21,673 matches
-
precum și dintre aceste mecanisme și diagnosticul clinic sau nivelul de maturitate al eului. Chestionarul utilizat este alcătuit din 88 de enunțuri în raport cu care subiecții trebuie să-și indice acordul sau dezacordul pe o scală de nouă puncte. Enunțurile au fost redactate în așa fel încât să reflecte comportamentul subiecților în funcție de 24 de mecanisme de apărare. Aceste comportamente erau deci privite ca posibili derivați conștienți ai acestor mecanisme de apărare. Subiecții care au răspuns la chestionar au fost în număr de 209
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fizică și pe munca lor. Rezumatul interviului - care conținea numeroase citate din ceea ce s-a spus - permitea reducerea cantității de date, păstrându-se totuși aspectele pe care subiectul dorea să le evidențieze, elemente de multe ori pierdute la transcrierea înregistrărilor. Redactând rezumatul interviului, cercetătorul trebuia să respecte consemnul de a degaja sensul comportamentelor adoptate de subiecți în situații dificile, fără însă a le eticheta în vreun fel. Rezumatele interviurilor erau supuse atenției unor evaluatori independenți, care urmau în prealabil un stagiu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
evaluare este Inventarul mecanismelor de apărare (Defense Mechanism Inventory sau DMI), publicat în 1969 de Gleser și Ihilevich. Singurul instrument de evaluare a mecanismelor de apărare care figurează în cel de-al zecelea catalog anual al instrumentelor de evaluare mentală, redactat de Conoley și Kramer (1989), DMI a făcut în 1991 obiectul a mai mult de 40 de lucrări publicate. DMI este un test obiectiv de tip „hârtie și creion”, compus din 10 relatări ce descriu situații conflictuale. Lungimea acestor relatări
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
toată opera freudiană motricității, considerată o posibilă descărcare pentru excesul de excitație (această constatare apare încă din „Schița unei psihologii științifice” ș1895/1979ț) sau privită ulterior ca soluție la angoasă (Freud, 1923/1981). În lucrările pe care Freud le-a redactat în colaborare cu Breuer (1895/1965) se descrie faptul că „niște afecte active, «stenice», compensează creșterea excitației printr-o descărcare motrice. Țipetele și săriturile de bucurie, tonusul muscular crescut în cazul furiei, vociferările, represaliile, toate acestea permit excitației să se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
am promis atunci că voi depune un proiect de lege pentru acordarea, deocamdată, a drepturilor civile femeilor măritate. Am întocmit un articol unic modificator al art. 197, cod civ., pe care l-am depus pe biroul Camerei. Articolul l-am redactat astfel: „Femeia majoră prin trecerea ei în căsătorie își păstrează deplinătatea capacității juridice putând exercita toate drepturile civile, fără ca actele sale să fie supuse aprobării soțului ei. Toate dispozițiunile contrarii celor de față rămân abrogate, în afară de ce e privitoare la
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
să-și încaseze o sumă depusă ce-i aparținea personal. Casierul refuză, motivând că statutele se opun eliberării oricărei sume unei femei măritate, fără consimțământul soțului. Doamna nedumerită protestează și cere statutele. Casierul avea dreptate. Un articol din statute era redactat în forma următoare: „Femeile măritate, copiii, minorii, interzișii și nebunii nu-și pot ridica drepturile fără autorizarea soțului, tutorelui etc.” D-na Emilian, căci ea era d-na de care vorbim, ardeleancă de origine, nedeprinsă cu această tovărășie în care
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
și propune ca ediția germană să se tipărească la Cernăuți. De aceeași părere este și tov-a Bocșa. Tov-a Szüszer cere mărirea formatului gazetei. Tov-a Lilly Rădăceanu descrie greutățile cu traducerile și tipărirea gazetei. Se aprobă ca ediția germană să se redacteze la Cernăuți, spre ușurarea muncii secretariatului. Tipărirea se va face însă la București. Alegerea noului comitet La sfârșit s-a ales noul comitet central al Uniunii, compus din tov-ele Elena Gherman, Lilly Rădăceanu, Cati Constantinescu și Eugenia Deleanu - București, Iosephina
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
manifestări de acest gen. S-au ținut conferințe de presă pentru a reuși să se obțină participarea activă la difuzarea în public a scopurilor și manifestărilor F.D.F.R. de către marile cotidiane și reviste. Tot acestei secțiuni i-a revenit sarcina să redacteze și să tipărească publicațiile F.D.F.R., să întocmească temele decorative ale manifestărilor plastice și ale afișelor, programele și temele de bază ale diferitelor manifestări care au cerut participarea Federației. În preajma anului nou 1947 secția culturală a întocmit și editat un Almanah
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de foști agenți secreți sovietici, eliberați din Închisoare și rămași În România, și, prin Însăși natura activității sale informative, trebuia să fie În permanentă legătură cu autoritățile sovietice. La rândul său, Vasile Luca, așa cum el Însuși dezvăluia Într-un memoriu redactat În timpul detenției, făcuse legătura cu serviciile secrete sovietice până În momentul când devenise Secretar General al Frontului Național Democratic. Din pricina rolului covârșitor jucat de structurile informative sovietice În procesul de comunizare a Europei de Est, era de Înțeles că atât Bodnăraș
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
MAI În perioada 1953-1957, o epocă dură, a represiunii și abuzurilor. Deși fusese direct implicat În activitățile represive din anii ’50, Evghenie Tănase a făcut totuși parte din comisia de documetare a abuzurilor de la Începutul erei Ceaușescu. Comanda de a redacta memorii profesionale a fost transmisă unor cadre importante ale Securității (15 ofițeri În rezervă), dintre care amintim pe Gheorghe Crăciun (fostul comandant al penitenciarului Aiud În perioada 1958-1964), artizan al reeducării târzii. Rolul acestor rapoarte de serviciu (note cu memorii
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
CRC, 1985, 8; Simona Popescu, Fragilitate și forță, „Dialog”, 1985, 110-111; Eugen Simion, Trei poeți, RL, 1989, 43; Lucian Alexiu, Poezia în haine de lucru, O, 1990, 15; Al. Cistelecan, Cavalerism și lehamite, „Cuvântul”, 1995, 7; Caius Dobrescu, Cum se redactează o scrisoare deschisă, VTRA, 1995, 1; Ioana Pârvulescu, Dragoste nouă, bravură veche, RL, 1995, 29; Alex. Ștefănescu, Romulus Bucur, „Cântecel(e)”, fast food poems, RL, 1998, 47; Cărtărescu, Postmodernismul, 394-395; Cistelecan, Top ten, 27-29, 132-134; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
studențești, unele prepoporaniste și chiar socialiste. Iscălind I. Brătescu, publicase în săptămânalul de stânga „România”, în martie 1887, schița Dolores. Tot ca student, colaborează în 1889 la „Fântâna Blanduziei”, însă ascunzându-se sub pseudonimul Dionisie, apoi continuă în cotidianul „Constituționalul”, redactat de I. L. Caragiale, și în „România”. Exprimându-și o opinie diferită de a lui T. Maiorescu, ale cărui cursuri de filosofie le audia, este invitat de acesta la Junimea, unde citește povestirea Cea din urmă scrisoare, urmată de Scrisori găsite
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
Gheorghiu” (1973-1974). Imediat după absolvirea facultății, începe să lucreze la Editura Univers, mai întâi ca redactor responsabil de carte, apoi ca redactor principal, coordonator de secție în compartimentul de literaturi estice. În cei peste patruzeci de ani de activitate a redactat peste patru sute de titluri de carte din beletristica universală, din fondul clasic și contemporan, aparținând cu precădere popoarelor din spațiului geografic al fostei URSS, precum și altor popoare (bulgar, ceh, slovac, chinez, francez etc.). Din 2001, lucrează ca redactor la Editura
BUICIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285921_a_287250]
-
, publicație care a apărut la Cernăuți, între 1930 și 1940, Piatra Neamț, între 1941 și 1942, și Râmnicu-Vâlcea, între 1943 și 1944. Buletinul, subintitulat „Lămuriri pentru viața și opera lui Eminescu”, este redactat de Leca Morariu (director al publicației) cu concursul lui Gh. Bogdan-Duică (1930-1934) și G. Ibrăileanu (1930-1932); secretar de redacție: Octavia Lupu-Morariu (1939-1944). Revista își propune să fie „un centru al explicărilor” vieții și operei poetului, bazat pe documente, texte inedite
BULETINUL „MIHAI EMINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285929_a_287258]
-
timp și ca director. Împreună cu alți intelectuali, înființează societatea filarmonică „Armonia” (1881) și societatea culturală „Concordia” (1885), ambele având țelul de a consolida unitatea culturală a românilor bucovineni. În calitate de secretar al Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina, a redactat în 1881 și 1882 revista „Aurora română”, pe care o va relua, din proprie inițiativă, în 1884. Colaborează cu versuri, nuvele și articole la calendarele Societății (1878-1885), la două dintre ele fiind redactor (în anii 1882 și 1883), precum și la
BUMBAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]
-
se stabilește la Lemberg (Lvov), funcționând ca secretar de tribunal și consilier de Curte. Mitropolitul Veniamin Costache îl cheamă la Iași, oferindu-i un post de profesor la Seminarul de la Socola, invitație căreia nu-i dă curs. La Lvov își redactează cea mai mare parte a scrierilor cu tematică filologică, istorică și juridică, în spiritul ideologiei iluministe. Tot aici lucrează la principala sa operă literară, Țiganiada. Un studiu, realizat doar în parte, cu titlul proiectat De originibus populorum Transilvaniae commentatiuncula, cum
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
unui dicționar care ar fi trebuit să cuprindă, în zece volume, corespondențe lexicale între limba română și limbile latină, greacă, franceză, italiană, germană, proiect din care nu duce până la capăt decât Lexiconul românesc-nemțesc și, fragmentar, Lexiconul nemțesc-românesc, pentru celelalte volume redactând doar segmente neimportante. În planul activității literare, B.-D. depășește condiția deschizătorului de drum, preconizată în programul Școlii Ardelene. După un exercițiu pregătitor, reprezentat de traducerea unei părți a piesei lui Metastasio Temistocle, el lucrează la poemul, neterminat, Trei viteji
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
colaborat la „Vestea nouă”, apoi „Vestea”, „Izvorul”, unde era redactor, „Ramuri”, „Cronica Romanului”, „Neamul românesc literar”, „Drum nou”, „Cuget clar”, „Calendarul”, „Fântâna darurilor”, „Izvorul tămăduirii”, „Porunca vremii” ș.a. În asociere cu preoții Toma Chiriacescu, Grigore Hogea, Aristide Cucu, Claudie Petrovici, redactează publicația „Credința ortodoxă” (1931-1935). A scris povestiri pentru copii (O vorbă de-a bunicului), romane ( Pe drumuri uitate și sfinte..., 1928, Femeia lui Ben-Zohar, 1934), precum și nuvele (Clopotele Învierii, 1935). Într-o broșură cum este Conștiința misiunii preoțești (1923), nu
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
manifestă și în formula ubicuă a foiletonului sau în cea a eseului scris ori rostit, ca în cazul nenumăratelor conferințe și intervenții la Radio România, încă de la înființarea, în 1928, a postului. Om dăruit ideii de cultură și educație socială, redactează în 1910 publicația „Antialcoolul”, din 1919 scrie asiduu la „Ideea europeană”, din 1921, la „Gândirea”, unde este redactor-prim, iar din 1924, la „Buletinul cărții”; este redactor-șef la „Graiul românesc” (1927-1929), redactor la „Căminul cultural” și editează, în condiții grafice
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
poetei apar în „Miorița”, „Viața nouă”, „Mișcarea literară”, „Ritmul vremii”, „Viața literară”, „Falanga”, „Revista scriitoarei”, „Cuget clar”, „Adevărul literar și artistic” sau, în Ardeal, „Societatea de mâine”, „Patria”, „Utopia”, „Darul vremii”, „Hyperion”, „Gazeta Transilvaniei”, „România tânără” (pe care o va redacta alături de I. Hașeganu la Brașov, în 1942-1943) ș.a. Primele versuri ale poetesei corespund claustrării într-un univers fragil, al mâhnirii solitare, rostirii muzicale, suferinde, în „poze” adolescentine, puse sub semnul grației imitative. Cu urme simboliste, poemele de mai târziu cultivă
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
semnificații ezoterice. Narațiunea tinde să comunice alte adevăruri decât cele aparente. O influență din partea prozei lui V. Voiculescu și a nuvelisticii lui Mircea Eliade e de bănuit. Au rămas de la C. manuscrisele unor romane, memoriale de călătorie, piese de teatru redactate în română și engleză. SCRIERI: Vacanță sentimentală în Scoția, București, 1944; Poezii, Cluj, 1970; Cumpăna din cetate, București, 1977; Pasul alăturea, București, 1979; Totaliter aliter, București, 1982; Nuvele fantastice, București, 1984; Zodia Vărsătorului de Apă, București, 1988. Repere bibliografice: Perpessicius
CABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
de cercurile socialiste, colaborează, în 1902, la „România muncitoare”, participă la declanșarea grevei lucrătorilor din port. Pe urma „generoșilor”, aderă între timp la Partidul Liberal, devine un factotum la „Tribuna liberală”, oficiosul local al PNL. Între 1906 și 1908, va redacta, cu M. Pastia și D. A Țăranu, „Votul universal”. Sprijină reformismul liberal și „poporanismul luminat” promovat de Spiru Haret în cultură, pledând pentru rolul moral, dar și pentru rostul pragmatic al intelectualului în „renașterea țării”; el însuși regăsindu-se părtaș
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
din prima cantică (I-III, XXIV), cunoscute antum, încercarea lui B., meritorie, e curând și nedrept ignorată, după moartea poetului. Cornelia și I. Hașeganu reușesc să reia tipărirea poemei, după manuscrisul complet revăzut de traducător, în revista pe care o redactau la Brașov în anii războiului („România tânără”, 1942-1943), avansând, în circumstanțe ostile din nou, doar până la cântul VIII din Infernul. SCRIERI: Singurătate, București, 1897; Hori ostășești, Tecuci, 1916; Cântări de luptă și de biruință, București, 1919. Traduceri: Poezii, traduse din
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
, publicație apărută la Sibiu din 1912 până în 1919, apoi din 1921 până în 1948, fiind redactată mai întâi de Oct. C. Tăslăoanu, din 1916 de Nicolae Iosif, și în continuare de Ioan Georgescu, Horia Petra-Petrescu, Victor Lazăr și Petrea Dascălul. Din 1929, titlul devine „Calendarul pentru popor al Asociațiunii”, iar din 1944, „Calendarul «Astrei» și «Foii
CALENDARUL ASOCIAŢIUNII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286022_a_287351]
-
1949, ultimul număr sub titlul „Calendarul ortodox”. Format carte, cu un număr de pagini variind între 108 (în 1889) și 202 (în 1911), publicația este rezultatul inițiativei episcopului Ioan Popasu (1808-1889), întemeietorul tiparului românesc în acest oraș. C. r. este redactat mult timp de Iosif Badescu, frecvent numerele fiind și integral scrise de acest cărturar, episcop de Caransebeș în perioada 1920-1933. Publicația nu are un program explicit, dar se înscrie pe linia specifică periodicelor din zonă: îndrumarea conștiinței naționale, educarea publicului
CALENDARUL ROMANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286030_a_287359]