5,422 matches
-
-și atinge obiectivele: s-a aliat cu Franța mai înainte de a ataca Imperiul Austriac, asigurând unificarea Italiei ca regat condus de dinastia Piemonteză până în 1861, (cu excepția Statului Papal și a Veneției aflată sub stăpânire austriacă). Cavour, ostil acțiunilor revoluționarilor liberali republicani pecum Giuseppe Garibaldi și Giuseppe Mazzini, a conceput reunificarea Italiei pe coordonate conservatoare. În mod similar cu Italia lui Cavour, Japonia a avut un parcurs conservator spre modernizare, de la căderea Șogunatului Tokugawa și de la Restaurația Meiji până în 1918. În Japonia
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
cade a o suta zi de la începutul sesiunii ordinare. Președintele Senatului și Speakerul Camerei pot prelungi sesiunile cu maxim șapte zile. Astfel, sesiunea se poate extinde cu majoritatea voturilor membrilor din fiecare cameră. Partidul majoritar în ambele camere este Partidul Republican, la putere din 1993. Senatorii și reprezentanții statului sunt aleși pentru mandate de doi ani, și au dreptul la maxim patru mandate consecutive într-o cameră, numărul total de mandate fiind neliminat. Când un parlamentar atinge numărul maxim de mandate
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
și șaptelea președinte al Statelor Unite, îndeplinind această funcție între 1969 și 1974, când a devenit primul și încă singurul președinte american care a demisionat din funcție. Înainte de președinție, Nixon fusese membru al Camerei Reprezentanților din partea statului California și a Partidului Republican, și apoi senator de California și al treizeci și șaselea vicepreședinte al SUA între 1953 și 1961 în mandatele prezidențiale ale lui Dwight Eisenhower. Nixon s-a născut în , California. A absolvit în 1934 și școala de drept de la Universitatea
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
în Camera Reprezentanților din partea statului California în 1946 și apoi în Senat în 1950. Implicarea sa în cazul i-a adus o reputație de anticomunist de frunte, precum și o notorietate națională. A fost ales candidat la vicepreședinție împreună cu candidatul prezidențial republican Dwight D. Eisenhower la . Nixon a fost vicepreședinte opt ani, după care a candidat la funcția prezidențială la , fiind învins la limită de John F. Kennedy, după care a pierdut și alegerile pentru funcția de guvernator al Californiei în 1962
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
susținut ajutoare federale împotriva dezastrelor naturale din India și Iugoslavia. A votat împotriva controlului prețurilor și altor restricții monetare, împotriva plății de ajutoare sociale pentru imigranții ilegali. Generalul Dwight D. Eisenhower a fost nominalizat drept candidat la președinție de către Partidul Republican în 1952. El nu avea nicio preferință anume pentru vreun candidat viceprezidențial, și astfel înalții demnitari și oficiali de partid republicani s-au întâlnit în spatele ușilor închise și i l-au recomandat generalului pe Nixon, iar Eisenhower a acceptat. Tinerețea
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
de ajutoare sociale pentru imigranții ilegali. Generalul Dwight D. Eisenhower a fost nominalizat drept candidat la președinție de către Partidul Republican în 1952. El nu avea nicio preferință anume pentru vreun candidat viceprezidențial, și astfel înalții demnitari și oficiali de partid republicani s-au întâlnit în spatele ușilor închise și i l-au recomandat generalului pe Nixon, iar Eisenhower a acceptat. Tinerețea lui Nixon (avea 39 de ani pe atunci), atitudinea împotriva comunismului, dar și baza politică din California—unul dintre cele mai
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
și senatorul de Ohio , guvernatorul statului New Jersey și senatorul de Illinois . În cadrul campaniei, Eisenhower a vorbit în special despre planurile pe care le avea el pentru țară, lăsând campania negativă în seama colegului său. Pe la jumătatea lui septembrie, candidații republicani s-au confruntat cu o criză majoră. În mass-media s-a relatat că Nixon deține niște fonduri politice, întreținute de susținătorii săi, din care îi sunt rambursate cheltuielile politice. Asemenea fonduri nu erau ilegale, dar îl expuneau pe Nixon la
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
apărat cu un mesaj emoționant, arătând că fondul nu este secret, și nici nu furnizează donatorilor favoruri speciale. El s-a prezentat ca persoană cu venituri modeste (soția nu are nicio haină de blană; în schimb, poartă „o respectabilă haină republicană de pânză”) și ca patriot. Discursul avea să rămână în istorie pentru că Nixon a amintit de un cadou pe care îl primise, dar pe care nu voia să-l dea înapoi: „un mic câine cocker spaniel ... trimis tocmai din Texas
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
să-i distrugă cariera politică. Când Eisenhower și-a anunțat candidatura pentru realegere, în februarie 1956, s-a ferit de chestiunea candidatului viceprezidențial, afirmând că este improprie tratarea ei înaintea obținerii renominalizării. Deși lui Eisenhower nu i se opunea niciun republican, Nixon a primit un număr substanțial de voturi în favoarea unor alți candidați în alegerile primare din 1956 din New Hampshire. La sfârșitul lui aprilie, președintele a anunțat că Nixon îi va fi din nou partener de candidatură. Eisenhower și Nixon
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
angajat într-o dezbatere ad-hoc despre meritele capitalismului în raport cu comunismul, discuție ce avea să devină celebră sub denumirea de „". În 1960, Nixon a lansat prima sa campanie pentru alegerile prezidențiale. S-a confruntat cu foarte puțină opoziție în cadrul alegerilor primare republicane și l-a ales pe fostul senator de Massachusetts drept partener. Adversarul său democrat a fost John F. Kennedy, iar cursa a rămas strânsă pe toată durata ei. Nixon a insistat pe experiența sa, dar Kennedy a cerut înnoire și
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
ianuarie 1961, Nixon și familia sa s-au întors în California, unde el e practicat avocatura și a scris o carte intitulată ", în care relata cazul Hiss, infarctul lui Eisenhower și Criza Fondului care fusese rezolvată de discursul Checkers. Liderii republicani locali și naționali l-au încurajat pe Nixon să candideze împotriva lui Pat Brown pentru funcția de guvernator al statului California la alegerile din 1962. În ciuda unor rețineri inițiale, Nixon a intrat în cursă. Campania i-a fost umbrită de
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
consideră funcția ca piedestal pentru o altă candidatură prezidențială, de opoziția extremei drepte din partid și de lipsa sa de interes pentru ocuparea funcției de guvernator al Californiei. Nixon spera ca o victorie să-i confirme statutul de principal activist republican din țară și că va asigura rămânerea sa în prim planul politicii naționale. El a fost însă învins de Brown cu peste cinci puncte procentuale, iar înfrângerea a fost considerată pe scară largă a fi sfârșitul carierei sale politice. Într-
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
nu ar fi făcut acel angajament, el considera că este dificil să-l învingă pe Kennedy sau, după asasinarea sa, pe succesorul lui Kennedy, Lyndon Johnson. În 1964, el l-a susținut pe senatorul de Arizona Barry Goldwater pentru nominalizarea republicană la candidatura prezidențială; când Goldwater a reușit să obțină nominalizarea, Nixon a fost ales pentru a-l prezenta pe candidat la convenție. Deși considera că Goldwater nu are multe șanse de succes, Nixon i-a făcut campanie cu loialitate. au
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
Goldwater a reușit să obțină nominalizarea, Nixon a fost ales pentru a-l prezenta pe candidat la convenție. Deși considera că Goldwater nu are multe șanse de succes, Nixon i-a făcut campanie cu loialitate. au fost un dezastru pentru republicani; înfrângerea detașată a lui Goldwater în fața lui Johnson a fost însoțită de pierderi înregistrate de partid în Congres și între funcțiile de guvernator ale statelor. Nixon a fost unul dintre puținii republicani de seamă care nu au fost învinovățiți pentru
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
campanie cu loialitate. au fost un dezastru pentru republicani; înfrângerea detașată a lui Goldwater în fața lui Johnson a fost însoțită de pierderi înregistrate de partid în Congres și între funcțiile de guvernator ale statelor. Nixon a fost unul dintre puținii republicani de seamă care nu au fost învinovățiți pentru rezultatele dezastruoase, și a încercat să profite de această imagine la alegerile pentru Congres din 1966. A făcut campanie pentru mulți republicani care încercau să redobândească locurile pierdute la victoria lui Johnson
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
de guvernator ale statelor. Nixon a fost unul dintre puținii republicani de seamă care nu au fost învinovățiți pentru rezultatele dezastruoase, și a încercat să profite de această imagine la alegerile pentru Congres din 1966. A făcut campanie pentru mulți republicani care încercau să redobândească locurile pierdute la victoria lui Johnson și a fost lăudat pentru ajutorul dat republicanilor să recupereze locuri în alegerile parțiale. La sfârșitul lui 1967, Nixon și-a anunțat familia că dorește să candideze din nou la
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
pentru rezultatele dezastruoase, și a încercat să profite de această imagine la alegerile pentru Congres din 1966. A făcut campanie pentru mulți republicani care încercau să redobândească locurile pierdute la victoria lui Johnson și a fost lăudat pentru ajutorul dat republicanilor să recupereze locuri în alegerile parțiale. La sfârșitul lui 1967, Nixon și-a anunțat familia că dorește să candideze din nou la președinție. Deși Pat Nixon nu se bucura mereu de viața publică (de exemplu, fusese jenată de faptul că
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
de exemplu, fusese jenată de faptul că a trebuit să dezvăluie cât de puțină avere are familia ei în discursul Checkers), ea a susținut ambițiile soțului ei. Nixon credea că, întrucât democrații sunt împărțiți în ce privește problema Războiului din Vietnam, un republican are șanse bune de victorie, deși se aștepta ca alegerile să fie la fel de strânse ca și în 1960. Unul dintre cele mai tumultuoase sezoane de alegeri primare din istoria SUA a început în același timp cu lansarea Ofensivei de Tet
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
ca urmare a rezultatului neașteptat de slab din alegerile primare din New Hampshire; ea s-a încheiat cu unuia dintre candidații democrați, senatorul Robert F. Kennedy, la doar câteva momente după victoria sa în alegerile primare din California. De partea republicană, principalul adversar al lui Nixon era guvernatorul statului Michigan , dar și guvernatorii statelor New York (Nelson Rockefeller) și California (Ronald Reagan) sperau fiecare să fie nominalizați într-o convenție de balotaj. Nixon și-a asigurat însă nominalizarea din primul tur de
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
a reduce inflația; cel mai evident mijloc de a face aceasta era de a pune capăt războiului. Aceasta însă nu se putea realiza peste noapte, iar economia americană a continuat să întâmpine dificultăți în 1970, contribuind la rezultatele modeste ale republicanilor la alegerile legislative din acel an (democrații au controlat ambele camere de-a lungul întregii președinții a lui Nixon). Economistul politic Nigel Bowles scria în studiul său din 2011 că noul președinte nu a făcut prea multe în primul an
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
pe cinci ani între NASA și , care a culminat cu o care s-au conectat în spațiu. Nixon credea că creșterea puterii sale atinsese apogeul într-un moment de . „” democrat fusese de multă vreme o sursă de frustrare a ambițiilor republicanilor. Goldwater câștigase câteva state din Sud opunându-se dar îi înstrăinase pe sudiștii mai moderați. Eforturile lui Nixon de a obține susținerea Sudului în 1968 au fost diluate de candidatura lui Wallace. În primul său mandat, el a urmat o
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
diluate de candidatura lui Wallace. În primul său mandat, el a urmat o , încercând să adapteze unele politici, cum ar fi planurile de desegregare, în așa fel încât să fie acceptabile de către albii din Sud, încurajându-i să se realinieze republicanilor în perioada de după . El a nominalizat doi conservatori din Sud, pe și pe la Curtea Supremă, dar niciunul nu a fost confirmat de Senat. Nixon a participat la alegerile primare din New Hampshire la 5 ianuarie 1972, anunțându-și astfel candidatura
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
doi conservatori din Sud, pe și pe la Curtea Supremă, dar niciunul nu a fost confirmat de Senat. Nixon a participat la alegerile primare din New Hampshire la 5 ianuarie 1972, anunțându-și astfel candidatura pentru realegere. Asigurat practic de nominalizarea republicană, președintele se aștepta la început ca adversarul său democrat să fie senatorul de Massachusetts Ted Kennedy (fratele răposatului președinte), dar el a fost eliminat din cursă după din 1969. În schimb, favorit a devenit senatorul de Maine , cu senatorul de
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
senatorul de Maine , cu senatorul de Dakota de Sud aproape de el pe locul doi. La 10 iunie, McGovern a câștigat alegerile primare din California și și-a asigurat candidatura din partea democraților. În luna următoare, Nixon a fost renominalizat la Convenția Republicană. El a criticat platforma democrată ca fiind ezitantă și divizantă. McGovern intenționa să reducă drastic cheltuielile în domeniul apărării și susținea amnistierea evazioniștilor recrutării, precum și dreptul la avort. Cum unii din susținătorii lui erau suspectați de a favoriza legalizarea drogurilor
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
crimei” la 5 august 1974, Nixon a acceptat să-și asume răspunderea pentru mințirea poporului în ce privește momentul în care a aflat despre implicarea Casei Albe, afirmând că a fost o simplă scăpare. S-a întâlnit în scurt timp cu liderii republicani din congres, și i s-a spus că este în fața unei iminente puneri sub acuzare de către Cameră și că beneficia cel mult de 15 voturi în favoarea sa în Senat la judecata propriu-zisă— mult mai puțin decât cele 34 de care
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]