca să nu intre frigul, și alea sunt. Înăuntru, mobilă cât se poate de utilitară. Nimic deosebit. Obiectele însă de pe rafturi erau dichisul: trei-patru servicii de cafea, trei-patru servicii de pahare mari de apă, de vin. Scobitori, șervețele, esențe de rom, vanilie, lămâie-portocală rasă, cimbru, cutii cu orez-gris, ulei la sticlă de sticlă, zahăr bine pus în borcan. Lângă dulap, mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
cărți din colecție. Restul a fost noroc: În 2006, am luat un premiu internațional de literatură la Viena, care a constat În traducerea romanului În germană. În franceză, romanul a apărut pentru că traducătoarea Olimpia Verger l-a cumpărat Întâmplător, din raftul unei librării românești, alături de alte cărți. În slovenă, va apărea pentru că un alt traducător, Mustar Ales, mă „știa“ de pe net, din jurnalul scris pe site-ul meu, mi-a cumpărat cartea, i-a plăcut și m-a propus unei edituri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
prin atelierul meu - o anexă a unui depozit din Holloway, chiar mai puțin fermecătoare decât sună -, așa că profitam pe cât posibil. Dând la o parte paravanul mare de la picioarele patului, pictat cu personaje pitorești surprinse într-un dans erotic, răscoleam prin rafturile mele de haine, oprindu-mă o clipă asupra costumașului de in albastru: ar fi perfect pentru diseară, și exact din cauza asta nu aveam de gând să-l port. S-ar putea ca oamenii să mă ia drept un bancher ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vin îi stăteau în drum, așa că m-a invitat într-un living cu o bucătărie încorporată, care avea și ceea ce cred eu că este un bar pentru micul dejun. —Acum termin cu gătitul. Vrei ceva de băut? Arătă spre un raft din capătul celălalt al camerei, care părea să fie barul. Am făcut pentru fiecare un gin tonic - așa cum o cerea locul - și m-am plimbat prin jur, observând cu interes apartamentul. Era mai degrabă un apartament de burlac, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Oricum, doctorul așa a zis. Am urcat scările și am intrat în zona cu carpete roz, care delimitau teritoriul Belindei, printr-o cameră plină de canapele moi roz. Am observat dezaprobator că nu erau cărți, doar un televizor imens cu rafturi de casete video de o parte și de alta. Am clipit când am intrat în cameră. Nu m-am putut abține. Patul era înconjurat de perdele roz de mătase agățate ca un fel de baldachin de tavan, ca și scrinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
expresie și o gură aproape închisă când vorbea, parcă pentru a indica o capacitate fantastică de discreție. Purta o uniformă stacojie brodată cu aur, ca un lacheu ieșit din Prizonierul din Zenda. În spatele lui, un dulap de mahon ale cărui rafturi de sus erau formate din mai multe casete cu nume pe ele, conținând ceva ce păreau a fi scrisori pentru diferiții locatari ai apartamentelor. Deci, nu, așa credeam și eu, i-am spus. Nu te-am mai văzut până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]