5,519 matches
-
opera criticilor și eseiștilor ca o sursă bibliografică în sine, ce ar putea fi ulterior redistribuită în funcție de scriitorii comentați și de epocile analizate. Avem încă o dată ocazia să constatăm cât de repede se învechesc bibliografiile care au în vedere istoria receptării adusă la zi. Dintr-o notă preliminară aflăm că Bibliografia esențială... și-a oprit înregistrările, în cele mai multe dintre cazuri, în anul 2000, dar uneori, pentru scriitorii contemporani, a mers până în 2003. Datorită confuziei editoriale de după 1989, cele mai multe carențe ale bibliografiei
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
Constantin Trandafir Când e vorba de un autor de la care au rămas doar cinci poezii, caz rar în istoria literaturilor lumii, mecanismele receptării se opresc precum ceasul lui Vasile Cârlova. Istoriile literare și eventualii comentatori, cum se întâmplă în cazul de față, n-au altceva de făcut decât să reitereze considerente consacrate. Longevitatea "operei" se menține prin locul deja ocupat, nedetronabil, de adolescentul
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
de compromisuri, profesionalismul indiscutabil și vigoarea artistică a unei opere care va oferi mari surprize, nu i-au fost, pînă acum, de nici un folos în construcția prezenței sale publice, însă nici nu l-au scos în vreun fel din impasul receptării în care a căzut întreaga generație; acela de a nu se regăsi, în discursul istoriografic și muzeal, nici în spațiul modernității și nici în acela al contemporaneității. Evocarea lui Mihai Sorin Rădulescu este un semnal puternic tocmai în acest sens
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
pricini - vai! - de ipotetice drepturi ereditare? Citită fără părtinire și fără panica vreunei conspirații camuflate, cartea Ilinei Gregori pune - foarte precis - exact atâtea întrebări câte i-ar trebui - să zicem - lui Iulian Costache pentru un nou volum de cazuistică a receptării.
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
cum se vede, o părere excelentă despre arta lui literară, dar simțul pudorii îi rămîne deficitar. El continuă să se considere un promotor al inovației retorice, superior mediului obtuz în care era constrîns să se manifeste. Și poate că o receptare inedită, generată de trecerea anilor, i-ar veni neașteptat în sprijin. Textul cuvîntării din 1974 ne apare astăzi ca o capodoperă a ironiei involuntare, care străpunge simultan două victime. Una este beneficiarul omagiului. Cealaltă - autorul lui. „Lasă-l să se
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
al unor colegi de generație din spațiul sud-est european (Milorad Pavic, Danilo Kis) sau cu cel al mai tânărului autor maghiar (născut la Cristuru Secuiesc), Szávai Géza. Este greu de explicat conul de umbră în care pare să fi intrat receptarea prozei lui Mircea Horia Simionescu după decembrie 1989. Firește, autorul este pomenit cu deplină deferență ori de câte ori vine vorba de "Școala de la Târgoviște", dar rareori este inclus în diversele bilanțuri care încheie anii literari sau este încadrat în tabloul prozei românești
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
de la povestirea unor vise, observații critice asupra stilului scriitorilor și publiciștilor de azi, amintiri legate de prietenii din Școala de la Târgoviște (în special, Radu Petrescu), impresii de lectură, note de călătorie, pagini de jurnal, considerații asupra operei proprii și a receptării acesteia în paginile revistelor literare și chiar mici anecdote cu scriitorii pe care i-a cunoscut în cele mai felurite ipostaze de-a lungul îndelungatei sale cariere literare. Tonul este de fiecare dată unul foarte jos, de cozerie relaxată, ușor
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
montării, ai scenografiei, ai interpretării, totul sărind izbitor, de fapt, din tiparele spectacolelor de la școală, pe care le-am văzut în ultimul deceniu și ceva acolo. Spectacolul ei avea greutate, avea unitate, coerență, era elaborat, cu paliere, cu trepte de receptare, cu multe imperfecțiuni. Chiar și greșelile erau asumate, integrate direcției de scenă. Ce am văzut acum, la Green, este un teatru direct, aproape brutal, decupat într-o formă de o simplitate ce-ți dă fiori. De la limbaj și poveste, pînă
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
condițiile în care literatura a devenit un fenomen mai mult underground este derutant un astfel de interes subit. Sînt mai multe explicații: autorul este o persoană publică, apare la televizor, scrie în cotidiane etc. Forța mediatică a adus însă deservicii receptării specializate. Cărțile sale din ultimul timp sînt mai mult prilej pentru noi articole "la stemă", pentru noi treceri în revistă a unei biografii exemplare etc. Despre best-seller-urile sale nu se vorbește decît pe ocolite, cărțile devin un pretext. Or, acest
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
Deși opera lui Țuculescu ar fi meritat un destin cu mult mai fericit în arta modernă universală, fiind promovată doar pe canalele oficiale, chiar dacă a fost expusă în muzee și galerii importante, nu s-a bucurat de același tip de receptare ca cea de care ar fi beneficiat dacă ar fi urmat drumul, ce-i drept, mai dificil, al promovării pe criterii strict culturale, fără interferența politicului. Nu trebuie ignorat nici faptul că opera sa, declarată peste noapte, bun de patrimoniu
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
fondatorul și magistrul ei. Din păcate, proiectul lui a fost lăsat, îmi dau seama, în zona unui undergrounddin care a rămas prea puțin. Nu mă îndoiesc că Nimigean s-a săturat să vadă cum ideile lui rămân blocate într-o receptare critică ce sesiza un răspăr autentic, însă irelevant. Și-a luat revanșa cu Rădăcina de bucsau(2010), unul dintre cele mai bune romane postrevoluționare. Reeditarea lui Mortido(pe care a comentat-o în numărul trecut și Cosmin Ciotloș) aduce un
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
destul de mult (de vreme ce vocea cea mai autorizată a tinerei generații de critici, Paul Cernat, nu s-a pronunțat încă), dar fără îndoială, la un examen rațional, suficient de inadecvat. Iar când spun asta, mă refer, în bloc, la toate textele receptării, independent de judecata lor de valoare. Istoria a fost admirată cu argumente false, după cum a fost amendată conform principiilor unei logici în cel mai bun caz sofistice. Faptul mă îngrijorează nu atât prin prezența nefastă în discursul analitic a unor
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
Ceea ce nu rezolvă nicidecum goliciunea de fond a argumentației. Atunci când există, structura logică a raționamentului se obține strict prin însumarea coerentă a câtorva butade. Că falimentul e unul de metodă, și nu de cazuistică recentă, o dovedește clar dosarul de receptare al Istoriei călinesciene. Acolo, cele mai bune minți critice pe care le-a dat interbelicul ratau sistematic - și nu neapărat din pricini de chimie umană - contactul cu o carte realmente semnificativă. Intervine, deci, compensatoriu față de această inadecvare la gen, o
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
nu a recitit cărțile acelor autori. Din premise stilistice ies, iată, concluzii etice. Nu le discut, pentru a nu amesteca planurile. Am spus-o și cu alte prilejuri, din moment ce Istoria invocă, într-un parcurs de creastă, o traiectorie freatică a receptării, mi se pare normal ca, măcar atunci când se citează pe sine, cel mai important cronicar literar de la noi să nu folosească ghilimelele. În plus, personal am descoperit în decupajul prin lipsă ori prin adaos practicat aici de Manolescu, un mare
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
încet-încet din cîmpul sensibilității estetice spre a le fixa în acela al înțelegerii intelectuale. Cînd eram tînăr, mă îndoiam de teza lovinesciană. Astăzi îi dau perfectă dreptate. E. Lovinescu demonstra în mod convingător cum schimbarea criteriilor morale, de exemplu, afectează receptarea artistică a Iliadei (el se referea la bătălia dintre Achile și Hector), silindu-l pe cititor să se transpună în pielea unor eroi și să respire aerul unor vremi în care le era permis luptătorilor să fie sprijiniți pe față de
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
Răzvan Voncu Benjamin Fondane - Opere XIV. Baudelaire și experiența abisului, traducere din limba franceză de Ion Pop și Ioan Pop-Curșeu, ediție critică de Ion Pop, Ioan Pop-Curșeu și Mircea Martin, studiu introductiv și sinopsis al receptării de Mircea Martin, prefață de Monique Jutrin, postfețe de Ioan Pop-Curșeu și Dominique Guedj, Editura Art, București, 2013, 614 pag. Oricât de surprinzătoare, decizia editorilor de a publica, după volumul I al ediției critice Benjamin Fundoianu/ Benjamin Fondane, volumul al
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
ei, fiind un adevărat exemplu de excelență editorială. Se distinge imediat, în felul în care a fost gândit aparatul critic care însoțește ediția, perfecționismul lui Mircea Martin (editor și autor al unui amplu studiu introductiv și al unui sinopsis al receptării) și competența incontestabilă a coautorilor: Ion Pop (traducere și editare), Ioan Pop-Curșeu (traducere, editare, o postfață), Monique Jutrin (prefață) Michael Finkenthal (comentarii) și Dominique Guedj (a doua postfață). Cu toții sunt, de altfel, specialiști români și francezi de mult acreditați în
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
părerea lui Nicolae Leahu, o tentativă de omologare a literaturii din Basarabia ca literatură română. Prin ele, se face o provocare la dialog a criticii din țară. Antologiile legitimează o literatură basarabeană, dovedind că ea există și rezistă, împotriva scepticilor. Receptarea basarabeană a descoperit numai lacune, omisiuni și excomunicări. Andrei Strâmbeanu și Vlad Zbârciog au făcut un foarte sever rechizitoriu. Ultimul a opinat chiar că aceste antologii contrapun o jumătate a Uniunii Scriitorilor împotriva celeilalte jumătăți. Nu le-ar rămâne astfel
Măr de ceartă la Chișinău by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11138_a_12463]
-
și să mănînc salam cu soia... L.T.: Stiu că unele dintre părerile mele critice despre creația d-voastră v-au contrariat, ceea ce nu ne-a împiedicat să avem în continuare relații cordiale. V-ați dori, desigur, și alte unghiuri de receptare critică. Personal am încercat să îndrum către această profesiune două tinere persoane, care au migrat însă către zone în care se cîștigă mai bine. Cum vă explicați lipsa totală de interes pentru critica de dans a generațiilor tinere? M.M.: Întrebarea
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
evite, în cariera sa, exercițiul rutinier al cronicii literare. (Despre alte posibile cauze am scris, tot aici, cu alte ocazii). Sigur e că destule din studiile lui de amploare au funcționat în timp pe post de veritabile borne în istoria receptării câte unui autor. Când s-a pronunțat, de pildă, asupra poeziei lui Virgil Mazilescu a fă- cut-o atât de exact încât, practic, a patentat o sintagmă. Nimeni nu-l mai pomenește pe autorul Fragmentelor din regiunea de odinioară fără să
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
licee și din facultățile de specialitate, fiind studiată de generații întregi, va fi publicată în toate marile cotidiane și anunțată de toate posturile de radio și televiziune. Dezghețul provocat de moartea lui Stalin în 1953 produce o schimbare și în receptarea creației Annei Ahmatova. Poeziile ei încep să fie din nou publicate în reviste și îi apar volume de poeme, chiar dacă în continuare vor lipsi din ele cele mai importante: Poema fără erou și Recviemul. Abrogarea Rezoluției și reabilitarea oficială a
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
și mai ermetice poeme ale ei. Poema fără erou, dedicată "vizitatorului din viitor" în figura căruia mulți îl identifică pe Isaiah Berlin, se citește tot mai greu. Limbajul esopic, cerneala simpatică și imaginile în oglindă constituie o nouă interdicție în receptarea lui. Sesizînd acest pericol, în 1965, Berlin îi propune Ahmatovei să-și adnoteze versurile pentru a le face accesibile și a le asigura astfel posteritatea. Poeta răspunde, aparent sfidîndu-și imortalitatea, că atunci cînd această lume despre care scrie va muri
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
seria de articole propune o imagine rotundă a scriitorului. Dată fiind calitatea criticilor pe care-i rugasem să scrie, textele alcătuiesc un corpus ce răspunde oricăror pretenții. Inițial, planul articolelor fusese diferit: intenționăm să ofer o dare de seamă a receptării în România a cărților sale, invitându-i pe traducători să-și descrie propria experiență, intimă, cu scrisul lui Salinger. N-a făcut-o decât Marcel Cornis-Pop, traducătorul povestirilor salingeriene, printr-o invocare emoționantă a contextului literar-politic în care a apărut
Singurătatea Capricornului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6542_a_7867]
-
și de marele public, ale cărui gusturi s-au schimbat. Popularul poet de odinioară, laureat al Premiului Național și membru corespondent al Academiei, are soarta lui Minulescu și a altora: nu mai este aproape deloc citit. O piedică în calea receptării a fost (și a rămas) dificultatea de a-l situa în istoria poeziei noastre din secolul XX. A fost contemporan cu simboliștii și cu moderniștii, fără să fie limpede dacă este, la rîndul lui, simbolist ori modernist. G. Călinescu îl
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
spre deosebire de semnul propriu-zis, simbolul e un semn special concret, ce evocă, printr-un raport ceva absent sau imposibil de perceput. În limbaj blagian, „el ține parcă totdeauna loc de altceva”. Ceea ce evocă simbolul e ceva indefinibil, ce cunoaște, în diferite receptări ale sale, epifanii repetate. Chiar actul constituirii simbolului și simbolul însuși nu sînt decît aproximări ale unui indeterminat ce cunoaște, astfel, multiple întrupări. Lucrul absent la care trimite simbolul definit de Durand poate fi un sinonim al substanței „creațiilor (ce
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]