8,987 matches
-
organizat. Cu alte cuvinte, teoria destinului se bazează pe cultul abstract al rațiunii și voinței individuale, căci ea nu urmărește să obțină din viață decât extractul pur al unei construcții conștiente și voluntare. De aceea, într-o teorie a destinului, reușita sau eșecul nu interesează decât în măsura în care ele sânt condiționate de gradul de perseverare în proiect. Deoarece scuza eșecului și ne-meritul reușitei sânt forme de recunoaștere ale contingentului în universul rațional al proiectului, ele nu fac parte din economia destinului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
contingentului în universul rațional al proiectului, ele nu fac parte din economia destinului. În schimb, pentru că sânt forme de recunoaștere ale libertății în universul irațional și contingent al omului, participă la o teorie a destinului ne-scuza eșecului și meritul reușitei. Rezultă de aici că destinul este restul de libertate al fiecărei vieți. Proiectat pe fundalul unei vieți, destinul apare ca linie mereu frântă a libertății și permanentă recompunere a ei. * Dacă nu orice reușită implică un merit rezultat din parcurgerea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
destinului ne-scuza eșecului și meritul reușitei. Rezultă de aici că destinul este restul de libertate al fiecărei vieți. Proiectat pe fundalul unei vieți, destinul apare ca linie mereu frântă a libertății și permanentă recompunere a ei. * Dacă nu orice reușită implică un merit rezultat din parcurgerea "corectă" a secvențelor "de depășit-de atins" și dacă nu orice eșec implică răspunderea și e condamnabil, înseamnă că tabloul vieții este mai vast decât cel al destinului. Din faptul că viața umană reprezintă întîlnirea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
obiectul întrebării și cel ce răspunde se identifică în persoana mea: eu întreb și eu răspund privitor la mine însumi. Alegerea, ca esență a libertății, comportă un risc: orice alegere poate fi bună sau rea, ea poate atrage după sine reușita sau eșecul. În inima însăși a libertății se află riscul și de aceea, cu fiecare ipostază a răspunderii, se află în joc ceva. În cazul răspunderii sociale este în joc onorabilitatea mea. Profesional, etic ori juridic pot reuși sau pot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
arbitrarul gîndului"? Oare pentru simplul fapt că ea este zeița conciliului, polymetis, "sfătuitoarea în împrejurări diverse", cum o numește Homer? Dar Heidegger nu solicită asistența Atenei într-o manieră simbolică sau nediferențiată, gîndindu-se, așa cum facem adesea, că e bine, pentru reușita unei acțiuni, să ne așezăm sub un protectorat divin. Natura de sfătuitoare a zeiței este direct implicată în problema provenienței artei. Ceea ce înseamnă că între sfat și artă există o legătură intimă. Într-adevăr. Faptul de a sfătui presupune o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l sfătuiești. A sfătui, spune Heidegger, înseamnă vordenken, "a gândi înaintea altuia", vorsorgen, "a purta de grijă înaintea altuia"1. Numai pentru că ai gândit deja lucrurile în privința cărora ți se cere sfatul poți da un sfat eficace, adică poți provoca reușita prin corecta indicare a soluției. Sfatul pune deci totdeauna în joc un prealabil. Și tocmai de aceea, spune Heidegger, "puterea Atenei se întinde oriunde oamenii scot ceva la iveală, la lumină, unde pun ceva la cale, unde pun ceva în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cele Două introduceri și o trecere la idealism, dar decisiv am simțit schimbarea după ce l-am reluat pe Platon în original și am văzut că-l pot "citi" altfel. De aici a ieșit interpretarea la Lysis. Dacă am avut o reușită, în filozofie, singurul loc unde împlinirea e fără mutilare (dar și fără un conținut anume), este pentru că am avut norocul eșecului în punctele unde reușita mutilează. Am fost mântuit de mutilarea liricului pur (după două poezii publicate în "Vlăstarul", revista
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l pot "citi" altfel. De aici a ieșit interpretarea la Lysis. Dacă am avut o reușită, în filozofie, singurul loc unde împlinirea e fără mutilare (dar și fără un conținut anume), este pentru că am avut norocul eșecului în punctele unde reușita mutilează. Am fost mântuit de mutilarea liricului pur (după două poezii publicate în "Vlăstarul", revista Liceului "Spiru Haret", Ion Barbu mi-a spus să renunț), de mutilarea matematicii, a muzicii, a literaturii. Toate aceste eșecuri s-au vărsat în filozofie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
liricului pur (după două poezii publicate în "Vlăstarul", revista Liceului "Spiru Haret", Ion Barbu mi-a spus să renunț), de mutilarea matematicii, a muzicii, a literaturii. Toate aceste eșecuri s-au vărsat în filozofie și au contribuit, să spunem, la reușită. Am avut deci norocul unei singure vocații, singura în care obții împlinirea fără mutilare, senzația adevărului plin." Miercuri, 23 martie 1977 Astăzi, discuțiile cu Noica au alunecat într-o risipire bună; simțeam deja oboseala după porțiile concentrate din cele două
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îi cade sub mână. Construiește o stivă cubică, cu un grătar de surcele de brad și, în timp ce o face, explică fiecare gest, ca și cum ne-am afla în fața unei demonstrații esențiale, din care nu trebuie pierdut nimic pentru a avea cheia reușitei finale. Surâdem toți, și el surâde vorbind și aprinde hârtie după hârtie strecurînd-o sub stivă și agitînd-o necontenit pentru "a enerva" focul. E un joc straniu, în care simți că încearcă - ca în tot ce face - mântuirea unui gest de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l mai judecați - tu și Andrei - pe Eliade. Are un egoism cu deschidere - știe că, împlinindu-se el, profităm, indirect, cu toții. De fapt nici nu e vorba de un egoism, ci de un fel naiv de a se bucura de reușitele proprii. O să vezi asta în Entretiens, pe care ți-o aduc diseară de la Relu. E foarte copilăros de fapt: în tinerețe, se bucura că are fruntea mare și îi plăcea s-o spună. Îl cucerești foarte ușor lăudîndu-l și din pricina
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în față, pentru a nu ne izbi de copaci. Sîntem precari și ridicoli. Noica era îngrijorat (ne aștepta de la 3 după-amiaza). Preia rapid situația și, în timp ce își pune hotărât paltonul și își ia lanterna, mormăie adagial, parcă pentru a forța reușita: "De altminteri, am o mie de soluții!" Trăiește un moment de limfatism febril. Ne lăsăm în mâna lui, ca niște copii obosiți. Peste o jumătate de oră avem la hotel două camere calde. Lumea din care veneam ne-a cedat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Noica, de cu ani în urmă, pe care am resimțit-o ca pe o nevoie adâncă cu mult înainte de a-l cunoaște și care, o dată satisfăcută, am înțeles-o ca pe o mare bucurie și ca explicație și condiție a reușitei în lumea spiritului, unde emanciparea, când e, e cu atât mai puternică cu cât mai smerită a fost slujirea obedientă la curțile altuia. Această voită orbire am găsit-o în citatul din scrisoarea chitaristului Chelu: "În fiecare zi să vădești
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și mecanic, capabile să înfrîngă humoralitatea dereglantă a fiecărei zile. Îmi aduc aminte de o vorbă a lui C. cum că generația noastră (dar mai există astăzi o generație?), ca să-i poată ajunge, ar trebui să meargă tot atât de departe în reușită pe cât au mers ei în eșec. Ne gândim că Cioran și Noica sânt doi poli teoretici între care - atitudinal - s-a mișcat cultura noastră: luciditatea pesimistă și optimismul im Trotz. "Nu crezi, îmi spune Andrei, că până la urmă în optimiștii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
I-am adus câteva scrieri heideggeriene în vederea prefeței la volumul pe care îl traduc pentru "Univers". A citit deja Was heißt Denken și la prânz, când a venit în camera mea, mi-a spus că Heidegger rămâne pentru el o reușită mare; un singur lucru nu îi poate ierta: că i-a acordat atât de mult lui Nietzsche, un moralist, un psiholog, un filozof al aforismului. Deși de fiecare dată scoate din el mai mult și îl salvează. În Was heißt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
clipa în care pictura pierde subiectul religios. Prin subiectul religios, transcendentul intra în spațiul familiar, rămânând totuși transcendent. În orice caz, el nu mai trebuia căutat în "depărtare". În pictura laică, infinitul nu mai poate fi obținut decât prin câteva reușite extraordinare, la un Van Gogh, de pildă, sau în câte un portret al lui Rembrandt. Gîndește-te însă și filozofic de când începe plasarea infinitului în "dincolo", în "acolo": o dată cu proasta înțelegere a lui Platon de către Plotin. El vorbește primul de transcendență
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mama lui. Îi scriu cu gândul să-l îndemn la un an de pribegie prin lume. Știe câteva meserii, se poate descurca oriunde, și vreau să-i spun așa: dacă se duce, și anul de rătăcire în lume este o reușită, se va întoarce în comunitate împlinit. Dacă nu este o reușită, cu atât mai mult va regăsi comunitatea ca pe o binecuvântare. O să-l îndemn să-și reia și teologia, deși știu că studiul organizat nu-i place. La mânăstire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
an de pribegie prin lume. Știe câteva meserii, se poate descurca oriunde, și vreau să-i spun așa: dacă se duce, și anul de rătăcire în lume este o reușită, se va întoarce în comunitate împlinit. Dacă nu este o reușită, cu atât mai mult va regăsi comunitatea ca pe o binecuvântare. O să-l îndemn să-și reia și teologia, deși știu că studiul organizat nu-i place. La mânăstire a cunoscut un învățămînt oral, dublat de o libertate a preocupărilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
meu: mărturisesc că nu m-a preocupat un legato al operei, un silogism al cărților. Obsesia mea a fost - și este încă - să obțin un legato al operei cu viața proprie. Altminteri, mi se pare că riști un monstruos al reușitei: poți obține raționamentul, ba chiar conceptul la nivelul operei, în vreme ce în plan existențial te afli încă sub nivelul judecății. Problema nu este deci de "a-ți gândi gîndul", ci de a-ți trăi gândul. Într-un fel, asta a fost
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-ți trăi gândul. Într-un fel, asta a fost "tema" primei mele cărți. Marea cezură eu nu o văd între cultura judecății și cea a conceptului, ci între existență și cultură. Mă preocupă să văd că, indiferent de drumul și reușitele noastre culturale, sîntem , atât eu cât și Gabriel, în pur analfabetism existențial. Nu avem o bună igienă sufletească, nu ne stăpânim bine instinctele, dependența noastră de "condițiile bune" merge până la tabiet și maniacalism. Eu trebuie să mă lupt cu gurmandiza
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
asimilării. În ordine biologică, erosul pare singura ilustrare a lui "a fi", pentru că în momentul realizării sale supreme, erosul este sângele pe care îl preiei sau îl predai, deci însăși specia - mediul extern - devenită interioritate. E aici, ca în orice reușită de "a fi", un mod de a-ți îmbrățișa transcendența. Căci sângele, ca și orice mediu intern, e mai mult decât purtătorul său. Mediul intern e dincolo de purtător, el rămâne transcendent în imanența lui. Această trecere, care este o împlinire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au reușit până la capăt, tocmai pentru ca principiul spiritului - universalul prin idiomatic - să nu fie lovit prea adânc. Și tocmai pentru ca principiul să se confirme, "internaționalismul" a trebuit să își vadă și să își recunoască limitele. Însă în chiar limitele acestei reușite s-a născut tipul de homo planetarius, solidar cu mass media, cu posibilitatea mișcării pe glob, solidar cu rețeaua planetară însăși. Tipul acesta uman nu s-a născut întîmplător acum; el este un factor de unificare al Terrei, în clipa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și sensurile ei. Fericirea devine în acest caz o secreție a subiectivității, care este aptă să interpreteze fiecare eveniment drept o confirmare a propriului său Proiect și să facă până și din prezența negativului o strategie mai complicată în economia reușitei finale. Noica este o asemenea natură fericită. El a cunoscut fericirea aproape ca pe elementul unei înzestrări biologice și a știut să o plimbe peste viață și lume cu grația iresponsabilă și inconștientă pe care nu o au decât sfinții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cadrul în care un membru al societății se poate manifesta. Excepția, talentul, performanța ieșită din comun sânt și ele cultivate în structuri prestabilite și sânt subordonate unui scop: propaganda. Balerinul, patinatorul, gimnasta etc. sânt produsele de vitrină ale sistemului și reușitele acestora nu sânt explicabile decât prin virtuțile sistemului și contribuie la glorificarea lui sau a celui care îl întrupează. Așa stând lucrurile, ieșirea neprogramată din rând era, în comunism, un păcat. Ce însemna asta pentru intelectuali? Însemna că cine avea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bine, îmi trimite în fiecare dimineață, metamorfozat de rigoarea muncii lui, o mustrare pentru toate zilele vieții mele în care n-am făcut nici o gamă. joi, 13 iunie Secretul oricărei reușite: continuitatea. A persevera în direcția bine aleasă. Exemple de reușită: sejurul ultim de la Heidelberg, decisiv pentru încheierea traducerii lui Sein und Zeit. Alt exemplu: însuși acest "jurnal" care, în spațiul unui singur an, pare că "s-a scris singur". L-am cunoscut pe profesorul Guțu când ajunsese la litera S
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]