5,310 matches
-
din ibricul micuț cu coadă lungă se umflă, apoi descrește, ca și când ar fi fost suflată de vânt, iar casa toată este inundată de aroma ei, și iată cana fierbinte în mâinile mele, dezmorțindu-mi degetele. El întinde o pânză pe ramă și începe să facă mișcări ritmice, se apropie, se depărtează, mă privește fix cu ochii lui sinceri, apoi se apropie de mine și îmi atinge părul, ai un elastic pentru păr, mă întreabă el, iar eu cotrobăi prin geantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
simt trădarea arzându-mi umerii, este ca și cum îndărătul perdelei ar avea loc o orgie învăpăiată. Bărbatul care iese în cele din urmă din cameră nici măcar nu mă privește, înalt și gras, un uriaș, cu păr cărunt, des și ochelari cu rame groase, îi văd spinarea pătrată, ca o tablă pe care nu scrie nimic, întoarsă către mine în timp ce se grăbește să dispară, ce capacitate uluitoare au toți acești oameni, aceste rude ale bolii, cum dispar ei într-o clipă, agili și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în fiecare clipă de viața ta, iar eu mă grăbesc să neg, ce tâmpenie, în ciuda faptului că mă gândeam exact la acest lucru, o iubire nouă are puterea de a te detașa, cel puțin la început, acolo, în mansardă, printre rame, nu îmi era teamă de nimic, însă acum beau vinul și încerc să îmi fac curaj, fă-ți cadoul acesta, fă-ți cadoul acesta, așa toată lumea va fi fericită. Dau drumul la apă în cadă, apa acoperă minciunile, Udi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
temută, ești capabilă să iubești, pur și simplu? Mă chircesc în fața ei, chipul ei de asfalt inflexibil pălește în fața ochilor ei tineri, plini de o vitalitate aproape enervantă, îmi întorc privirea spre perete, pe el atârnă o fotografie veche, în rama prăfuită eu și Yotam suntem împietriți într-o îmbrățișare brutală, eu mă aplec asupra lui și îi dau o prăjitură, iar el zâmbește, și în spatele nostru e casa aceea veche, sub protecția imaginară a țiglelor roșii, eu spun, poate este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
citesc lucruri erotice despre două-trei personaje, corpuri fără organe, care schimbă sacadat pozițiile și „se termină“ cu un vaier prelung și secreții din belșug. Poate ăsta e un câștig cert al volumului, sunt destui autori care încearcă cinstit construirea unei rame simple pentru măcar o minimă contrariere erotică. Chiva e mult prea previzibil în jocul de putere fizică din actul sexual Ștefan Agopian compune atent o mică ars poetica, din care extragem un învățământ amuzant și prețios: cariera de scriitor are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
în cuie o scândură. — Frate Iovănuț, ce scrie pe scândura ceea? Iovănuț se apropie și înălță gâtul. — Premysl - citi el. — Slavă Domnului! - oftă ușurat Metodiu și grăbi pasul. Intrară în localitatea Przemysl printre case frumoase din cărămidă roșie și cu ramele ferestrelor vopsite în alb, cu livezi și curți mari în care stăteau de vorbă oameni harnici, gospodari, rumeni la față și prietenoși la chip. Merseră cei doi ce merseră până dădură într-un fel de piațetă unde se zărea imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
barcă, o așezară pe Cosette în față pe vârful de înaintare, Broanteș și Barzovie-Vodă se puseră cam pe la mijloc, spătarul Vulture în spate, iar vajnicul Covaliov împinse barca de la mal și, sprinten ca un bizam, sări înăuntru, așezându-se la rame. Ieșiră în largul ghiolului. Priveliștea era într-adevăr minunată. Sub pânza moale, argintie a apei, mii de viețuitoare, într-un deplin consens cu legile naturii, se înfulecau unele pe altele. Știuci cinice, flexibile, numite în popor și „sanitarii bălților”, căutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de peste șapte specii și trestii, pescărușii, îndepărtatelor lor rude care plecaseră în aer cu mult timp înainte și reveneau în apă numai după hrană. Pretutindeni se năștea, colcăia, îmbătrânea și dădea ortul popii viața. Cu excepția lui Covaliov care trăgea la rame de-i ieșeau ochii, toți se simțeau mișcați și în sufletul lor se năștea, firavă, senzația că barca ar putea să se răstoarne. într-un târziu ajunseră în fața locuinței creștinului, mai bine zis în fața izbei lui. O droaie de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lăsarea întunericului și vaga adresă pe care-o aveau moldovenii (Părintele Fabricio, Venețiaî nu-i scutea de îngrijorătoarea problemă a locului unde urmau să-și petreacă noaptea. Pe lângă ei, în Piața San Marco treceau grăbiți târgoveți cu coșuri, pictori cu rame și femei cu pistrui. Iovănuț și cu osebire Metodiu aveau acel sentiment ciudat pe care trebuie să-l fi-ncercat de atunci înainte mulți compatrioți de-ai lor nimeriți într-un oraș străin, doar cu conștiința latinității lor în sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de gazdă a serii, Sebastian s-a uitat la ceas și a spus, dregându-și vocea: — Mergem să și mâncăm ceva? Am intrat în restaurant, care era primitor, fără să fie de modă veche: fețe de masă galbene, șervețele portocalii, rame din lemn de cireș cu imitații colorate după Gauguin. Urăsc localurile minimaliste cu pereții albi și goi, cu mese din fier cu trei picioare și scaune care au găuri acolo unde te aștepți mai puțin; poate că porțiile sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
transformate ulterior în instalație. Partea de sus încă își păstrase forma ei inițială, dar partea de jos se turtise peste corp de parcă încerca să-i stoarcă orice urmă de viață. Împrejurul lor, imensele inele de argint se întindeau ca o ramă. Priveliștea era atât de ireală încât pentru câteva secunde nu m-am putut uita; era ca un tablou, o operă de artă pusă în scenă. Era mai ușor de crezut că acel corp, cu fața acoperită, era mai degrabă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în jurul ei. De aia am putut să-l car până sus singură. Nu cântărea atât de mult. Nu ca un candelabru; ai ținut vreodată în mână un cristal din ăla? Sunt grele al naibii, cu sutele, toate atârnate de o ramă lucrată din fier. Asta ar fi produs și mai multe pagube. Uite ce mototolită e sculptura după impact: s-a storcit ca o portocală. Un candelabru ar fi fost încă întreg. Mai mult, dacă l-ar fi lovit unde trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
atribut al eroului romantic este că se mișcă la fel de ușor ca o pisică, dacă îmi aminteam bine cele citite în copilărie. Se apleca peste bară, purtând niște pantaloni albi, o cămașă albă cu mânecile suflecate și ochelari de soare cu ramă aurie. Mi-a zâmbit. —Este supărată din cauza articolului de ieri din Herald, i-am spus neutru. — Oh, da, articolul. Nu crezi că a fost o lectură fascinantă? Foarte plăcută. Și atât de surprinzătoare. Se uita atent la mine. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
boul! Și ce crezi că a cumpărat cu banii de pe vacă? Tăblițe! Nu ca să aibă copiii pe ce scrie, nu! Ca să aibă el și prepeleacul lui de Dănilă acoperiș de ardezie, de „cheatră-neagră”, cum Îi zice pe la noi... - Dar cu ramele ce-a făcut?, Întreb și eu, ca să nu tac. Tata râde. Mama râde. Eu tot nu aflu. Tata: - Dar Morcov? A vândut două hectare de pământ, ca să-și cumpere tablă - nu galvanizată! Din aceea mai aveau și alții - numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să vezi prin ea mult mai ușor. Un sat-himeră Îndepărtat, Învăluit În ceață... Înainte de a fi ceea ce sînt acum, tînjeam după el - un sat Îndepărtat, pierdut printre copaci, unde mi-am petrecut cîteva zile. Dar pentru că Îi era atașată o ramă de tablou, se transformă În peisaj și știind că e peisaj, deveni transparent. Dacă s-ar Înlătura rama, ceața nu ar avea nimic neobișnuit În ea. Și atîta vreme cît nu putea fi atins cu mîna, În netransparența lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
femeile pășeau grăbite cu prosoape și săpun În mînă... Și drumul ocolit de la marginea stîncii pe unde mergeau și veneau camionetele Încărcate cu combustibil... unde, Îmi amintesc că odată zăcea la margine de șanț o grămadă mare de minere și rame de placarde. Mutîndu-mi greutatea de pe un picior pe altul, Încercam să-mi diminuez respirația, puțin cîte puțin. Treptat, puse stăpînire pe mine un fel de neliniște. Oare să fi fost aceasta direct proporțională cu diminuarea respirației? În loc ca imaginea orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ochii ei nu-l văzuseră niciunde. De la scările cu trepte de marmură și bazinul de înot de dincolo de gardul de beton înalt de doi metri și până la mobilier, covoare, lampadare, bibliotecă ticsită cu cărți de colecție legate elegant, tablouri în rame sclipitoare, lambriuri și candelabre, până la arbuști și flori uriașe cu origini tropicale, totul, păreau a fi de pe altă lume. Iuliana era așa de uluită, că se împiedica la aproape fiecare doi pași până să-și revină cât de puțin. În
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cei mai culți și informați răsfoiesc (evident) „Libertatea“ sau „Pro Sport“. Ajuns la Ploiești, mă dau jos din maxi-taxi, iau o gură de aer proaspăt și aștept tramvaiul. Cum această capitală de giudeț este foarte săracă, mă urc în niște rame de tramvai, pe care orașe prospere din Europa Centrală, precum Praga sau Potsdam sau Dresda le-au donat (sau vândut pentru un euro?) municipalității ploieștene. Mersul în aceste adevărate corăbii urbane din tablă și oțel este în sine o mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
scutit de minunile moșitului literar. Marea majoritate a editurilor pe care le-am vizitat (nu foarte multe!) afișează pe pereți tot soiul de fotografii înrămate șic, cu figuri interbelice, peisaje bucolice sau personaje de români parizieni ce mă priveau dindărătul ramelor groase... În cele mai mici se fumează și se bea cafea în draci, totul este vraiște. În cele mari se fumează doar în locuri special amenajate, ceea ce arată că și în România occidentalizarea chiar și în aceste locuri liberale, puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
alături de care am petrecut momente grozave. Este un om bun. Pentru mine e suficient. Cineva îmi spunea că oamenii grași sunt buni. Florin e o excepție. Și îi place să fie așa. Și îi stă bine. Neîncadrat. Nu crede că rama e importantă, ci senzațiile-culori pe care le transmite. Nu-i place să stea închis în sertarul lui cu proiecte. Joacă zaruri și cărți. Pe o parte din ele le are așezate strategic în mânecă. De obicei așii. De la mansardă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
de liniște pe care și-a înălțat-o peste tot, până și în ochii celor trei băieți ai săi, dintre care doi gemeni, m-a primit cu cel mai firesc aer din lume. Mai întâi ne-a arătat ceea ce lucra: rama portativă ce trebuie să ajungă la Giurgeni peste o zi. Rama aceasta va adăposti icoana Maicii Domnului când va mai pleca în lume. La Vaslui, ea a venit purtată simplu, dar iată, de-acum va exista un suport special ce
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
și în ochii celor trei băieți ai săi, dintre care doi gemeni, m-a primit cu cel mai firesc aer din lume. Mai întâi ne-a arătat ceea ce lucra: rama portativă ce trebuie să ajungă la Giurgeni peste o zi. Rama aceasta va adăposti icoana Maicii Domnului când va mai pleca în lume. La Vaslui, ea a venit purtată simplu, dar iată, de-acum va exista un suport special ce o va susține. Șapte zile Acum înțeleg de ce drămuiește părintele timpul
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
dar minunea începe. Ne arată cu drag în ce fel a gândit să realizeze bijuteria mare. Iată, Maica Domnului și-a ales omul care merită să înfăptuiască ceea ce trebuie înfăptuit. Părintele Bocănescu a proiectat și a gândit singur întreaga lucrare. Rama portativă cu chenar sculpat are două brațe cu spații laterale și o ușă pe spate, pe unde se va așeza icoana. Deasupra ramei, ca o coroniță, sunt doi îngeri. Câteva motive florale reprezintă cerul, iar crucea dintre cei doi îngeri
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
care merită să înfăptuiască ceea ce trebuie înfăptuit. Părintele Bocănescu a proiectat și a gândit singur întreaga lucrare. Rama portativă cu chenar sculpat are două brațe cu spații laterale și o ușă pe spate, pe unde se va așeza icoana. Deasupra ramei, ca o coroniță, sunt doi îngeri. Câteva motive florale reprezintă cerul, iar crucea dintre cei doi îngeri reprezintă altarul răstignirii. „Mă gândeam să așez deasupra ramei o coroniță, ca o mitră arhierească, dar am văzut pe spatele icoanei Maicii Domnului
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
spații laterale și o ușă pe spate, pe unde se va așeza icoana. Deasupra ramei, ca o coroniță, sunt doi îngeri. Câteva motive florale reprezintă cerul, iar crucea dintre cei doi îngeri reprezintă altarul răstignirii. „Mă gândeam să așez deasupra ramei o coroniță, ca o mitră arhierească, dar am văzut pe spatele icoanei Maicii Domnului de la Giurgeni, care a ajuns la mine, imaginea aceasta, cu îngerii. Am mărit-o și am sculpat-o. Sulița din mâna îngerului din stânga este sulița cu care
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]